Antibioticele aminoglicozide referat

  • Published on
    03-Jul-2015

  • View
    2.101

  • Download
    4

Transcript

Antibioticele aminoglicozideSunt antibiotice semisintetice, bactericide cu spectu larg de actiune dar relativ toxice (Ototoxicitate- afectarea auzului este de obicei ireversibila si bilaterala. Nefrotoxice- produce afectarea rinichilor.) Sunt rezistente la penicilinaza stafilococilor i la unele enzime ale bacililor gram-negativi. Sunt inactive fa de piocianic (este o bacterie gram negativa)i proteus (bacterie poliforma foarte mobile, care contine elemente baciliare), dar active pe cocii gram-pozitivi. Si unele tulpini de germeni gram-negativi. Streptomicina Nu se absoarbe pe cale digestive si nici nu este distrusa bine in tesuturi. Administrat parenteral, se absoarbe i difuzeaz bine n esuturi. Este un antibiotic relativ toxic, mai ales pt. nervul acusticovestibular, producnd surditate. In caz de insuficien renal, streptomicina este foarte periculoas. Actiune terapeutica : Antibiotic bactericid fata de M. tuberculosis si o serie de bacterii grampozitive si gramnegative: Streptococcus viridans, enterococi (sinergic cu penicilina). Pasteurella tularensis si pestis. Brucella ; rezistenta se instaleaza, de regula, daca tratamentul este prelungit. Indicatii: Tuberculoza (in asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evita dezvoltarea rezistentei); septicemie si endocardite cu streptococ viridans sau enterococ (in asociatie cu tetraciclina), pesta. Reactii adverse: Actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee, greata, voma, vertij , ataxie, mai putin asupra nervului cohlear, cu tinitus si surditate (tulburarile, de obicei reversibile, sunt favorizate de dozele mari, tratamentul indelungat, varsta inaintata, insuficienta renala si injectarea intrarahidiana a antibioticului); dozele mari sunt hepatotoxice si nefrotoxice; ocazional parestezie periorala, cefalee, oboseala, rareori scotoame, fenomene nevritice, eruptii alergice, febra, adenopatii, foarte rar dermatita exfoliativa, soc anafilactic, neutropenie, trombocitopenie , anemie aplastica. Injectata in cantitati mari in pleura sau in peritoneu poate paraliza musculatura striata (mai ales in conditii de insuficienta renala, stari hipoxice si in asociatie cu miorelaxante, curarizante sau anestezice generale). Injectarea intrarahidiana poate fi cauza de dureri radiculare si fenomene de mielita (nu este recomandabila). Poate interfera determinarea glucozei urinare si a urobilinogenului. Contraindicatii: Boli ale urechii, in special otita medie supurata, tulburarilabirintice, miastenie grava, alergie la streptomicina; prudenta la dozare in insuficienta hepatica, renala (in conditii de anurie doza recomandata la adult este de 0,5 g o data la 4-6 zile). In insuficienta circulatorie si la batrani; prudenta mare sau se evita asocierea cu cefalosporine (nefrotoxicitate), furosemid si acid etacrinic, antibiotice aminoglicozidice (oto- si nefrotoxicitate), eter, halotan, metoxifluran, curarizante (paralizie respiratorie). Administrare: adulti 1-2 g/zi, in injectii i.m.; 0,500-1 g/zi in injectii i.v. (perfuzii lente); 0,01 g intrarahidian; 0,500 g intrapleural; 2-4 g/zi pe cale bucala; copii - in tuberculoza: 0,02-0,04 g/kilocorp/zi, in 1-2 injectii i.m.; in alte afectiuni : 0,02-0,05 g/kilocorp/zi in 2-4 injectii i.m.; per os 0,04-0,05 g/kilocorp/zi in 4-6 prize la sugari. Amikozit Actiune terapeutica: este indicat n tratamentul de scurta durata al infectiilor severe cauzate de tulpini sensibile ale bacteriilor gram-negative, ca: Pseudomonas spp, Escherichia coli, Proteus spp (indol-pozitiv si indolnegativ) Providencia spp, Klebsiella-Enterobacter-Serratia spp si Acinetobacter spp. Indicatii: studiile clinice