CADRUL GEOGRAFIC

  • Published on
    04-Jul-2015

  • View
    563

  • Download
    5

Embed Size (px)

Transcript

<p>ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA: MANAGEMENT SI ADMINISTRATIE PUBLICA</p> <p>ORGANIZAREA, AMENAJAREA SI DEZVOLTAREA SPATIULUI ROMANIEI</p> <p>REFERAT</p> <p>MONOGRAFIA COMUNEI TROIANUL</p> <p>Student: Traila Beniamin Sorin Grupa: 211 Seria: C An: I</p> <p>CUPRINS1</p> <p>Cadrul geografic Relieful Clima Hidrografia Flora si fauna Monumente Viata administrativa Viata economica Transporturi rutiere si cai ferate P.T.T.R Demografia Sanatatea Invatamantul Viata religioasa Etnografie si folclor Turismul Troianul in viitor Bibliografie</p> <p>3 4 5 6 7 13 15 17 19 21 22 24 25 28 32 34 34 36</p> <p>CADRUL GEOGRAFIC2</p> <p>Comuna Troianul (fosta Belitori) se afla situate in partea de vest a judetului Teleorman, pe cursul superior al raului Urlui, la intretaierea paralelei 44 grade latitudine nordica cu meridianul 25 grade longitudine estica. Ea este compusa din localitatile: Troianul, resedinta de comuna, asezata de o parte si de alta a raului Urlui, satul Dulceni, aflat la aproximativ 3 km spre sud-est de resedinta si situat pe malul drept al aceluiasi rau si satul Vatra, pozitionat pe malul stang al Urluiului, la 2 km mai la nord de resedinta. Odinioara, comuna facea parte din plasa Tarrgului Rusii(Rosiorii) de Vede, judetul Teleorman, pana in septembrie 1950 cand, in urma unei noi impartiri administrativ-teritoriale a Romaniei, locul judetelor este luat de regiuni, iar al plasilor, de raioane. Localitatile cu care se invecineaza comuna Troianul sunt: orasul Rosiorii de Vede, situat catre nord la 12 km, comuna Peretu, situata la 7 km spre nord-est, comuna Plosca, aflata la aproximativ 9 km spre est, comuna Urlui (fosta Parlita) spre sud-est la circa 7 km si, in fine, spre sud-vest localitatile Baduleasa si Baneasa, aflate la 8-9 km distanta. Nu putem spune cum se numea localitatea(asezarea) in perioada geto-daca, in antichitate, dar dupa relatarile fostului preot al comunei, Dumitru I. Popescu, se pare ca sar fi numit Mana Domnului. Nu avem insa alte dovezi in acest sens. Numele de Belitori este dat satului mult mai tarziu, dupa ocupatia otomana. Denumirea de Belitori a comunei se pare ca vine de la una din indeletnicirile din vechime ale locuitorilor sai, anume aceea de jupuitori de vite. O alta ipoteza, ca o legenda de patriotism local, explica denumirea localitatilor de pe Valea Urluiului facand legatura cu una dintre marile victorii ale domnitorului Mihai Viteazul asupra turcilor. Acestia, infranti si urmariti de ostenii marelui voievod in goana lor spre Dunare, unii au fost prinsi de locuitorii acestor meleaguri, omorati si jupuiti (beliti) ca urmare a necazurilor pricinuite de ei in zona, de unde s-ar trage denumirea satului, Belitori. O parte din turci, cei care au scapat, s-au ascuns in niste capite de nutret din localitatea vecina unde locuitorii le-au dat foc, parlindu-i, de unde denumirea localitatii, Parlita (astazi Urlui), apoi la Piatra au fost batuti cu pietre, iar la Furculesti au fost intepati cu furcile si tot asa mai departe. O alta motivatie, poate si mai plina de farmec, ar fi aceea ca denumirea de Belitori s-ar trage de la numele unei frumoase fiice de turc, turc care pe atunci strangea birurile din sat, fata care s-ar fi numit Beliadora (bela in limba italiana insemnand frumoasa), cu intelesul de frumoasa sau adorabila Dora; prin transformarea literei d in litera t (asa cum denumirea judetului vine de la cumanul sau geticul Deli-Orman=padure deasa, padure intinsa, padure nebuna-aluzie la intinsele paduri de odinioara de pe aceste meleaguri) s-a obtinut cuvantul Belitori. Inainte de a aparea localitatea, pe locul ei au fost paduri intinse, taiate in cea mai mare parte cu multe