Abordari Economice in Protectia Mediului

  • Published on
    16-Jun-2015

  • View
    1.757

  • Download
    6

Embed Size (px)

Transcript

<p>Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.com</p> <p>11.1 Generalitati</p> <p>Introducere</p> <p>Mult timp, calitatea mediului nconjurator a fost perceputa ca o grija nefondata a unor indivizi bogati, dar acum, n anul 2003, aceasta constituie una din cele mai stringente probleme globale ale omenirii, deoarece nu mai este vorba numai de conservarea cadrului natural, ci este pusa sub semnul ntrebarii nsasi supravietuirea speciei umane. Daca ieri, manifestarile antinucleare apareau ca lupta unor pacifisti care erau confundati cu cei ce se alarmau de soarta unor balene sau rinoceri, astazi militantii ecologi au devenit o forta politica n peisajul politic mondial. Explozia unui reactor nuclear n mijlocul unei regiuni fertile si populate a determinat constientizarea pericolului tehnologic, iar numarul crescnd al catastrofelor naturale evidentiaza costul impactului uman asupra naturii. Dezechilibrarea tot mai accentuata a raportului dintre economie si mediu ndeamna la regndirea relatiilor dintre activitatea economica si mediul nconjurator, formarea constiintei ecologice, dezvoltarea stiintei economia mediului si modificarea atitudinii fata de natura. nainte de revolutia industriala, dezvoltarea economica se nscria ntr-o lume agrara, care traia ntr -o relativa armonie cu natura. Gndirea</p> <p>Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.com</p> <p>ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI</p> <p>economica, constituita n stiinta la mijlocul secolului al XVIII-lea, considera ca activitatea economica este condusa de legile naturale, iar bogatia depinde de fertilitatea pamntului. nceputurile industrializarii, nsa, bulverseaza aceasta viziune a lucrurilor si se afirma atitudinea de dominare a naturii de catre om. Progresul tehnic, adica utilizarea pesticidelor, ngrasamintelor chimice, a fibrelor sintetice, a energiei nucleare permite eliberarea de constrngerile mediului natural. Cresterile spectaculoase de productie au permis o mai buna satisfacere a trebuintelor, iar surplusurile rezultate, la rndul lor au stimulat dezvoltarea tehnicilor si productivitatii, permitnd finantarea unor noi activitati. Teoria economica evolueaza, constituindu-se n modele abstracte , care elimina din cmpul lor tot ce nu tine de piata. Factorul natural, care nu poate avea un pret, este uitat. Stiinta economica se consacra exclusiv analizei reproducerii factorilor pietei: munca si capitalul. Raritatea capitalului este un obstacol pentru dezvoltare, el este deci obiectul unui amortisment destinat rennoirii sale. Acumularea sa devine un scop n sine. Analiza marxista, adesea redusa la critica capitalismului, nu va lua nici ea n seama legile naturii. Mai trziu, economia de piata considera ca apa, aerul, solul, sunt bunuri colective si ca un aer curat, o apa curata, un peisaj frumos nu au o alta valoare dect placerea pe care o provoaca. Ritmurile de crestere a productiei, de urbanizare, de preluare a resurselor din mediul nconjurator se accelereaza, iar natura are propriile sale ritmuri, care nu coincid n totalitate cu cele ale activitatii umane. n timp ce societatea umana face planificari pe termen scurt si cere o amortizare rapida a investitiilor, reproducerea organismelor vii, capacitatea mediului de a raspunde solicitarilor tot mai mari se nscriu ntr-un termen foarte lung. Consecintele negative au devenit asa de mari, nct ntreaga refacere a mediului este astazi aproape periclitata. Pragul critic a fost trecut si degradarile se repercuteaza de acum nainte la toate nivelurile , compromitnd continuarea activitatilor economice. Se cerea o noua paradigma. Timp de doua secole industrializarea a fost pe primul loc fara alte considerente; cresterea economica nu putea sa se faca daca nu se e liminau costurile impuse de protectia mediului. Ierarhia normelor care guverneaza activitatea umana trebuie sa fie schimbata. Amenintarile globale care apasa astazi asupra mediului amintesc faptul ca bunastarea sociala nu se reduce la o simpla acumulare de bunuri si servicii. Trebuie sa se realizeze o gndire pentru a se gasi mijloacele de a ntelege sistemul complex al relatiilor dintre mediu si economie. Notiunile de crestere, dezvoltare trebuie supuse revizuirii. Deja interesului economic</p> <p>Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comimediat i se substituie notiunea de interes al pastrarii patrimoniului generatiilor viitoare dezvoltare durabila. n loc de a supune biosfera constrngerilor logicii capitalului si lucrurilor nensufletite, va trebui sa luam n considerare natura prin economie. n fata amplorii amenintarilor care vizeaza mediul nconjurator, omul a devenit constient de apartenenta sa la un ecosistem planetar, care l integreaza si l depaseste n complexitate si dimensiune. Notiunea de mediu, de protejare a acestuia s stabilit definitiv n -a viata cotidiana si a capatat o importanta de ordin international. Economia, la rndul