Anatomia Si Fiziologia Sistemului Endocrin

  • Published on
    28-Oct-2015

  • View
    222

  • Download
    9

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Sistemul endocrin

Transcript

<p>Sistemul endocrin</p> <p>Sistemul endocrinLa baza sistemului endocrin sta secretia hormonala. Hormonii sunt substante chimice secretate de catre o celula/ un grup de celule in lichidele organismului, care au capacitatea de a controla alte celule din organism in mod fiziologic. Functiile organismului sunt reglate prin intermediul a doua mari sisteme de control: sistemul nervos si sistemul endocrin. Sistemul endocrin este responsabil de controlul functiilor metabolice regland intensitatea reactiilor chimice din celule, cresterea, secretia si transportul anumitor substante prin membrane. </p> <p>Efectele exercitate de sistemul endocrin prin intermediul hormonilor se pot instala in secunde si pot dura chiar ani. Nu trebuie tratate diferit cele doua sisteme de reglare, intre sistemul nervos si sistemul endocrin existand multiple conexiuni (un exemplu clasic este reprezentat de medulosuprarenala si neurohipofiza: acestea secreta hormoni doar ca raspuns la stimuli nervosi si hipofiza posterioara secreta hormoni doar ca raspuns la activitatea nervoasa si endocrina din hipotalamus) . </p> <p>Pentru o buna functionare, organismul are stabilite legaturi intre toate celulele, comunicarea dintre acestea putand fi: nervoasa, endocrina, paracrina, autocrina si juxtacrina. Comunicarea nervoasa presupune eliberarea neurotransmitatorilor in sinapse de catre neuroni. Comunicarea endocrina presupune eliberarea hormonilor si a factorilor de crestere in sange. Comunicarea paracrina in care produsii de secretie eliberati in lichidul extracelular exercita efecte la distanta asupra celulelor-tinta. Comunicarea autocrina presupune secretia unor mesageri chimici (neurotransmitator/mediator paracrin/neurohormon/ hormon) care au capacitatea de a se lega de receptori specifici situati chiar pe membrana celulei secretoareComunicarea juxtacrina apare datorita faptului ca unele celule exprima la suprafata membranei celulare replici multiple ale unor factori de crestere. Transportul hormonilor catre celulele-tinta este facut prin intermediul sangelui, unii hormoni depinzand de cuplarea cu proteine specifice transportoare. </p> <p>Receptorii pentru hormoni/ neurotransmitatori pot fi proteinele sau componenete non-statice celulare. Numarul acestor receptori este variabil in functie de modificarile conditiilor fiziologice. Se descrie fenomenul de down-regulation care presupune o relatie de inversa proportionalitate intre concentratua unui hormon si numarul receptorilor: creste concentratia si scade numarul receptorilor. De asemenea exista fenomenul de up-regulation care presupune cresterea numarului de receptori ca urmare a deficitului mesagerului chimic. (exceptie angiotensina II) . Un alt mecanism prin intermediul caruia receptorii se adapteaza la o concentratie crescuta de mesager chimic e cunoscut sub denumirea de fenomen de desensibilizare care presupune aparitia unor modificari chimice ale receptorilor, scazandu-le sensibilitatea la actiunea mesagerului. </p> <p>Mecanisme de reglare ale sistemului endocrin:</p> <p>Reglarea sistemului endocrin se realizeaza prin:1) productia hormonalaIn cadrul acesteia se disting trei mecanisme de reglare:- mecansimul neurogen prin intermediul hipotalamusului, medulosuprarenalei, glandei pineale, pancreasului. - mecansim de feed-back lung, scurt sau ultra-scurt. - bioritm ultradian (secretie cu durata mai mica de 24 ore), circadian (durata 24 ore), circatrigintan (periodicitate aproximativa 30 zile), circumanual (periodicitate de aproximativ 1 an de zile) . 