Asistenta sociala

  • Published on
    12-Jun-2015

  • View
    8.375

  • Download
    1

Embed Size (px)

Transcript

<p>1</p> <p>UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala Secia asistena social</p> <p>LUCRARE DE LICENImportana relaiilor afective stabile in satisfacerea nevoilor sociale i a celor de stima, in cazul copiilor instituionalizai</p> <p>Cluj-Napoca, 2008 Cuprins1</p> <p>2</p> <p>Introducere ..........5 1. Socializarea...............................71.1 Procesul socializarii................................7 1.2 Socializarea ca umanizare................................7 1.3 Mecanisme ale socializarii................................8 1.4 Socializarea in copilarie si tinerete; persoane semnificative.......10</p> <p>2. Nevoile copilului........14 2.1 Nevoile de baza ale copilului..............................14 2.1.1 Nevoia de dragoste si securitate........14 2.1.2 Nevoia de experiente noi, de stimulare..........14 2.1.3 Nevoia copilului de a fi apreciat si de a-i fi recunoscute capacitatile...........15 2.1.4 Nevoia de responsabilitati..........15 2.1.5 Nevoi de baza, fiziologice ale copilului..........15 2.2 Efectele nesatisfacerii nevoilor copilului...........15 2.3 Functii si abilitati parentale necesare satisfacerii nevoilor copilului.........17 3. Protectia copilului in Romania.......20 3.1 Considerente privind cadrul legal in domeniul protectiei copilului..........20 3.2 Centrul de Plasament de Tip Familial..........23 3.2.1 Misiunea Centrului de Plasament de Tip Familial........23 3.2.2 Principiile si obiectivele Centrelor de Plasament de Tip Familial.......23 3.2.3 Personalul din Centrul de Plasament de Tip Familial......24 4. Cercetarea..........26 4.1 Scopul cercetarii..........26 4.2 Fazele derularii proiectului si esalonarea calendaristica........26 4.2.1 Cercetarea de evaluare si investigatie initiala......26 4.2.1.1 Definirea problemei stiintifice abordate........26 4.2.1.2 Ipotezele si obiectivele cercetarii........26 4.2.1.3. Populatia cercetarii. Lotul studiat.........26 4.2.1.4 Metode, instrumente si tehnici utilizate in cercetarea de evaluare si investigare initiala.........27 4.2.1.5 Analiza si interpretarea datelor obtinute........292</p> <p>3</p> <p>5. Prezentarea si analiza datelor cercetarii calitative........35 Studiu de caz 1......351. Prezentarea cazului.........35 2. Istoria problemei.........35 3. Nevoile si resursele copilului......36 3.1 La nivel individual.......36</p> <p>3.2 La nivel interpersonal si organizational......36 Studiu de caz 2......371. Prezentarea cazului........37 2. Istoria problemei........37 3. Nevoile si resursele copilului....38</p> <p>3.1 La nivelul individual.......38 3.2 La nivelul interpersonal si organizational.....38 Studiu de caz 3.......391. Prezentarea cazului......39 2. Istoria problemei......39 3. Nevoile si resursele copilului.......39</p> <p>3.1 La nivelul individual......39 3.2 La nivelul interpersonal si organizational........40 Studiu de caz 4.......411. Prezentarea cazului.......41 2. Istoria problemei.......41 3. Nevoile si resursele copilului........41</p> <p>3.1 La nivelul individual......41 3.2 La nivelul interpersonal si organizational..........42 6. Interventia..........43 6.1 Derularea interventiei......43 6.2 Interventia propriu-zisa.......43 6.2.1 Problemele abordate in cadrul interventiei............43 6.2.2 Obiectivele interventiei.......43 6.2.3 Metode, instrumente, tehnici folosite in interventie.......443</p> <p>4</p> <p>Interventia realizata......44 Intalnirea 1........44 Intalnirea 2........47 Intalnirea 3.......48 Intalnirea 4.......50 Intalnirea 5.......51 Intalnirea 6.......53 Intalnirea 7.......54 7. Evaluarea interventiei.........56 7.1 Obiectivul evaluarii.......56 7.2 Lotul evaluarii.......56 7.3 Metode, instrumente, tehnici.......56 