Anatomia Si Fiziologia Sistemului Osteoarticular

  • Published on
    15-Jan-2016

  • View
    136

  • Download
    12

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Anatomia Si Fiziologia Sistemului Osteoarticular

Transcript

Cap. I : NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSTEOARTICULAR

A. Sistemul osos

Sistemul osos alcatuieste scheletul care este format din oase si incheieturi si este structura de baza ce sustine corpul uman.

Oasele ofera un suport rigid tesuturilor moi ale corpului si formeaza parghii ce se misca cu ajutorul contractiilor musculare.

Scheletul uman este format din 206 oase separate,unite intre ele prin diferite articulatii.Marimea respectiv forma diferitelor oase este deteminata de functia anatomica.

Cel mai mare os este femurul avand 50 de cm, iar cel mai mic este scarita (2,6 cm),unul din oscioarele auditive. Oasele sunt piese rigide,componente ale scheletului.Ele indeplinesc mai multe roluri functionale:1.Rol de parghii ale aparatului locomotor.Asupra lor actioneaza muschii,asigurand sustinerea si locomotia corpului.

2.Rol de protectie a unor organe vitale: cutia craniana pentru creier

canalul rahidian pentru maduva spinarii

cutia toracica pentru inima si plamani

bazinul osos pentru organele pelvine

3.Rol antitoxic.Oasele retin anumite substante toxice (Hg,Pb,F) patrunse accidental in organism si le elibereaza treptat,fiind eliminate renal.

In felul acesta concentratia sanguina a toxicului nu creste prea mult si sunt prevenite efectele nocive asupra altor organe.

4.Rol de sediu principal al organelor hematopoetice.La copii toate oasele, iar la adult oasele late contin maduva rosie,hematogena.

5.Rol in metabolismul calciului,fosforului si electrolitilor.Oasele reprezinta principalul rezervor de substante minerale al organismului. Oasele pot fi impartite in 4 mari grupe:

oasele lungi sau cilindrice,sunt alungite,usor curbate,au rolul de a amortiza socurile(oasele gambei,bratului,degetelor)

oasele scurte sau cubice,sunt colturoase, groase(oasele carpiene si tarsiene)

oasele neregulate de forme si dimensiuni variate(formeaza unele parti ale fetei si spatelui)

oasele late (coastele,craniu,spata)reprezinta scuturi ale organelor vitale.Metabolismul oaselor

Metabolismul oaselor presupune totalitatea proceselor biochimice care particip la formarea i distrugerea tesutului osos, a oaselor general.

Aadar osul apare ca un organ viu, ale crui schimburi cu exteriorul se fac continuu. Toate procesele metabolice de la nivelul oaselor se desfoar sub actitmea enzimelor elaborate de celulele osoase (osteoblaste). Metabolismul oaselor nu poate fi conceput decat in strins legtur cu procesele metabolice din intreg organismul i in mod aparte cu metabolismul mineral, in special acel al fosforului i calciului, respectiv echilibrul fosfocalcic metabolic.

Procesul de formare a srurilor minerale complexe (fosfai, carbonati etc.), din elementele aduse de sange dup prealabila lor absorbtie(la nivelul intestinului subire) sau din alte zone (prin desfacere etc.) i depunerea lor in oase poart denumirea de mineralizare.

Desfacerea compuilor minerali insolubili (din structuri inclusiv osoase), in forme simple solubile i trecerea lor in singe poart numele de demineralizare. Pentru a se asigura integritatea structural i functional normal a tesutului osos intre aceste dou procese trebuie sa existe un echilibru dinarnic perfect, reglementat prin interventia numeroilor factori :

factori alimentari (de aport pentru Ca, P etc.) ;

factori de difuziune si osmoz (absorbie la nivedul intestinului)

factori enzimatici (legai de osteoblaste, de sistemele enzimatice relativ specifice metabolismului mineral)

factori legati de eliminarea substantelor minerale (eliminarea renal).

