ARTA BISERICEASCA ROMANEASCA

  • Published on
    27-Jun-2015

  • View
    879

  • Download
    0

Embed Size (px)

Transcript

<p>Un veritabil Pisanello al Moldovei a pictat biserica din Arbore Ctitorie a marelui dregator Luca Arbore(Arbure, in vechile urice), portar(pircalab) al Sucevei din 1486 si pina in 1523, un fel de ministru al Apararii de azi, biserica ''Taierea capului Sfintului Ioan Botezatorul'' din Arbore(foto) este atipica pentru Evul mediu romanesc, atit din punct de vedere arhitectonic cit si din cel al programului iconografic. Construita in anul 1503 intr-un timp record(2 aprilie-29 august), si conceputa ca paraclis al curtii boieresti si necropola de familie, ea a fost pictata in 1541 in cea mai mare parte de Dragos Coman, cel mai important reprezentant al Scolii de pictura sacra de la Suceava. El a fost considerat pe buna dreptate de Paul Philippot ''un adevarat Pisanello al Moldovei, cel mai mare artist al Orientului ortodox din secolul al XVI-lea''. Citeva din cele 85 de imagini bine pastrate pictate pe peretele vestic, sint fara indoiala capodopere ale artei romanesti si universale. Arborele genealogic al familiei hatmanului Arbore Luca Arbore provenea dintr-o veche si bogata familie boiereasca, tatal sau fiind inaltat de Stefan cel Mare la rangul de pircalab al Cetatii Neamt, functie pe care a detinut-o din 1471 si pina in 1476. Vechile cronici spun ca batrinul Arbore a aparat cu vitejie cetatea impotriva atacurilor turcesti, dupa batalia de la Razboieni. Fiul sau, Luca, datorita unor calitati evidente, a avut de tinar o ascensiune spectaculoasa, ocupind dregatoria de portar al Sucevei, infiintata de Stefan cel Mare, cu importante atributii militare, administrative si judecatoresti. In lipsa domnitorului, portarul de Suceava era conducatorul ostilor din Tara Moldovei. In anul 1497, regele Poloniei, Ioan Albert, a cunoscut personal calitatile de lider militar ale lui Luca Arbore, in urma rezistentei indirjite a ostenilor moldoveni fiind nevoit sa intrerupa asediul Cetatii de Scaun si sa incheie un armistitiu, dar nerespectatea sa a dus ulterior la dezastrul din Codrul Cosminului. Dupa moartea lui Bogdan al III-lea, autoritatea ctitorului bisericii din Arbore sporeste, el devenind practic tutorele lui Stefanita Voda(20 aprilie1517-14 ianuarie 1527), care ajunge pe tron la virsta de circa 14 ani: ''un om ca acela ce au crescut Stefanita Voda pre palmele lui, avind atita credinta, si in tineretea lui Stefanita Voda toata tara ocirmuia...''(Grigore Ureche). Fire autoritara si chiar violenta, Stefanita Voda suporta cu greu aceasta tutela, mai ales ca Luca Arbore incearca sa favorizeze interesele marii boierimi. Suparat si pe regele Poloniei, Sigismund, care nu fusese de acord sa-i dea mina uneia din fiicele sale, grav afectat de fuga postelnicului Sarpe la curtea polona, Stefanita Voda se razbuna pe hatmanul Arbore, si el partizan al unei aliante cu regatul polon, invinuindu-l de inalta tradare. Luca Arbore este decapitat in aprilie 1523, la Hirlau: ''nici judecat, nici dovedit au pierit''(Grigore Ureche). La scurt timp dupa aceasta sumara executie, fii sai minori, Nichita si Teodor, au fost de asemenea ucisi din porunca domnitorului. In toamna, la 7 septembrie 1523, conflictul dintre boierii razvratiti si Stefanita Voda degenereaza intr-o confruntare armata, dar ostenii domnului ies biruitori, iar boierii infrinti sint executati public in tirgul Roman. Dupa 18 ani de la aceasta tragedie, Ana, una din fiicele viteazului hatman, l-a chemat pe pictorul Dragos Coman pentru a zugravi biserica de la Arbore, transformata prea devreme intr-o necropola a familiei. Curtea boiereasca a hatmanului Arbore era situata in apropiere bisericii, in partea de sud, si avea numeroase cladiri cu etaj, cahlele si placile