au aratat ca Amikozit este eficace n: - septicemii bacteriene (inclusiv septicemia neonatala); infectii severe ale tractului respirator; infectii severe ale oaselor si articulatiilor; infectii severe ale pielii si tesuturilor moi; infectii intraabdominale (inclusiv peritonita); arsuri; infectii postoperatorii; infectii severe si complicate ale tractului urinar. Amikozit s-a demonstrat a fi eficace n infectiile stafilococice si poate fi considerat ca terapie initiala, n anumite conditii, n tratamentul infectiilor stafilococice cunoscute sau suspecte, cum ar fi: infectii severe cauzate de o bacterie gram-negativa sau de un stafilococ, infectii cauzate de tulpini sensibile de stafilococi la pacienti alergici la alte antibiotice, infectii mixte stafilococice/gram-negative. n anumite infectii severe, cum ar fi: septicemia neonatala, tratamentul simultan cu un antibiotic de tip penicilina poate fi indicat datorita posibilitatii existentei infectiilor cu microorganisme gram-pozitive: streptococi sau pneumococi. Reactii adverse: toate aminoglicozidele prezinta un potential de toxicitate auditiva, vestibulara, renala si blocare neuromusculara. Aceste efecte apar mai frecvent la: pacienti cu insuficienta renala trecuta sau prezenta, tratament cu alte medicamente ototoxice si nefrotoxice, pacienti tratati pentru perioade mai lungi de timp si/sau cu doze mai nalte dect cele recomandate.Neurotoxicitate-ototoxicitate: efectele toxice pe nervul cranian opt conduc la pierderea auzului si/sau echilibrului. Amikozit afecteaza n principal functia auditiva. Tulburarile cohleare includ si surditatea de nalta frecventa si apar de obicei nainte ca pierderea auzului sa poata fi detectata clinic. Neurotoxicitate-blocare neuromusculara: paralizia musculara acuta si apneea pot aparea dupa un tratament cu aminoglicozide. Nefrotoxicitate: au fost raportate cresteri ale creatininei serice, coloratii, albuminurie, prezenta eritrocitelor si leucocitelor, azotemie si oligurie. Functia renala revine de obicei la normal la ntreruperea tratamentului. Contraindicatii: Hipersensibilitate la amikacina sau alte aminoglicozide. n cazul aparitiei unor efecte neasteptate se consulta medicul. Administrare: Inainte de inceperea tratamentului trebuie stabilita greutatea corporala a pacientului pentru o dozare corecta a antibioticului. Acelasi regim de dozare este recomandat atat pentru administrarea intramusculara, cat si pentru administrarea intravenoasa. Administrarea i.m. si i.v. pentru adulti si copii: - 15 mg/kg corp/zi in doua doze egal divizate (echivalent cu 500 mg de 2 ori/zi la adulti). In infectii extrem de grave si/sau cauzate de Pseudomonas: regimul de dozare poate fi crescut la 500 mg la fiecare 8 ore, dar nu trebuie sa depaseasca 1,5 g/zi si tratamentul sa nu fie mai lung de 10 zile. Doza maxima totala pentru adult nu trebuie sa depaseasca 1,5 g zilnic. In infectii ale tractului urinar (altele decat infectiile cu Pseudomonas): infectii moderate necomplicate: 7,5 mg/kg corp/zi a 2 doze egal divizate (echivalent cu 250 mg de 2 ori/zi la adulti). Deoarece activitatea Amikozit este intensificata de un pH crescut, un agent alcalinizant poate fi administrat concomitent. La acest regim de dozare infectiile necomplicate cauzate de microorganisme sensibile trebuie sa raspunda la tratament in 24-48 de ore. La pacientii cu insuficienta renala se reduce doza zilnica sau se creste intervalul dintre administrari pentru a evita acumularea medicamentului. O metoda utilizata pentru stabilirea regimului de dozare la pacientii cu functie renala diminuata - cunoscuta sau banuita - este de a inmulti valoarea concentratiei creatininei serice cu 9 si de a utiliza cifra obtinuta ca interval (in ore) intre administrari (doza 7,5 mg/kg corp). Pentru