7.4 Evaluarea propriu-zisa a interventiei.....56 8. Concluzii..........59 Bibliografie......................................................................................................................61 Anexe.......63 Anexa nr.1........63 Anexa nr.2............65 Anexa nr.3............66 Anexa nr.4........................................................................................................................68 Introducere Studiile efectuate in multe ri, au aratat faptul c, in afara familiei, dezvoltarea copilului merge pe o alt treapt. Att la copilul crescut si educat n afara familiei, ct si la cel crescut n familie se formeaz trasturi specifice de caracter, comportament, personalitate, doar c la prima categorie aceste trasaturi sunt altele. In Centrele de Plasament de Tip Tradiional, cu un numar mare de copii instituionalizai, este aproape imposibil de a asigura un nivel optim de dezvoltare intelectual, emotional si de personalitate a copiilor, ceea ce conduce la nadaptarea lor sociala. John Bowlby, arta in 1952 c o prim cauz aflat la originea normalitii, respectiv a ntrzierii n dezvoltarea copilului o reprezint prezena sau absena mamei (Bonchis, 2006). Problemele emoionale de cele mai multe ori, sunt determinate de insuficiena dragostei si afeciunii din partea parinilor,4</p> <p>5</p> <p>deprivrii timpurii de comunicare neformal cu adulii, acestea influiennd negativ formarea personalitii. Frustrarea afectiv de un climat familial favorabil dezvoltrii copilului este cauza principal a decalajelor de dezvoltare psihomotric i socio-afectiv a acestuia. Dificultile de relaionare socio-emoionala ale copilului instituionalizat, au condus catre studierea nivelului de adaptare sociala a persoanelor cu experienta abandonului si institutionalizarii. Prin aceast lucrare, mi-am propus s scot n evident tocmai nivelul de funcionare si adaptare social al copiilor si tinerilor care sunt instituionalizai intr-un Centru de Plasament de Tip Familial, unde s-a creat un mediu ct mai apropiat de cel din familia natural. Instituionalizarea prin efectele sale de deprivare matern i social, conduce la creterea sentimentelor de insecuritate i lips de valoare, resimite la copii, toate acestea conducnd la scderea respectului de sine. Copilul instituionalizat resimte lipsa prinilor, acesta fiind i motivul pentru care este esenial existena unor substitui parentali, care s-i ofere copilului o ngrijire plin de afeciune. Afeciunea reprezint prima nevoie care trebuie indeplinit pentru a asigura dezvoltarea armonioas a copilului. Legat de nevoia de afectivitate este nevoia de securitate a copilului. Este foarte important ca acesta, s se simta la adapost att fa de lumea exterioar ct i fa de propriile triri interioare. Securitatea afectiv este furnizat n mod real atunci cnd copilul are o relaie stabil, constant cu oamenii. Schimbarea frecvent a persoanei de ngrijire, nlocuirea ei n perioade sensibile ale dezvoltrii psihice infantile se transform n tot attea piedici n construirea ncrederii copilului, n capacitatea lui de a iniia i menine atitudini afective stabile. Intr-o instituie de tip tradiional, copilul este lipsit complet de stimulii intelectuali si afectivi care provin din impartirea unor activiti obinuite, fireti ntr-o familie, este lipsit complet de prilejurile activitilor creative i nvarii prin propria experien. In acest context misiunea Centrelor de Plasament de Tip Familal este tocmai aceea, de a asigura acel climat afectiv de care copilul are nevoie, de a ocroti i pregti pentru societate fiine active din punct de vedere social, care n momentul parsirii instituiei de ocrotire, s nu constate c le lipsesc multe din insuirile omenesti fireti.