2) reglarea la nivelul receptorilor specifici din celulele-tinta. - down-regulation- up-regulation- reglare postreceptor </p> <p>Glandele endocrine:</p> <p>Sistemele hormonale au un rol esential in coordonarea functiilor organismului (metabolismul, cresterea si dezvolarea s. a. ) . In sistemul endocrin intra totalitatea glandelor endocrine, fiecare avand functii si structuri diferite:A) hipotalamus secreta:- TRH care stimuleaza secretia de TSH si prolactina, - CRH stimuleaza secretie ACTH- GHRH stimuleaza secretie hormon de crestere- GHIH inhiba secretia hormonului de crestere- GnRH stimuleaza LH si FSH- PIF care inhiba eliberarea prolactineiB) hipofiza anterioara - TSH stimuleaza tiroida sa produca si secrete hormoni tiroidieni- ACTH controleaza secretia si sinteza hormonilor corticosuprarenalieni - prolactina stimuleaza dezvoltarea glandei mamare- FSH stimuleaza cresterea foliculilor ovarieni- LH stimuleaza sinteza testosteronului in celule) C) hipofiza posterioara - ADH: amplifica reabsorbtia apei la nivelul tubilor renali D) tiroida - T3 si T4 cresc rata metabolismului - calcitonina E) corticosuprarenala - cortizolul stimuleaza depunerea calciului in oase, are efect anti-inflamator - aldosteronul stimuleaza reabsorbtia renala de natriu F) medulosuprarenala - norepinefrina si epinefrina au efecte similare sistemului simpatic - G) pancreas endocrin - insulina controleaza metabolismul glucidic, este un hormon hipoglicemiant - glucagonul este un hormon hiperglicemiant prin stimularea sintezei glucozei la nivel hepatic si eliberarea acesteiaH) paratiroida - parathormonul regleaza concentratia serica a ionilor de calciu. I) testicule - testosteronul e responsabil de dezvoltarea sistemului reproducator masculinJ) ovare - estrogenii au rol in dezvoltarea sistemului reproducator feminin - progesteronul stimuleaza dezvoltarea aparatului secretor mamar. K) placenta (HCG, somatomamotropina umana, estrogeni, progesteron) L) rinichi (renina, 1, 25-dihidrocolecalciferol, eritropoetina) M) cord (peptid atrial natriuretic) N) stomac (gastrina) O) instestin subtire (secretina) P) adipocite (leptina) </p> <p>Fiecare dintre aceste glande (unele glande sunt divizate in cadrul acestei insiruiri, aceasta clasificare nereferindu-se la structura anatomica ci la functiile exercitate de aceste glande: suprarenala, hipofiza) secreta hormoni cu functii majore, dezvoltate in cadrul prezentarii fiecarei glande in parte. </p> <p>Patologia sistemului endocrin si tratamentul acesteia:</p> <p>Este una extrem de complexa, producand modificari la nivelul intregului organism. Pentru simplificarea acesteia, se discuta despre:- patologie legata de secretie hormonala insuficienta a uneia sau a mai multor glande endocrine- patologie legata de o secretie exagerataTratamentul este hormonoterapia, in masura posibilitatilor, pentru categoria patologiilor prin deficit hormonal pentru a suplini acest deficit. Hormonoterapia este folosita insa si in cazul persoanelor sanatoase, avand avantajul de a fi molecule naturale, in imbunatatirea performantelor fizice sau ca metoda contraceptiva. </p> <p>Metode de investigare ale glandelor endocrine:</p> <p>In principal doua tipuri de explorare sunt folosite:- metode anatomice pentru evidentierea pozitiei, morfologiei, dimensiunilor (radiografii, ecografii, tomografii, RMN etc. ) - investigatii de laborator, functionale, care analizeaza functia secretorie a glandelor endocrine, prin intermediul dozarilor hormonale sau biochimice.