Toi aceti factori condiioneaz echilibrul fosfocalcic, acesla fiind reglat de intervenia hormonilor glandelor cu secreie intern dar i de activitatea vitaminei D.

Prin echilibru fosfocalcic se inelege c in organism calciul i fosforul se gsesc intr-un anumit raport normal i c acest raport trebuie meninut prin intervenia unor mecanisme.

Fosforul i calciul se gsesc n organism sub form de sruri insolubile (n oase, dini), in cantiti mari i sub form solubil (in lichidele organismului) in cantiti foarte mici.

Astfel, calciul se gsete n sange in concentratie de 9-11 mg %, cunoscut sub denumirea de calcemie iar fosforul are concentraia de 4-6 mg % fosfotemie.

De asemenea, in meninerea echilibrului fosfocalcic un rol important revine vitaminei D care favorizeaz absorbia calciului i fosforului la nivelul intestinului subire, intervenind astfel i n alte procese de osificare (mineralizare). Deficientele morfofunctionale ale sistemului ososDeficientele morfofunctionale ale sistemului osos pot apare din numeroase cauze.

Principalele cauze sunt cele privind tulburarea metabolisrnului procesele de mineralizare i demineralizare.

Acestea sunt conditionate de factorii hormonali descrii tiroida si paratiroida care, prin tulburrile lor pot determina deficiente ale metabolismului osos, respectiv deficiente morfofunctionale ale oaselor.

Cand secretia de parathormon este in exces (hipersecretie) se produce mobilizarea calciului din oase i rarefierea acestora (osteoporoz).

Oasele devin fragile i pot s se fractureze uor. Deficitul de vitamin D ,determin o scdere a absorbtiei fosforului la nivelul intestinului, dar i diminuarea procesului de mineralizare a oaselor.

La adult, in aceste conditii apare boala numit osteo-malacie, iar la copii, rahitismul. Rahitismul se produce atat din cauza aportului alimentar sczut in vitamin D, cat i prin lipsa sau diminuarea expunerii organismului la razele solare.Alte deficiente morfofunctionale ale oaselor pot fi ,determinate de factorii care actioneaz asupra structurii i functiei acestora. Acesti factori pot fi :

patologic, ca maladiile cronice cu atingerea structurii osului (tuberculoza osoasa, osteomielita cronic, artrita, cancerul osos etc.). Ele determin atit modificri de structur, dar i de form (cifoze -coloana vertebral ; curburi-deforrnatii -oasele lungi etc.)

traumatic, ca lovituri puternice, compresiuni, tractiuni, depind limitele specifice diferitelor oase care, n general, duc la fracturi. Oasele lungi sunt ce1e expuse fracturilor.

Fracturile presupun ruperea osului in dou sau mai multe segmente. Refacerea fracturilor impune imobilizarea membrului respectiv dup ce fragmentele osoase se aduc in poziie normal in aparat gipsat, imobilizare care necesit un repaus de citeva sptmini in vederea consolidrii fracturii. Zona de refacere a osului fracturat poart denumirea de calus osos i fenomenele ce se petrec reproduc in mare procesul de mineralizare, cu aport crescut de ioni de Ca i P, un consum crescut de oxigen, o cantitate firesc mrit de enzime (fosfataze etc.), comparativ cu alte zone ale osului.

Piciorul plat este o alt deformare aprand la nivelul boltii tarsiene prin turtirea acesteia. Corectarea acestei deformri se face cu aparate ortopedice, introduse in incltmite pentru mentinerea boltii tarsiene i pentru uurarea mersului ;

de pozitie : sunt deformatii consecint a pozitiilor defectuoase din activitatea practic, de munc, a oamenilor. La colari apare din cauza pozitiei necorespunzatoare in timpul scrisului scolioza, la aduli alte modificri ale coloanei vertebrale cifoza, lordoza.

Din nastere, coloana vertebrala este usor curbata, in forma literei S, dar alungita (imaginea nr. 1)

Cocoasa (cifoza, imaginea nr. 2) este cea mai inestetica deformare a coloanei vertebrale. Se poate observa foarte usor atunci cand persoana respectiva are gatul si umerii aplecati in fata.