</p> <p>5</p> <p>6</p> <p>Capitolul 1 Socializarea</p> <p>1.1 Procesul socializarii</p> <p>Socializarea reprezinta procesul prin care membrii unei colectivitati (sau aspirantii la conditia de membru) invata modele de actiune, normele, simbolurile si valorile specifice societatii lor, transformandu-le in reguli ale vietii personale (Bocancea, 1999, p.28). In cadrul acestui proces un individ dobandeste limbajul, comportamentele rutiniere, chiar si stilul de gandire. Pentru fiecare individ, acest proces al socializarii are ca durata propria lui viata. Insa, valorile sociale si normele comportamentale nu sunt asimilate de catre indivizi in virtutea rationalitatii lor (Bocancea, 1999). Potrivit lui Durkheim o mare parte din normele comportamentale acceptate social tin de existenta unor sanctiuni. Acceptarea convingerilor societatii inseamna atasament al individului fata de elementele societatii. Cu cat credinta in validitatea morala a regulilor sociale este mai mare, cu atat atasamentul este mai puternic. Stanciulescu (1996), defineste socializarea ca fiind procesul de creere a eului social, a identitatii sociale a unui individ, evolutia personalitatii individuale pe o traiectorie dependenta de traiectoria sa sociala. 1.2 Socializarea ca umanizare</p> <p>6</p> <p>7</p> <p>Potrivit lui Ilut (1996), socializarea este procesul prin care individul, interactionand cu semenii sai, acumuleaza deprinderi, cunostinte, valori, norme, atitudini si comportamente. Pornind de la aceasta definitie, comportamentele sociale complexe se realizeaza printr-un proces de invatare, nu in mod automat. Printre agentii de socializare ce transmit membrilor unei comunitati o anumita cultura si anumite valori morale, politice, culturale se numara familia, scoala, grupul de similaritate, biserica, mass-media, asociatiile culturale, partidele politice, etc . In procesul de formare a personalitatii si a identitatii de sine, socializarea joaca un rol extrem de important. Conceptul de socializare este unul mai cuprinzator, tinand cont de faptul ca, in primul rand inglobeaza invatarea de catre membrii unui grup sau a unei culturi a unor comportamente pe care respectivul grup sau respectiva cultura nu doresc sa le transmita. In al doilea rand , dar legat de primul aspect, este faptul ca in socializare, insusirea de cunostinte, valori, conduite, se realizeaza chiar fara ca cei de la care se invata sa stie ca sunt sursa de educatie. Deci, conceptul de educatie se aproprie mult de cel de socializare insa, desi educatia este principala modalitate de realizare a socializarii, aceasta din urma implica si procese de invatare mai difuze cum ar fi imitatia si contagiunea. Desi, procesul de socializare se intinde pe tot parcursul vietii, socializarea se refera cu precadere la copilarie si adolescenta la insusirea unor deprinderi, valori si norme de baza (Rotariu si Ilut, 1999). Drumul prin viata al unui individ inseamna schimbarea de statusuri si roluri, deci nevoia de a restructura cunostintele si conduitele. Intrarea intr-un nou rol social, poarta numele de resocializare, proces precedat sau acompaniat de desocializare, adica de iesirea dintr-un anumit status si rol. Socializarea inseamna de fapt umanizare. Copilul va achizitiona chiar si cele mai elementare comportamente umane doar traind alaturi de semenii sai si prin invatare. In invatarea comportamentelor umane, exista anumite perioade critice din punct de vedere biologic. Daca aceste perioade sunt depasite, recuperarile prin socializare dau rezultate slabe. In cadrul procesului de socializare indivizii pot avea un rol activ, acest lucru presupunand interactiune. Socializarea nu are exact aceleasi efecte asupra indivizilor asupra carora ea s-a exercitat. Ea poate avea un efect de insusire mecanica prin inductie sau un efect de profunzime, respectiv de interiorizare. In al doilea caz, valorile, normele, rolurile, actiunile transmise prin socializare sunt atat de puternic adoptate, incat individul crede cu toata convingerea sa, ca sunt ale lui, el nu stie sau nu doreste sa stie ca de fapt i-au fost transmise. Atunci cand procesul de socializare ajunge la un nivel maxim, respectiv este internalizat , individul se implica activ, este receptiv, participa pozitiv si neconditionat pentru a fi membru deplin a societatii si a culturii in care s-a nascut si unde traieste (Mihu, 2002) .