ceramice gasite in zona constituind doar o palida marturie despre bogatia si fastul ei. O alta curte boiereasca apartinind lui Luca Arbore a fost inaltata in 1507 la Sipote, linga Iasi. Ilustra familie avea multe mosii, printre satele care ii apartineau numarindu-se Solonet, Gramesti si Solca, ''cu mori in Solca si cu biserica de piatra si cu case de piatra si cu pomete si cu slatine si cu izvoare cu pesti si cu tot venitul din ale lor drepte privileghii din uricul de cumparatura, pe care l-a avut mosul lor panul Luca Arbure de la Stefan cel Batrin''. Asa sta scris intr-un uric din 1598, prin care Parasca, nepoata lui Luca, facea un schimb de sate cu Gheorghe Movila, Mitropolitul Moldovei, oferind satul Solca, donat ulterior de inaltul ierarh Manastirii Sucevita, si primind satul Stanilesti, din tinutul Hotinului. Dintr-un arbore genealogic putin cunoscut, realizat de istoricul austriac Wickenhauser si confirmat ulterior de Simion Fl. Marian, aflam ca Luca Arbore a avut sase fiice: Odochia, Sofica, Nastasia, Stanca, Marica si Ana. Parasca, fiica Odochiei, pomenita in uricul de mai sus, a avut o fiica, Anastasia, casatorita cu Toader Turcea(Murgulet), si trecuta la cele vesnice in 1635, fiind inmormintata in biserica din Parhauti. Irimie Murgulet, unul din fiii Anastasiei, s-a casatorit cu Candachia, fiica vornicului Dragota Toader, si a avut o fiica, Anisia, inmormintata tot la biserica din Parhauti(23 octombrie 1624). Irimie Murgulet a mai avut trei frati, Stefan, Ipatie, Andrei si o sora, Marica, aceasta fiind ultima informatie din respectivul arbore genealogic. Celelalte fiice ale lui Luca Arbore nu au avut probabil urmasi, asa cum a fost cu siguranta cazul Anei, cea care l-a platit pe Dragos Coman cu 20 de zloti pentru a zugravi sfintul lacas din Arbore. Cel mai important monument funerar de stil gotic din Moldova Silueta zvelta si eleganta a bisericii ''Taierea capului Sfintului Ioan Botezatorul'' din Arbore, aflata intr-o deplina armonie cu teii seculari din preajma si cu frumosul si unduitorul peisaj al vechii localitati, este una din cele mai de seama ctitorii boieresti din vremea lui Stefan cel Mare. Pacat ca drumurile extrem de proaste din zona ingreuneaza accesul turistilor aici. Construita din piatra bruta dupa un plan original, de o neobisnuita forma dreptunghiulara,</p> <p>lipsita de turla, cu acoperis in patru ape, ea are lungimea de 22 de metri, latimea de 9,1 metri si inaltimea de 8,5 metri. O inedita solutie constructiva in ce priveste tratarea fatadei vestice ii sporeste farmecul: zidurile longitudinale se prelungesc cu 2,5 metri dincolo de peretele pronaosului, cuplindu-se la partea superioara cu cu o bolta semicilindrica si formind o nisa uriasa, un element nou in arhitectura moldoveneasca. Clopotnita de la intrare contribuie la coeziunea si intregirea ansamblului, ea fiind probabil o constructie mai recenta. Interiorul bisericii este impartit in pronaos, naos si altar, usa de acces avind un chenar in arc frint, iar cea dintre pronaos si naos fiind prevazuta cu baghete incrucisate. In pronaos se afla mormintul lui Luca Arbore, decorat cu muluri gotice si cu doua scuturi pe care se afla incrustat simbolul heraldic al familiei, acesta fiind cel mai important monument funerar de stil gotic din Moldova. La nivelul pardoselei se gaseste mormintul sotiei sale, Iuliana, iar in partea opusa se afla alte doua pietre funerare mai mici, probabil ale fiilor Nichita si Teodor, care apar si in tabloul funerar, doi copii intre 5 si 10 ani. Pictura interioara a fost afectata foarte mult, deoarece biserica a stat peste 100 de ani fara acoperis, in secolele XVII-XVIII, la care s-a adaugat fumul luminarilor, care a innegrit mari spatii in pronaos, unde sint zugravite cele sapte sinoade ecumenice, Cavalcada Sfintilor militari