</p> <p>Hipofiza (glanda pituitara)</p> <p>Glanda hipofiza se mai numeste si glanda pituitara. Aceasta este o glanda de dimensiuni reduse (10/12/6 mm) cu greutate scazuta (0,5 -1 g) si este localizata in saua turceasca a sfenoidului, adica intr-o cavitate osoasa la baza creierului, situata inferior de hipotalamus. Glandei hipofize i se descriu doua componente diferite: lobul anterior si lobul posterior. Din punct de vedere fiziologic se disting: hipofiza anterioara (adenohipofiza) si hipofiza posterioara (neurohipofiza). Intre cele doua se gaseste pars intermedia. </p> <p>Importanta glandei hipofize este data de secretia de hormoni hipofizari: -adenohipofiza: secreta mai multi hormoni dar cei mai importanti sunt sapte la numar -neurohipofiza secreta doi hormoni peptidici deosebit de importanti. </p> <p>Anatomia hipofizei: descriere anatomica, structura </p> <p>Adenohipofiza este partea cea mai dezvoltata a hipofizei, reprezentand aproximativ 75% din masa hipofizei. Este situata ventral dar se intinde spre posterior, inconjurand neurohipofiza. A) Adenohipofizei i se descriu trei componente: - pars distalis anterioara - pars intermedia - pars tuberalis (acopera tija pituitara) Este formata din aglomerari neregulate alcatuite din celule secretorii la periferia carora se afla o bogata retea de capilare sinusoide. Celulele din adenohipofiza au in componenta granule cu hormonii specifici. B) Lobul intermediar reprezinta aproximativ 2% din masa hipofizei, avand aspectul unei lame epiteliale aderenta lobului posterior. Anatomic, face parte din adenohipofiza. C) Neurohipofiza este conectata la hipotalamus prin intermediul tractului hipotalamo-hipofizar. Aceasta functioneaza ca o glanda endocrina atipica datorita faptului ca hormonii ei sunt sintetizati la nivelul hipotalamusului si stocati in lobul hipofizar posterior. Hipofiza posterioara e formata dintr-o proiectie a suprafetei ventrale diencefalice, astfel pastrandu-si caracteristicile nervoase. Aceasta e compusa din axonii nucleilor supraoptici si paraventricular. </p> <p>Anatomic, hipofiza este legata de hipotalamus prin tija pituitara. Intre partea mediana a hipotalamusului si adenohipofiza se gaseste sistemul port hipotalamo-hipofizar. In lungul tijei pituitare se gasesc vasele portale care conecteaza plexul de capilare din eminenta mediana a hipotalamusului cu un alt plex capilar din adenohipofiza. Aceasta legatura vasculara este esentiala pentru permiterea accesului neurohormonilor hipotalamici la celulele-tinta din hipofiza anterioara. </p> <p>Hipofiza</p> <p>Fiziologia glandei hipofize: rol, functii, mecanisme </p> <p>1. ADENOHIPOFIZA </p> <p>Secreta si elibereaza sapte hormoni foarte importanti si numeroase neuropeptide ca urmare a semnalelor venite de la hipotalamus pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar. Comunicarea dintre hipotalamus si adenohipofiza se realizeaza utilizand doua plexuri capilare organizate in serie-sistem port (descrise de Gr. T. Popa si U. Fielding in 1930). </p> <p>Hipofiza posterioara si tractul hipotalamo-hipofizar</p> <p>Hormonii secretati: - TSH (Tireotropina): hormon stimulator tiroidian - LH (lutropina) hormon luteinizant: stimuleaza evolutia folicului ovarian in corp galben la femei. La barbati: regleaza steroidogeneza testiculara. - FSH (folitropina) hormon stimulator folicular: stimuleaza cresterea ovarului la femei, la barbati stimuleaza cresterea volumului testicular. - PRL (prolactina): hormon lactotrop - beta-LPH (beta lipotrop) provine din POMC - ACTH (corticotropina): stimuleaza sinteza hormonilor steroizi in corticosuprarenala dar si pigmentarea pielii, retentia hidrosalina. - STH (somatotropina): stimuleaza cresterea si dezvoltarea tesuturilor, organelor, stimuleaza folosirea lipidelor pentru fabricarea energiei. - POMC este un pro-hormon. - alfa-MSH (melanocitostimulator) - beta-MSH (melanocitostimulator, provenienta celor doi hormoni difera) - met-enkefalina Citokine secretate: - inhibina - activina </p> <p>Exista anumite tratate care clasifica hormonii hipofizari astfel: - somatomonotrofine: STH, PRL - glicoproteine: TSH, FSH, LH - derivati din POMC: ACTH, alfa-MSH, endorfine, enkefaline </p> <p>Patologia asociata dereglarii secretiei de hormon somatotrop A. Hiposecretia se hormon somatotrop produce nanism hipofizar. Daca acest