Lordoza (imaginea nr. 3) apare la persoanele care au coloana vertebrala in regiunea de jos a literei S foarte accentuata.

Scolioza (imaginea nr. 4) inseamna o deviere la stanga sau la dreapta a coloanei vertebrale, adica un umar e mai sus decat celalalt.

B. Articulatiile

Articulatiile sunt organe de legatura dintre oase si sediul miscarilor dintre piesele scheletice care vin in contact.

Articulatiile realizeaza legaturi mai mult sau mai putin mobile intre doua sau mai multe segmente osoase,prin cartilaje si ligamente,tesuturi elastice,conjunctive,foarte rezistente care se insera pe oase.

Se cunosc doua mari categorii de articulatii:

a) sinartroze,care realizeaza continuitate intre segmente osoase.

b) diartroze care creeaza o discontinuitate intre capetele oaselor

a) Sinartrozele au o mobilitate redusa,chiar deloc,in unele cazuri.

Ele se impart in:

sindesmoze,unde capetele osoase sunt legate prin tesut conjunctiv(colagen si fibre elastice),cum se gasesc la articulatiile ulno-radiale,intervertebrale,dento-maxilare etc. Exist dou varieti in aceast categorie : sindesmozele propriu-zise i suturile (fac legtura intre oase printr-o ptur subire de esu conjunctiv fibros numit ligament sutural ) . sincondroze,formate din cartilaje hialine,fibroase,cum se intampla intre corpurile vertebrale . sinostoze,constituite din tesut osos,ca intre ilion,ischion si pubis (impreuna formeaza coxalul).b) Diartrozele

Diartrozele sunt articulatii cu mobilitate mare,permitand miscari diverse.Oasele intre care exista o diartroza au capetele invelite intr-o capsula articulara;intre cele doua capete se gaseste cavitatea articulara,umpluta cu lichidul sinovial.Acesta are rolul de a atenua frecarea activa,dureroasa dintre cele doua capsule articulare.

Lichidul sinovial este mentinut ca intr-un saculet de mambrana sinoviala.

Dup mobilitatea lor se impart in :

a) artrodii sau articulatii mobile;

b) amfiartroze sau articulatii sernimobile. a) Artrodiile sau articulatiile sinoviale au o mare mobilitate.

Elementele unei artrodii sunt:

suprafete articulare sunt acoperite de un sut cartilaginos hialin, fr vase sanguine sau nervi, numit cartilaj de articulatie.Fig. Articulatie sinoviala capsula articulara este un manon fibros fixat pe marginile suprafetelor articulare, i prezint un strat extern, alctuit din numeroase benzi fibroase ce poart numele de ligamente periarticulare ; ele dau rezistent capsulei. membrana sinoviala subtire i bogat vascularizat, cptuete interiorul articulatiei cu exceptia cartilajelor articulare ; el secret lichidul sinovial (sinovie), viscos i incolor, care face mai uoar lunecarea celor dou suprafete articulare. cavitate articulara este un spatiu complet inchis, aproape virtual. ligamente articulare au rol de a limita micrile unel articulatii i de a fixa oasele intr-o anumit pozitie.b) Amfiartrozele sint articulatii fr cap i fos articular, cu suprafetele articulare uor concave sau aproape plane : mobilitalea unei suprafete articulare pe cealalt fiind mult redus, sunt numite i articulaii semimobile (de exemplu, articulatiile corpurilor vertebrale, articulatiile tarsornetatarsiene). Fig. AmfiartrozaTipurile de miscari in articulatii:

Flexie-Extensie-miscari de apropiere sau indepartare a doua segmente alaturate.Se fac in jurul unui ax transversal.

Abductie-Adductie-se fac in jurul unui ax transversal.Prin adductie se realizeaza apropierea fata de axul median al corpului,iar prin abductie indepartarea fata de axul median.