majoritatea infectiilor calea i.m. este de preferat, dar in infectiile care pun in pericol viata sau la pacientii la care administrarea i.m. nu este posibila poate fi folosita calea i.v. Solutia 5% de glucoza in apa este solventul corespunzator pentru calea i.v. Un alt medicament nu poate fi adaugat in solutia astfel obtinuta. GentamicinaActiune terapeutica: Gentamicina este un antibiotic bactericid cu spectru larg de actiune din grupa aminoglicozidelor. Actioneaza asupra germenilor gram pozitivi si gram negativi. Importanta este actiunea asupra Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella spp., Enterobacter, Serratia, Escherichia coli, tulpini pozitive si indol negative de Proteus si mai putin activ asupra Salmonella, Shigella, Neisseria gonorrhaeae si a stafilococilor, printre care si Staphylococcus aureus. Indicatii: Gentamicina este indicata in tratamentul unor infectii severe cum ar fi: septicemia (inclusiv sepsisul neonatal), infectii renale severe complicate si recurente, infectii de tract respirator inferior, infectii de tract gastrointestinal (inclusiv peritonitele), infectii ale pielii, oaselor, tesuturilor moi (inclusiv arsurile), infectii ale sistemului nervos central (inclusiv meningitele), alte infectii sistemice cauzate de germeni sensibili. Gentamicina este medicamentul de electie intratamentul infectiilor bacteriene severe cauzate de agenti infectiosi micsti necunoscuti sau neidentificati (ca terapie initiala inaintea obtinerii rezultatelor testelor de susceptibilitate); infectii insotitoare ale bolilor ce afecteaza rezistenta umana (leucemia, diabetul, terapia cu corticosteroizi etc.). Reactii adverse: ca si alte aminoglicozide, gentamicina, injectabil este potential nefrotoxica. Riscul nefrotoxicitatii este mai mare la pacientii care primesc doze mari sau terapie prelungita (toxicitatea este asociata cu prelungirea concentratiei serice maxime mai mare de 10 g/ml si/sau concentratia serica minima mai mare 2 g/ml). Contraindicatii: hipersensibilitate, miastenia gravis. Gentamicina este contraindicata la indivizii cu istoric de hipersensibilitate cunoscuta la gentamicina sau alt component din formula sa. Reactiile toxice severe la gentamicina sau alte aminoglicozide pot contraindica folosirea gentamicinei datorita sensibilitatii incrucisate a pacientilor la medicamentele din aceasta clasa. Administrare: Administrare intramuscular sau intravenoas. Pentru prevenirea pneumoniei, gentamicina se aplic prin instilaii endotraheale. n infecii oculare severe administrarea se face subconjunctival. Se vor folosi numai soluii limpezi i necolorate. Trobamicina Actiune terapeutica: este o solutie oftalmica sterila, recomandata in infectiile oculare. Tobramicina este un antibiotic aminoglicozidic solubil in apa, cu spectru larg de actiune asupra diferitilor agenti patogeni grampozitivi si gramnegativi. Indicatii: tratamentul infectiilor oculare si anexelor ochiului, cauzate debacterii sensibile la tobramicina. Este sigur si eficace si in tratamentul infectiilor oculare la copii. Reactii adverse : apar secundar administrarii combinatiei steroid-agent antiinfectios, pot fi atribuite componentei steroidice, componentei antiinfectioase sau combinatiei acestora. Nu pot fi stabilite cifrele exacte ale incidentei reactiilor adverse. Cele mai frecvente reactii adverse secundare administrarii oculare de tobramicina (Tobrex) sunt toxicitatea oculara localizata si hipersensibilitatea, incluznd pruritul si edemul palpebral, precum si eritemul conjunctival. Aceste reactii apar la mai putin de 3% dintre pacientii tratati cu tobramicina. Reactii similare pot aparea si secundar utilizarii topice a altor antibiotice aminoglicozidice. Nu au fost raportate alte reactii adverse; totusi, n cazul