deficit apare inainte de pubertate, cresterea este afectata sever, pacientii fiind insa destul de proportionati si avdn o inteligenta normala. Daca deficienta vizeaza doar hormonul somatotrop, durata de viata a acestor pacienti este normala. Daca este insa vorba despre un nansim panhipofizar, care afecteaza toata linia de hormoni secretati de hipofiza, nu se ajunge la maturitate sexuala. - Exista o categorie numita piticii Laron care este rezistenta la STH din cauza unui deficit genetic privind receptorii pentru STH. - Un alt exemplu este reprezentat de pigmeul african. Acesti pacienti au nivele normale de STH seric insa IGF-ul nu creste corespunzator. - deficienta STH-ului poate aparea la varsta adulta cand epifizele s-au inchis deci cresterea nu este afectata. Problema este ca in acest caz exista modificari metabolice. STH-ul poate fi folosit ca tratament pentru acesti pacienti. B. Hipersecretia de hormon somatotrop - inainte de pubertate produce gigantism (inaltimi peste 2 m), cresterea greutatii corporale, intoleranta la glucoza, cetoacidoza s.a. - la varsta adulta: acromegalia: epifizele oaselor sunt inchise deci acestea nu mai pot creste in lungime, insa oasele late pot creste excesiv. De asemenea se intensifica si dezvoltarea tesuturilor moi. Aceasta apare de obicei din cauza unei tumori secretante de STH. </p> <p>Patologii asociate dereglarii secretiei de prolactina: - Hiperprolactinemia determinata de tumorile secretante de PRL numite prolactinoame. Sunt destul de frecvent intalnite, din totalul tumorilor adenohipofizei acestea reprezentand 70%. Unul din motivele pentru care apare atat de frecevent este ca multe medicamente interfera cu productia de dopamina (PIF) crescand eliberarea de PRL. Hiperprolactinemia produce infertilitate, oligomenoree. De obicei aceasta tumora este detectata de medic, pacientii (atat femeile cat si barbatii) apeleaza la ajutor specializat in urma simptomelor determinate de compresia masei hipofizare: cefalee persistenta, rebela, libidou scazut, hipogonadism. - Deficienta de prolactina: apare in incapacitatea de initiere a lactatiei dupa nastere (hipoprolactinemia) </p> <p>Patologii asociate deficitului global Hipopituitarismul - Panhipopituitarism aparut ca urmare a unor multiple cauze: hipotalamice, hipofizare s.a. Simptomele se instaleaza lent si evidentiaza disfunctiile organelo-tinta ale adenohipofizei: hipogonadism, hipotiroidism s.a. Pacientii cu panhipopituitarism au tenul galbui, sunt sensibile la actiunile insulinei. - Apoplexia hipofizare apare in urma unui infarct acut al adenohipofizei produs de tumori, traume sau sindromul Sheehan (necroza postpartum). - Sindromul de sa turceasca goala produsa in momentul in care spatiul subarahnoidian se extinde in saua turceasca, umplandu-l cu lichid cefalorahidian. </p> <p>2. NEUROHIPOFIZA </p> <p>ADH si OTC sunt hormoni sintetizati ca pre-prohormoni. Ambele sunt nonapeptide (cu 9 aminoacizi) cu strucuri asemanatoare. </p> <p>A. ADHActiunea ADH-ului consta in cresterea permeabilitatii nefronilor distali cu reabsorbtia apei. In doze mari are efecte vasopresoare puternice datorita actiunii hormonului asupra musculaturii netede din peretii arteriolari. ADH-ul stimuleaza secretia ACTH-ului in mod direct di indirect prin cresterea afinitatii celulelor corticotrope la CRH. ADH-ul este secretat ca urmare a cresterii osmolaritatii lichidului extracelular, fiind unul din factorii implicati in reglarea echilibrului lichidian al organismului. ADH-ul este scindat prin proteoliza la nivelul rinichiului si al ficatului.</p> <p>B. Ocitocina Actiunile principale se manifesta asupra motilitatii uterine si asupra ejectiei laptelui. Amplitudinea efectelor sunt dependente de faza ciclului menstrual. OTC nu este un factor declansator al nasterii, aceasta intervine dupa declan...</p>

Recommended

View more >