secole in urma, pentru folosirea terenului in scopuri agricole. Din intinsele paduri de odinioara, care acopereau intregul teritoriu al judetului Teleorman, la Belitori (Troianul) au mai ramas intacte doar cateva hectare- 70,8 ha- asa numita padure Cornet, situata in partea de nord a satului, la aproximativ 1 km distanta de sat. Padurea actuala este folosita de localnici, in special de tineret, ca zona de agrement in zilele de sarbatoare. Partile satului. Satul constituie cea mai veche injghebare sociala, numele sau derivand din latinescul fossatum[fossa, ae(f)=sant, groapa, intaritura].</p> <p>3</p> <p>In afara de satele Dulceni si Vatra, care in prezent constituie componente ale comunei, vorbind despre satul Troianul propriu-zis, acesta are mai multe parti componente, cu diferite denumiri, fapt care ajuta la localizarea mai usoara a unor cetateni sau a unor zone ale satului. Concret: Cotorani este cea mai veche parte a localitatii, este situata pe partea stanga a soselei Rosiorii de Vede-Furculesti si se pare ca denumirea ei vine de la cotoarele de lemn ramase de la taierea copacilor vechilor paduri ale Deliormanului, pe vremea cand se puneau bazele satului. Broscaria este zona situata pe malul stang al Urluiului, fiind partea de nordvest a satului, in dreapta soselei principale ce vine dinspre Rosiorii de Vede si denumirea ei este legata de broastele care canta vara pe suprafata paraului amintit. Spre apus, pe malul drept al Urluiului, se afla partea de sat numita Rasfirati, explicatia numelui venind din timpuri trecute, cand satul, incepand sa se extinda, in aceasta zona, in aceasta zona, casele erau mai rasfirate. Cartierul Deleni se afla in partea de sud a satului, tot pe malul drept al Urluiului si numele i se trage de la dealul pe care este asezat. Alaturat lui, spre rasarit, se afla micul cartier, Ciuperceni.</p> <p>RELIEFULIn zona comunei Troianul, relieful se prezinta ca o campie valurita, cu posibilitati de drenaj natural, el incadrandu-se in caracteristicile Campiei Urluiului, parte componenta a Campiei Boian, in a carei arie se afla situat. Ca principala trasatura a reliefului am aminti marea netezime a suprafetei topografice, usor inclinata, din care apar, ca denivelari, culoarele de vale, campul fiind brazdat de cateva vai (Adancata, Epureasca, Laganul, Serafimul si Valea Batrana), care din cauza precipitatiilor reduse sunt seci in cea mai mare parte a anului, iar in cazul ploilor torentiale(vara) si la topirea zapezii (primavara) devin vai afluente ale Urluiului. Gradul de fragmentare al campiei este redus, versantii aparand sub forma unor trepte largi, cu pantele scazute. Campia Urluiului are o inclinare lenta de la nord-vest catre sud-est, nivelul campului avand o altitudine medie de circa 64 de metri, fiind mai inalt in partea nordica(118 m), decat in cea sudica(22 m), 80% din intinderea ei avand altitudini cuprinse intre 22 de metri si 100 de metri, restul de 20% avand altitudini cuprinse intre 100 si 118 metri. Exceptand solul din Ceret, care este brun-roscat, mai sarac in substante nutritive, in rest, solul din zona este de tip cernoziom, cu o textura luto-argiloasa favorabila dezvoltarii principalelor culturi din Campia Urluiului: cereale, plante tehnice, legume si chiar vita-de-vie. Acest sol s-a format in conditii de precipitatii reduse (350-600 mm anual) si a unei temperaturi medii cuprinse intre 10-11 grade.