</p> <p>7</p> <p>8</p> <p>1.3 Mecanisme ale socializarii Invatarea sociala reprezinta mecanismul fundamental al socializarii. In sens larg, acest concept se suprapune pana aproape de identificare cu procesul de socializare. Invatarea sociala reprezinta procesele psihologice prin care indivizii acumuleaza cunostinte, reguli, norme, valori, deprinderi comportamentale ce privesc viata sociala in desfasurarea ei concreta (Rotariu si Ilut, 1996, p.112). Acest tip de invatare are doua caracteristici de baza, fata de procesul de invatare, in mod general si anume, invatarea sociala se refera la un continut social (un anumit comportament fata de celalalt si intr-un grup si de asemenea in situatii sociale specifice), iar in al doilea rand este un proces de invatare pe cont propriu, neinstitutionalizata. Rotariu si Ilut (1996), preiau clarificarea facuta de catre Miller si Dollard (1941), in ceea ce priveste procesul invatarii sociale, referindu-se la faptul ca, acest proces este creat pornind de la explicarea fenomenului imitatiei, avand la baza principiile stimulului, recompenselor si intaririlor. Exista trei tipuri de invatare sociala si anume: directa, indirecta si complex-cognitiva. Invatarea directa are la baza legea incercarii si erorii , a recompensei si pedepsei imediate, iar ca si element central are mecanismul reantaririi. Invatarea indirecta, se refera la faptul ca individul nu va acumula experienta si insui cunostinte, atitudini si comportamente sociale prin experienta nemijlocita, ci prin observarea celorlalti. Individul observa nu doar ce face semenul sau, dar si ce i se intampla acestuia in urma actelor sale. Acest tip de invatare, numita si observationala are importanta tot mai mare, odata cu depasirea varstei de 3-5 ani , iar la varsta adulta, invatarea observationala, alaturi de invatarea complex-cognitiva reprezinta sursa principala de control asupra comportamentului. Teoria invatarii sociale a lui Albert Bandura sugereaza faptul ca, o mare parte din invatarea umana rezulta din observarea altor oameni. Oamenii invata sa se comporte, sa simta si sa perceapa lumea in acelasi mod cum o fac si ceilalti semeni ai lor angajati, ocupand roluri active si pozitii sociale similare, in cazul actiunilor productive, spre exemplu (Mihu, 2002). Invatarea complex-cognitiva, reprezinta un ansamblu de procese prin care se anticipeaza actiunea, consecintele si implicatiile ei (Rotariu si Ilut, 1996). Acest tip de invatare cuprinde intr-un anume fel primele doua categori ale invatarii sociale, dar in acest caz sunt antrenate mecanisme psiho-cognitive mai complexe, ce nu presupun neaparat prezenta empirica a unor modele sau comportamente, ea evaluanduse pe plan mental, prin limbaj si prin interactiune cu ceilalti. Fiecare din cele trei tipuri de invatare are o anumita pondere intr-o anumita etapa a vietii. Daca in primii ani din viata este dominanta invatarea directa, castiga apoi teren invatarea prin imitatia modelelor, iar la maturitate invatarea complex-cognitiva domina.8</p> <p>9</p> <p>Procesul de invatare si cel de socializare se realizeaza prin interactiune sociala. Un rol esential in acest proces de interactiune sociala il are si socializarea reciproca. Doua exemple sunt elocvente in acest caz si anume reciprocitatea in formarea si consolidarea cuplului conjugal, dar si reciprocitatea in relatia...</p>