si Sfinta Marina ucigind un diavol, dar si in naos. Uneori acest fum a avut insa si rolul unui foarte bun conservant, deoarece zonele spalate din pronaos de pictorul Boldura din Bucuresti(din pacate intr-un ritm extrem de lent), au scos la lumina imagini care ne daruie din plin splendoarea de altadata, sfintii mai importanti avind aureole in relief, un element specific Renasterii italiene. In partea dreapta a naosului, tabloul votiv, ce pare sa fi fost repictat mai stingaci, ni-l infatiseaza pe ctitor intr-un frumos costum de epoca, cu o boneta venetiana din stofa fina si cu o ampla mantie brodata, inchinind macheta bisericii lui Iisus Hristos, prin intermediul Sfintului Ioan Botezatorul, si stind alaturi de sotia sa, Iuliana, si cinci dintre copiii lor. Atrage atentia migala cu care sint lucrate vesmintele, cu numeroase perle in relief, impastarile abundente si claritatea de cristal a culorilor amintind de tehnica picturii in ulei. Restauratorii au afirmat ca unul din secretele tehnicii lui Dragos Coman a fost folosirea unui excelent liant natural in prepararea vopselelor, cazeinatul de calciu. Dragos Coman, un pictor de referinta pentru arta romaneasca si universala Putine lucruri se cunosc din viata lui Dragos Coman, inegalabilul pictor de la Arbore, insa multe pot fi intuite plecind de la analizarea operei sale. Se stie doar ca era fiul preotului Coman din Iasi, ca s-a format la celebra Scoala de pictura sacra din capitala Moldovei, alaturi de un alt talentat coleg de generatie, pictorul Toma de la Suceava, cel care a zugravit manastirile Humor si probabil Moldovita, si ca a primit 20 de zloti de la Ana Arbore pentru a trece aceasta biserica in panteonul artei romanesti si universale. Vestita scoala de pictori in fresca de pe linga Mitropolia Sucevei, intemeiata in timpul lui Petru Rares de discipolii Sfintului Daniil Sihastrul, mitropolitul Teofan I(15341546), si egumenul Manastirii Probota, Grigorie Rosca, nepot al sihastrului si var al lui Petru Rares, ajuns si el mai tirziu mitropolit al Moldovei, atinge prin Dragos Coman cea mai inalta cota valorica din Evul Mediu romanesc. Putem intui ca acest pictor extrem de cultivat, familiarizat cu pictura religioasa din Occident, dar si din Bizant sau Rusia, a fost unul dintre studentii moldoveni la o universitate celebra a epocii, din Cracovia, Praga sau Viena. Inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun, fiii boierilor sau ai tirgovetilor bogati erau trimisi sa studieze in limba latina la una din universitatile amintite. Numai la Universitatea Jagellona din Cracovia, in perioada 1405-1503 au fost inscrisi in foile matricole 21 de studenti moldoveni proveniti din orasele Baia, Hirlau, Iasi, Suceava, Siret, Roman si Bacau. Nu intimplator specialistul francez Paul Philippot l-a comparat pe Dragos Coman cu Antonio Pisanello(1395-1455), cel mai de seama reprezentant al goticului international, un curent artistic rezultat in urma unei sinteze creatoare intre goticul nordic si cel sudic, din Italia Renasterii. Arta lui Pisanello se remarca printr-o bogata si exuberanta paleta coloristica, prin desenul viguros si extrem de minutios, prin voluptatea si precizia cu care sint tratate detaliile, in special vesmintele personajelor si fondul imaginilor, prin grija pentru orchestrarea savanta a compozitiilor si prin expresivitatea fara egal a portretelor sale. Exact aceleasi calitati pot fi trecute in contul maestrului de la Arbore, Dragos Coman, singurul reprezentant de marca al goticului international din arta romaneasca, fapt inca neremarcat de criticii nostri avizati. Peretele vestic al bisericii din Arbore, cu fragmente din Geneza, din legendele Sfintilor Gheorghe, Dimitrie, Nichita Marturisitorul si Paraschiva, surprinde privitorul aproape la fiecare imagine prin