Clasificare Si Actiunea a Medicamentelor

  • Published on
    02-Feb-2016

  • View
    15

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Clasificare Si Actiunea a Medicamentelor

Transcript

Clasificare si actiunea a medicamentelorLiteratura de specialitate a prezentat multe sisteme de clasificare a medicamentelor, apeland la criterii mai mult sau mai putin stiintifice, dar si la diferite explicitari cu privire la actiunea medicamentelor, functia de evolutie si adancirea cunostintelor referitor la structurile chimice si a interrelatiior acestor structuri. Folosindu-se pentru investigatii si o aparatura din ce in ce mai performanta, s-a ajuns la o diversitate de sisteme si criterii de clasificare si de interpretare a dinamicii de actiune a medicamentelor. In cele ce urmeaza voi prezenta sistemul adoptat de "Larousse Dictionnaire Pratique des Medicaments" de clasificare si de actiune a medicamentelor care: Suprima simptomele dureroase ale anumitor maladii;Controleaza afectiuni (de exemplu: tensiunea arteriala);Diminueaza inflamatia;Atenueaza anxietatea;Stimuleaza apararea naturala a organismului. In ceea ce priveste actiunea medicamentelor trebuie spus ca nu se cunoaste pe deplin complexitatea tuturor mecanismelor de actiune si a interconexiunilor structurale, atunci cand chimia are aplicatii in terapeutica.

Medicamentele actioneaza in general pe trei cai distincte: Inlocuiesc substantele chimice deficitare;Intervin la nivelul functiilor celulare;Actioneaza asupra invaziei microbiene si a celulelor anormale care apartin organismului uman, vegetal si animal. Din prima categorie fac parte medicamentele care inlocuiesc sarurile minerale, vitaminele, hormonii, substantele secretate de glande (actioneaza ca mesageri interni). Aceste medicamente sunt folosite in boli care apar din cauza deficitului hormonal (diabetul zaharat, maladia Addison, hipotiroidism). Unele dintre aceste medicamente provin din surse naturale, altele sunt obtinute sintetic.

Cea de-a doua categorie include acele medicamente care stimuleaza sau reduc la normal functiile celulare, cum sunt vaccinurile care stimuleaza activitatea celulara, marind productia de anticorpi. Din aceasta grupa mai fac parte medicamentele care vizeaza factorii de coagulare a sangelui, maladiile ficatului si a rinichilor. Medicamentele care intensifica activitatea functiilor celulare se numesc agoniste, iar cele care reduc activitatea celulara poarta denumirea de antagoniste. Medicamentele din cea de-a treia categorie, cele care distrug microorganismele, fie impiedica multiplicarea lor, fie le distrug. Alte medicamente din aceasta grupa distrug celulele anormale (de exemplu, celulele canceroase), considerandu-le straine organismului. Orice medicament, intr-o masura mai mica sau mai mare, prezinta un potential risc, ce trebuie cunoscut si stapanit.

Din punct de vedere al reactiei, medicamentele in general se impart in doua clase distincte, unde antreneaza o reactie rapida si spectaculara, cum sunt nitroglicerina sau antiasmaticele. Alte medicamente reactioneaza intr-un timp mai indelungat, de zile, saptamani, luni, pentru a se obtine un beneficiu maxim, situatie in care bolnavul trebuie prevenit. Medicamentele administrate per os, intravenos sau prin inhalatie se distribuie in intreg organismul. Este putin probabil sa se cantoneze intr-un singur organ sau intr-un anumit tip de tesut. De exemplu, anticolinergicele prescrise pentru disparitia spasmelor peretelui intestinal pot afecta vederea si pot duce la retentie urinara. Efectele dispar pe masura ce bolnavul se obisnuieste cu astfel de medicamente. Pentru ca acestea sa-si atinga scopul, bolnavul trebuie sa aiba incredere in virtutiile medicamentului. Acest lucru poate fi evidentiat prin efectul placebo. Posologia si efectele medicamentelor se determina in functie de varsta, greutate si de starea generala a bolnavului. Doza administrata trebuie sa fie "suficienta" pentru a produce efectul terapeutic dorit si "insuficienta" pentru a declansa un efect indezirabil. Medicamentul administrat trebuie sa asigure o concentratie optimala in sange care sa se situeze intre concentratia maxima de eficacitate si concentratia limita de toxicitate. Unele medicamente precum anticanceroasele prezinta multiple efecte secundare. Totusi, sunt folosite pe o scara larga.

Medicamentele, chiar si cele anodine, pot produce efecte nedorite chiar si atunci cand sunt utilizate in doze terapeutice (alergii, eruptii, inflamarea fetei etc.). Pentru a mari eficacitatea terapeutica, se asociaza medicamente cu structuri asemanatoare sau diferite incat aceste asociatii pot duce la incompatibilitati fizice, chimice, fiziologice care trebuie evitate prin tehnici adecvate, cunoscandu-se timpul de injumatatire a fiecarui medicament asociat si a ritmului de administrare etc. Unele medicamente duc la modificari de absorbtie a unor alimente. Alcoolul si tutunul incetinesc tranzitul alimentelor din stomac in intestin si pot intarzia efectele medicamentelor. Exista medicamente care la nivelul ficatului maresc secretia enzimatica, inhiband actiunea acestora, in timp ce altele reduc secretia enzimatica, lipsind organismul de biocataliza specifica, atat de necesara metabolismului. Medicamentul circulant in patul sangvin se leaga, in parte, de proteinele plasmatice, parte din medicament care devine inactiva. Daca in acelasi timp se administreaza si un al doilea medicament, acesta se leaga de proteina plasmatica, dizlocuindu-l pe primul, astfel incat portiunea care a fost inactiva devine activa.