</p> <p>CLIMA4</p> <p>Troianul apartine sectorului cu clima continentala, influentata de masele de aer subtropicale si a celor estice, specifica Campiei Romane, cu veri foarte calde si secetoase, cu ploi cu caracter de aversa, dar si cu cantitati reduse de precipitatii si cu ierni lungi si reci, cu viscole mai rare, cu frecvente intervale de incalzire ce provoaca topirea zapezii si, in general, cu perioade secetoase in toate anotimpurile in toate anotimpurile, media temperaturii multianuale fiind in jur de 10-11 grade C (+10,7 grade C), mai ridicata cu 1 grad C fata de media pe tara. Aici se ating cele mai ridicate temperaturi din tara, uneori in lunile de vara existand zile in care temperatura aerului depaseste 40 grade C, dar tot aici se intalnesc si cele mai mari diferente de temperatura intre iarna si vara-cea mai accentuara dintre amplitudinile termice anuale situandu-se intre 72 grade-76 grade C. Media temperaturii in sezonul de vara este de 23-14 grade C, iar iarna de -3 grade sau -4 grade. Temperaturi mari au fost atinse de in 5 iulie 1916 (+42.4 grade C=maxima absoluta), in luna august 1965 si in 4 iulie 2000 (+41,7 grade C), in iulie 1985 (+41,1 grade C), in iulie 1987 si 5 iulie 2000 (42,2 grade C), iar temperaturi minime in luna ianuarie a anilor 1942 (-34,6 grade C=minima absoluta), 1969 (-27,2 grade C) si 1985(27,8 grade C). Precipitatiile sunt mai slabe decat in restul tarii, cantitatile medii anuale totalizand intre 350-600 mm/an. La fel ca si temperatura, si cantitatea de precipitatii este variabila in timp si in teritoriu, existand ani mai secetosi si ani mai bogati in precipitatii. Umiditatea relativa a aerului are o amplitudine mare de variatie in cursul unui an. Valoarea maxima este atinsa in luna ianuarie, iar valoarea minima in lunile iunie si august. Vantul este un element climatic important, prin directia din care bate si prin originea maselor de aer pe care le transporta, influentand in mod evident clima. Vanturile care bat in zona sunt: Crivatul, Austrul si Baltaretul. Ele au caracter discontinuu in timp, viteza lor medie fiind cuprinsa intre 1,3 m/s si 4,4 m/s. Crivatul este vantul dominant in aceasta zona si bate cu violenta in lunile de iarna dinspre nord-est catre sud-vest si aduce, in general, zapada, frig si geruri mari. Uneori viscoleste, spulbera si troineste zapada, din cauza lui provocandu-se inzapezirea drumurilor chiar si in zilele fara ninsoare, fenomen ce are ca urmari perturbarea traficului rutier pe anumite portiuni de drum, ajungandu-se pana la blocarea circulatiei. El atinge viteze de pana la 100-120 km/ora, in Campia Europei de Est, insa pana aici se mai domoleste, pierzandu-si din frecventa si intensitate. Vara aduce incalziri puternice si uscaciune, desi in aceasta perioada bate foarte rar. Austrul sau Traista goala, cum mai este denumit in popor, bate dinspre sudvest, atat vara cat si iarna. Este un vant uscat si fierbinte, care aduce seceta vara si geruri puternice iarna. Vara aduce valuri de caldura care conduc la uscarea culturilor. Este mai slab in intensitate decat Crivatul. Baltaretul bate la inceputul primaverii dinspre sud, dinspre Dunare, aducand ploaie; este un vant cald si umed, prielnic dezvoltarii culturilor.</p> <p>HIDROGRAFIA</p> <p>5</p> <p>Panza de apa freatica se afla la adancimi diferite, stratul acvifier variind intre 1-2 m si 20-30 m, in unele locuri chiar depasind aceasta limita. Apa este buna de baut si locuitorii comunei o exploateaza apeland la forari in scopul costruirii de fantani oarbe sau americane sau pur si simplu folosind izvoarele naturale de pe malul Urluiului prin amenajarea cismelelor.</p> <p>Merita amintite cele cateva cismele ale satului, datorita vechimii si farmecului lor aparte, a locurilor pitoresti in care sunt situate. In prezent, mai sunt functionale numai cinci asemenea cismele: trei situate in zona Rasfirati-Broscarie, pe malul drept al Urluiului, aflate la cateva zeci de metri una de alta, inca una este cea de la Alesteu, in apropierea Tiganiei si inca una la Livezi, pe malul stang al Urluiului. Cele trei din zona Rasfirati-Broscarie sunt: -cismeaua lui Cioaca (dupa numele celui care a amenajat-o), care are cel mai mare debit dintre toate -cismeaua