n care se administreaza ocular tobramicina concomitent cu antibiotice aminoglicozidice pe cale sistemica, concentratia serica totala va fi monitorizata. Reactiile adverse datorate componentei steroidice sunt: cresterea presiunii intraoculare cu posibila dezvoltare a unui glaucom si, uneori, afectarea nervului optic; formarea unei cataracte posterioare subcapsulare; ntrzierea vindecarii leziunilor. Dupa folosirea combinatiilor de steroizi cu agenti antimicrobieni, s-a semnalat dezvoltarea unor infectii secundare. Infectiile fungice ale corneei sunt, n mod special, susceptibile de a se dezvolta concomitent cu aplicarea pe termen lung a steroizilor. Posibilitatea invaziei fungice trebuie luata n considerare n cazul oricarei ulceratii corneene persistente, pentru care a fost utilizat tratament steroidic. Pot aparea infectii bacteriene oculare secundare, ca urmare a deprimarii raspunsului imun al gazdei. Contraindicatii : keratita epiteliala produsa de Herpes simplex (keratita dendritica), vaccina, varicela si multe alte afectiuni ale corneei si conjunctivei. Infectiile mycobacteriene ale ochiului. Afectiuni fungice ale structurilor oculare. Hipersensibilitate fata de oricare component al acestui preparat. Folosirea acestei combinatii este ntotdeauna contraindicata dupa nlaturarea fara complicatii a unui corp strain cornean. Atentie! A nu se injecta n ochi. La unii pacienti poate aparea sensibilitate la aplicarea locala a aminoglicozidelor. n cazul n care apare reactia de sensibilizare , se va ntrerupe administrarea. Utilizarea prelungita a steroizilor poate produce glaucom, cu afectarea nervului optic, defecte ale acuitatii vizuale si cmpului vizual si formarea unei cataracte posterioare subcapsulare. Se impune monitorizarea de rutina a presiunii intraoculare, chiar daca acest lucru este mai dificil n cazul copiilor si pacientilor necooperanti. Utilizarea de lunga durata poate deprima raspunsul imun al gazdei, crescnd astfel riscul infectiilor oculare secundare. n acele afectiuni care produc subtierea corneei si a sclerei, pot aparea perforatii dupa folosirea topica a steroizilor.n afectiunile acute purulente ale ochiului, steroizii pot masca infectia sau o pot exacerba. Administrare: Tobramicina sulfat poate fi administrata intramuscular sau intravenos. Dozajele recomandate sunt aceleasi in ambele cazuri. Trebuie cunoscuta greutatea pacientului inainte de initierea tratamentului, pentru calcularea corespunzatoare a dozei. Este de dorit sa se masoare concentratiile maxime si minime ale concentratiei serice. Netilmicina Actiune terapeutica: sulfatul de netilmicina este un antibiotic semisintetic din clasa aminoglicozidelor, care este bactericide in concentratii scazute asupra unui mare numar de bacterii gram-negative si stafilococi, inclusive asupra tulpinilor rezistente la alte aminoglicozide. Indicatii: septicemia, bacteriemie, stari septice neo-natale, peritonita, infectii renale si ale tractului urinar, infectii genitale, infectii grave ale tractului respirator, infectii perioperatorii si infectii ale tractului gastrointestinal. Reactii adverse: vestibulare si cohleare apar mai ales la pacientii cu functie renala alterata si la cei tratati cu doze mari si/sau perioade lungi de timp. In cazul administrarii de netilmicina au fost raportate rar reactii adverse renale. Ele au fost in general moderate, au aparut mai ales la varstnici si la pacientii tratati pentru o perioada lunga de timp cu doze mai mari decat cele recomandate si au fost de cele mai multe ori reversibile. Contraindicatii: hipersensibilitate sau reactiile toxice severe la netilmicina sau alte aminoglicozide. Administrare: injectii intravenoase, perfuzii. Dozajul administrarii i.m. si i.v. este identic.

Recommended

View more >