sau, este chemata sa-si revizuiasca schemele de gndire si de actiune. Economiile noastre scrie Lester Brown de la Worldwatch Institute sunt angajate ntr-o forma deghizata a finantarii deficitului: procese ca despadurirea, supraexploatarea pnzelor de apa freatice impulsioneaza randamentele actuale n detrimentul productivitatii pe termen lung. Exploatnd padurile n mod irational, facem astazi sa creasca profitul fara a ne gndi la ziua de mine si fara a asigura rennoirea capitalului natural. Fiecare arbore taiat constituie o sursa de profit. Cu ct taietorii de lemne doboara mai multi arbori ntr-o zi, cu att randamentul privit din punct de vedere economic este mai ridicat. Dar daca nu are loc si rempadurirea, ntr-un orizont de timp limitat, taietorii de lemne vor fi nevoiti sa-si caute de lucru n alta parte. Aceasta este logica care prevaleaza astazi n economie. Factorul natural de productie conteaza mult prea putin din aceasta perspectiva. Notiunea de amortisment , pe care orice ntreprinzator o ia n consideratie n contabilitatea proprie, atunci cnd efectueaza o investitie, nu este luata n calcul n cazul capitalului natural. Dimpotriva, sistemul economic favorizeaza combaterea sa. Nici un indicator al activitatii economice nu masoara cu adevarat deprecierea acestui activ de productie. n produsul intern brut (PIB), utilizat oriunde pentru evaluarea cresterii economice a unei tari, nu sunt deloc cuprinse variatiile resurselor naturale. n timp ce deprecierile capitalului tehnic afecteaza n mod direct conturile de capital, nici o operatie contabila nu reflecta poluarea sau degradarea solului, disparitia padurilor. n mod asemanator, contabilitatea nu reflecta poluarea apei, a aerului; rurile nu sunt marfuri expuse spre vnzare, nu apartin nimanui n mod special, si deci nu au pret. Dar depoluarea, cheltuielile de refacere a sanatatii se constituie n costuri. Pentru contabilitate, aceste activitati vin sa complice situatia. Ce este de facut ? Teoria apocaliptica a stagnarii cresterii economice ca urmare a limitelor conditiilor naturale , lansata de Malthus cu aproape doua secole n urma, a atras dupa sine critici severe att din partea economistilor, ct si din</p> <p>INTRODUCERE</p> <p>Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.com</p> <p>ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI</p> <p>partea ecologilor. Din aceasta cauza, orice cercetare serioasa si obiectiva a relatiei dintre cresterea economica si mediul ambiant a fost timp ndelungat evitata. S-a creat falsa parere ca omul, nzestrat cu forta inteligentei si a tehnologiei, trebuie sa subjuge, sa mblnzeasca si apoi sa transforme natura, punnd-o n ntregime n slujba sa. Acest punct de vedere a fost reflectat din plin si de catre economie. n felul acesta s-a realizat nstrainarea omului de natura si crearea unui mediu artificial tot mai confortabil pentru om, dar n opozitie cu cel natural.</p> <p>1.2 Economia mediului n contextul stiintelor economice si de mediu Ansamblul actiunilor sociale ntreprinse de oameni, n strnsa legatura cu natura si cu mijloacele tehnice utilizate, prin intermediul carora acestia si fauresc propria lor viata si si perfectioneaza personalitatea este, generic, exprimata prin conceptul general sintetic de activitate umana (sociala). Activitatea umana se prezinta ca un sistem global, complex si unitar, constituit dintr-o multitudine de subsisteme dinamice, fiecare cu specificitatea si legile sale proprii de miscare, dar aflat n interdependenta cu celelalte subsisteme, inclusiv cu sistemul global. Fiecare subsistem al activitatii umane constituie o parte a ntregului care, la rndul ei, are o miscare specifica ce influenteaza celelalte parti ale sistemului global, inclusiv pe acesta. Stiinta, ca forma a constiintei sociale, sistematizeaza cunostintele veridice despre natura, societate si gndire, formuleaza principii si legi, care guverneaza faptele, fenomenele si procesele specifice fiecarui domeniu de activitate, pe baza carora elaboreaza previziuni stiintifice. Rezultatele diferitelor stiinte, obtinute prin generalizarea realitatii pe care o studiaza, se concretizeaza n formarea suportului teoretic al stiintei respective, exprimat printr-un sistem notional specific, dinamic precum si n formularea unor legi proprii de miscare, confirmate de practica sociala. n vederea reliefarii statutului fiecarei stiinte, a identificarii locului si rolului lor, precum si a interferentelor dintre ele, specialistii din diferite domenii de activitate umana au fost preocupati si de clasificarea acestora. n decursul evolutiei societatii si naturii, ca urmare a progresului social, diferitele stiinte s-au structurat si restructurat n anumite grupari.