de la punte (denumire provenita de la puntea de peste Urlui aflata in imediata ei apropiere si care leaga Rasfiratii de Broscarie, punte construita in trecut din scanduri, iar in prezent din dale de beton asezate pe un suport metalic) -cismeaua Melintestilor, aflata nu prea departe de cea anterioara. Toate trei sunt ingrijite si intretinute prin contributia si eforturile celor din zona limitrofa. Fantani exista in numar foarte mare si sunt plasate in diverse puncte ale satului, unele in afara satului, si altele, destul de multe in ultimul timp, in curtile oamenilor. Majoritatea celor din curti sunt dotate cu pompe electrice si apa din ele este folosita nu numai pentru baut si gatit, ci si pentru udatul gradinilor. 6</p> <p>Merita mentionate cateva fantani care constituie puncte de reper pentru localnici: -Fantana lui Mos Lisandru-este considerata ca fiind cea mai importanta in geografia locala; se spune ca in vremurile cand navaleau turcii in aceasta zona, fetele, de teama sa nu li se ia salbele de aur de la gat sau sa nu fie necinstite, se ascundeau in aceasta fantana; -Fantana Silistra, constituie un alt punct de referinta pentru locuitorii comunei; -Fantana de la Cruci, aflata pe soseaua ce leaga Troianul de Rosiorii de Vede si situata la jumatatea distantei dintre cele doua localitati. A fost construita de locuitorii comunei, mester Dumitru Cheran, cand localnicii inca mai mergeau pe jos la oras (mijlocul secolului XX-lea). Este utilizata de trecatori si locuitorii comunei, cand se afla la muncile agricole din aceasta zona, pentru a-si potoli setea. Punctul de referinta in acest caz il constituie Crucile care isi au si ele o mica istorioara, strans legata de un alt punct de referinta pentru locuitorii din Troianul-Crucea lui Ignat, toate datand din jurul anului 1923. In privinta apelor curgatoare, cele mai importante ar fi paraul Urlui (zis si Leru), care traverseaza comuna de la nord-vest catre sud-est, si cei doi afluenti ai sai- paraiasul care vine de pe Valea Epureasca(Glodul) si Cotul Matului, care izvoraste din camp, cam la un kilometru de sat cunoscuta sub numele de Rasfirati. Urluiul isi are izvoarele la sud-est de comuna Mihailesti (altitudine 118 metri) si el insusi devine afluent, pe stanga, al raului Calmatui in care se varsa in aval de localitatea Mosteni, de langa Furculesti, dupa un traseu ce masoara 43 de km lungime si avand o suprafata de bazin de 299 km. Este un rau nu prea adanc si nici cu o latime prea mare, dar care are apa tot timpul anului, iar din loc in loc si-a creat unele balti, care amenajate de localnici au devenit puncte importante pentru pescuit, ele fiind populate natural cu peste, asigurand hrana si locuri de agrement pentru sateni. Debitul sau mediu anual este de 0,44 ml/s, iar la inundatiile din 1972, in 17 octombrie, debitul sau a fost de 45,6 ml/s, debite masurate la statia hidrometrica de la Furculesti. Amintesc, de asemenea, ca Urluiul traverseaza sau trece pe langa localitatile: Vatra, Troianul, Dulceni, Urluiul (Parlita), Brosteanca, Bogdana, Ulmeni, Spatarei, Furculesti, Mosteni, dupa care se uneste cu Calmatuiul, impreuna cu care se varsa in lacul Suhaia (langa Viisoara) si de acolo, printr-un apendice, in Dunare. Urluiul, desi dispune de un debit mic de apa, totusi, el a favorizat prin anii 19701990, irigarea a peste 400 ha de teren numai pe teritoriul comunei Troianul, prin sistemul de motopompe instalate pe malurile lui. Pe parcursul sau, s-au amenajat, prin indiguire, numeroase lacuri piscicole, populate cu diverse specii de pesti (caras, crap, biban si altele), ele devenind o permanenta atractie pentru pescari, dar si un loc de agrement pentru localnici si nu numai.</p> <p>7</p> <p>Iarna, apa Urluiului ingheata prilejuind pescuitul la copca si constituind un atractiv loc de jo...</p>