Rotatie-miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului ce se deplaseaza;poate fi externa sau interna,dupa cum segmentul se roteste spre corp sau in afara.

Circumductie-este miscarea complexa care totalizeaza flexia,extensia,adductia,abductia si le asociaza cu rotatia.

Pronatie-Supinatie pronatia este miscarea de rotatie a mainii,prin care policele se roteste medial,palma privind in jos,iar supinatia este miscarea inversa.La picior,cand planta priveste spre lateral si marginea externa a piciorului se ridica,se realizeaza pronatia,iar supinatia se realizeaza invers

Principalele tipuri de articulaii din organism

a. Articulatiile coloanei vertebrale.Articulatiile corpurilor vertebrale sint de tipul amfiartrozelor. Corpurile vertebrale sint legate intre ele prin discuri articulare intervertebrale i ligamente. Discul intervertebral prezint un inel fibros periferic i o substant moale, elastic, la centru, numit nucleu pulpos. Ligamentele sint dispuse astfel : ligamente longitudinale comune pe prtile laterale ale coloanei vertebrale ligamentul longitudinal anterior i posterior pe fata anterioar i posterioar a coloanei vertebrale. Articulaille arcurilor vertebrale sunt de tipul artrodiilor. Arcurile vertebrale sunt unite prin : ligamentele galbene intre lamele a doua vertebre, ligamentele interspinoase intre apofizele spinoase ;

Articulaia sacro-coccigiana este de tipul amfiartrozei, alctuit dint-un disc fibrocartilaginos intrit de ligamente.

Articulaine atlanto-axoidiene. Legtura intre vertebra atlas i axis se face prin intermediul a patru articulatii sinoviale (cate una pe prtile laterale, una anterioar i alta posterioar).

Articulaiile occipito-atlanioidiene fac legtura intre atlas i occipital si sint de tip elipsoidal. Atlasul se articuleaz cu osul occipital prin supraferte osoase, capsul articular i ligamente. b. Articulatia genunchiului

Genunchiul este reprezentat de regiunea articulara situate la jonctiunea coapsei cu gamba.

Articulatia genunchiului uneste femurul cu tibia si cu rotula.Adaptarea perfecta a suprafetei articulare a femurului cu cea a tibiei este asigurata prin existenta a doua formatiuni fibrocartilaginoase,denumite meniscuri.

Ligamentele foarte puternice garanteaza o stabilitate perfecta a acestei articulatii.

Articulatia genunchiului are doua grade de libertate.

Miscari de rotatie interna si externa si inclinatie laterala. c. Articulatia mainii

Un numar de 27 de oase constituie scheletul de baza al pumnului si mainii.Aceste oase sunt grupate in carpiene,metacarpiene si falange.

Articulatia pumnului cea mai complexa articulatie a corpului,este formata din 8 oase carpiene grupate in doua randuri avand miscari foarte limitate intre ele.De la radius spre ulna,randul proximal consta din osul scafoid,semilunar,piramidal si pisiform.In aceeasi directie,randul distal consta in oasele trapez,trapezoid,capitat si osul carlig.

Mana contine 5 oase metacarpiene.Fiecare metacarpian prezinta o baza,trunchi,gat si un cap.

Mana contine 14 falange.Fiecare deget contine 3 falange(proximala,mijlocie si distala)cu exceptia policelui care are doar doua falange.

Miscarile

Mobilitatea acestei articulatii este foarte importanta si se realizeaza prin miscari de flexie si de extensie ale articulatiei mainii cu antebratul.

Ea permite de asemenea miscari laterale de inclinare spre interior a bratului si a cotului sau miscarea cotului spre exterior. d. Articulatia gleznei

Articulatia gleznei este ca o balama.Dar este mult mai mult decat o simpla balama,glezna este formata din mai multe structuri importante.

Modelul unic al gleznei face articulatia foarte stabila.Articulatia trebuie sa fie stabila pentru a s...

Recommended

View more >