</p> <p>Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comCea mai sintetica clasificare a stiintelor este cea care le structureaza n urmatoarele grupe: Stiinte ale naturii, al caror obiect de studiu l reprezinta fenomenele, procesele si legile miscarii biosferei. n cadrul acestor grupari se includ printre altele: fizica, chimia, biologia, matematica; Stiinte tehnice , care cerceteaza aspecte esentiale privind tehnica si tehnologia n diferite ramuri economice. n aceasta grupa se includ printre altele: metalurgia, automatica, electronica, energetica, robotica; Stiinte social-umane, care studiaza fenomenele si procesele din societate, legile care stau la baza evolutiei lor. n acest subsistem al stiintei se ncadreaza: filozofia, economia, statistica, psihologia, sociologia, antropologia, lingvistica, istoria, dreptul, religia etc; Stiinte de granita (interdisciplinare, de interferenta), care cerceteaza interrelatiile dintre stiintele naturii, tehnice si sociale, cum sunt, de pilda, matematica economica, geografia economica, ecobiologia, biofizica, biochimia, cibernetica economica, epistemologia. n cadrul sistemului unitar al stiintelor, un loc important l detin stiintele social umane, care cerceteaza multitudinea relatiilor ce se manifesta n societate. Progresul factorilor de productie, dezvoltarea si adncirea diviziunii sociale a muncii, impulsionate de satisfacerea la un grad ct mai nalt posibil a nevoilor umane, au determinat un proces istoric relativ ndelungat de constituire a economiei ca stiinta, care continua si n zilele noastre printr-un proces de diversificare, integrare si restructurare a stiintelor economice. Stiinta economica consta dintr-un ansamblu coerent de notiuni, idei, teorii si doctrine prin care sunt reflectate pe planul gndirii actele, faptele si comportamentele economice, din judecatile de valoare asupra acestora, precum si din tehnicile, metodele si procedeele de masurare, evaluare, gestionare si stimulare a activitatii economice. Pentru prima oara termenul de economie politica a fost utilizat de francezul Antoine Montchrestien n Tratatul sau de Economie Politica (1615), care n traducere libera semnifica initial regulile de gospodarire a cetatii. Acest termen de economie politica desemna stiinta care studia economia n ansamblul ei, fiind utilizat de cei mai multi din marii economisti ai secolului al XIX-lea (D. Ricardo, K. Marx, J.B. Say, A. Marshall, C. Menger, S. Jevons, L. Walras) ca titlu pentru operele lor fundamentale. Acestia considerau domeniul economie politica ca un aspect particular al tuturor activitatilor umane. Mai trziu, economistii de sorginte liberala au utilizat termenul de economie politica ca o legatura ntre stiinta economica si optiunile si deciziile politice, considernd ca economicul este</p> <p>INTRODUCERE</p> <p>Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.com</p> <p>ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI</p> <p>subordonat politicului. n ultima jumatate a secolului al XIX-lea se manifesta o tendinta de reconstructie a economiei ca stiinta teoretica fundamentala, considernd economia despovarata de aspecte le ideologice si constituire a ei ntr-o tehnica sociala. Dar, indiferent de denumirea ce i s-a dat, economia a ramas suportul teoretic si metodologic al sistemului stiintelor economice. ncepnd cu deceniul al VIII-lea al secolului XX, gndirea si stiinta economica au intrat ntr-o noua perioada a evolutiei sale aflata n plin proces de desfasurare. Aceasta perioada se caracterizeaza prin dezvoltarea si actualizarea teoriilor economice elaborate anterior, prin abandonarea sau marginalizarea anumitor teorii, dar mai ales prin intensificarea preocuparilor conjugate ale diferitelor categorii de specialisti n rezolvarea problemelor globale ale omenirii, a dezechilibrelor economice si ecologice. O directie prioritara a oamenilor de stiinta, autoritatilor publice si societatii civile o constituie prevenirea si nlaturarea consecintelor poluarii mediului, fundamentarea solutiilor tehnice si tehnologice, economice si ecologice care sa asigure manifestarea unor noi relatii ntre om si natura, un nou comportament ec onomic si ecologic al oamenilor, al societatii n general. Aspectele esentiale ale problemelor globale cu care se confrunta omenirea sunt analizate si dezbatute, ntr-o bogata literatura cu caracter interdisciplinar, n Rapoartele Clubului de la Roma, n documentele ONU si n alte organisme ale societatii civile. O contributie deosebita la ntelegerea interdependentelor dintre economic, politic, social si natural si la eludarea multiplelor aspecte globale care ngrijoreaza omenirea, la fundamentarea solutiilor tehnice, economice, politice, sociale si ecologice, o au discutiile organizate sub egida Clubului de la Roma, nfiintat n 1960, la initiativa economistului si omului de afaceri italian dr. Aurelio Peccei. De o importanta deosebita sunt si lucrarile Conferintei Natiunilor Unite asupra Mediului de la Stockholm din 1972, pe baza carora s-a elaborat Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (P.N.U.E.), precum si cele ale Conferinte i Mondiale Mediul si dezvoltarea de la Rio de Janeiro n anul 1992. Expunerea succinta a evolutiei gndirii si stiintei economice scoate n evidenta nu numai intensitatea tot mai accentuata a preocuparilor specialistilor din domenii privind formarea, dezvoltarea si reconsiderarea stiintei economice ca un sistem deschis ci,...</p>