interpretarea grafica de exceptie data de desenul precis, alert si variat, prin arta simfonica a compozitiilor si prin cromatica cu sclipiri de giuvaer. Putini pictori romani, chiar si dintre clasicii moderni, au stiut sa foloseasca cu atita maiestrie armonia tonurilor pure, de verde, rosu, albastru si alb, ''broderia'' de o mare sugestivitate si forta grafica alcatuita din linii curbe si drepte, calculul neobisnuit al compozitiei si varietatea tipologica a chipurilor expresive apartinind numeroaselor personaje dintr-o imagine cum este cea care-l prezinta pe Sfintul Mare Mucenic Gheorghe la curtea imparatului Diocletian, alaturi de Sfintul Nicolae(foto). Din cind in cind, din coltul unor astfel de scene, rasare din Soarele fizic si spiritual mina lui Dumnezeu, pentru a alina suferinta martirilor si pentru a binecuvinta, spunem noi, opera unui artist de geniu, despre care se va mai vorbi multe secole de acum inainte, Dragos Coman. --------------------</p> <p>Manastirea Moldovita, loc al sihastrilor si sfintilorUn nume frumos ca o icoana straveche, Moldovita. O biserica de cuvinte. Un amurg al sunetelor. O vilvataie de aureole, un galben de o blinda luminozitate. Chivot de piatra si culoare inaltat pe valea riului Moldovita, aproape de confluenta cu piriul Ciumirna, intr-o absida feerica dintre Obcina Mare si Obcina Feredeului, Manastirea Moldovita este fara indoiala, dupa Probota, cea mai de seama ctitorie a domnitorului Petru Rares, ''dirza si desteapta odrasla a lui Stefan cel Mare''(N.Iorga). Atit la Moldovita, a carei biserica a fost sfintita in 1532 si pictata in interior si exterior in vara anului 1537, cit si la Probota, Petru Rares continua opera spirituala a strabunicului sau, Alexandru cel Bun, pastrind aceiasi sfinti protectori: Maica Domnului in sarbatoarea Bunei Vestiri si respectiv, Sfintul Nicolae. Vatra de sihastri inca din secolul al XIV-lea sau poate chiar mai demult, ctitoria fiului lui Stefan cel Mare adaposteste intr-un loc tainic, moastele unui autentic apostol al locului, Sfintul Vasile cel Nou de la Moldovita. ''Un faimos centru de cultura si spiritualitate ortodoxa'' Intunecatul Ev Mediu romanesc a fost in acelasi timp o perioada extrem de luminoasa pe plan duhovnicesc si spiritual, in care marii artisti si scriptori erau deopotriva monahi, sihastri sau chiar sfinti, cum au fost de pilda Daniil Sihastru de la Putna si Voronet sau miniaturistul Gavril Uric de la Neamt, amindoi trecuti in rindul sfintilor de catre BOR. Actuala manastire a fost inaltata la circa 400 de metri de fosta ctitorie a domnitorului Alexandru cel Bun, construita intre 1402 si 1408 si distrusa la inceputul secolului al XVI-lea, probabil din cauza unor alunecari de teren. Vechiul asezamint, ale carui ruine se mai pot vedea si astazi, a devenit in timp un faimos centru de cultura si spiritualitate ortodoxa, mai ales datorita Cuviosului Vasile ieromonahul, fiu de tarani din nordul Moldovei, care s-a remarcat prin smerenie, rugaciune si intelepciune duhovniceasca si a fost hirotonisit preot si numit egumen al Manastirii Moldovita de catre mitropolitul Iosif Musat. Iubit si cautat atit de calugari, cit si de credinciosi, viitorul sfint Vasile cel Nou de Moldovita "primise de la Dumnezeu darul facerii de minuni si al inainte vederii si nu putini bolnavi vindeca si cele viitoare mai inainte le cunostea", asa cum a scris ieromonahul Ioanichie Olteanu in "Patiricul romanesc". Datorita renumelui sau, Cuviosul Vasile a ajuns sfetnic si parinte duhovnicesc al lui Alexandru cel Bun, precum si al multor cuviosi si sihastri, avind ucenici in Muntele Athos si la Manastirea Studion din Bizant, de unde a adus zeci de manuscrise bisericesti la Manastirea Moldovita. Tot aici, el a intemeiat o veritabila scoala de monahi catiheti si caligrafi...</p>