comunicare vizuala in design

  • Published on
    08-Oct-2015

  • View
    15

  • Download
    1

Embed Size (px)

DESCRIPTION

inginerie mecanica

Transcript

  • Cursul 5

    COMUNICAREA VIZUALA IN DESIGN

    1. Comunicarea vizuala

    2. Simbolurile grafice

    3. Aplicatii ale designului in comunicarea vizuala

    3.1 Publicitatea 3.1.1 Reclama 3.1.2 Afisul 3.1.3 Posterul 3.1.4 Emblema, sigla, marca

    3.2 Designul de carte

    3.3 Grafica sistemului de informare si semnalizare

    3.4 Designul de ambalaj

    3.5 Grafica de suprafata a obiectelor si utilajelor (--)

  • 1. Comunicarea vizuala

    Mesajul vizual este principalul mijloc de comunicare. S-a constatat ca din mediul inconjurator primim 80-90 % informatii vizuale, prin

    elementele conceptuale si vizuale ale obiectelor (vezi figura de mai jos). Receptionarea se face in functie de elementele relationale, iar prin analiza si sinteza, informatiile sunt transformate in elemente practice.

    Campul informatiilor vizuale

    Comunicarea reprezinta procesul prin care se transmit idei, informatii, mesaje, la un moment dat, intr-un anumit loc, intre doua sau mai multe persoane, sau intre generatii, prin intermediul documentelor scrise, legendelor, obiceiurilor, cantecelor, fotografiilor, obiectelor, etc.

    Ea este componenta vitala a activitatilor desfasurate in societate (afaceri, educatie, servicii, viata privata) si felul in care se face contribuie la continuitatea civilizatiei umane.

    Comunicarea poate fi : - exteriorizata (actiuni verbala si nonverbale); - intracomunicare (decodificarea si prelucrarea interioara a mesajelor); - metacomunicarea (intelegerea mesajelor dincolo de sensul cuvintelor).

    Comunicarea exteriorizata este: - comunicare verbala (prin limbaje); - comunicare nonverbala, specifica tuturor speciilor. Animalele transmit semnale, iar oamenii trimit mesaje prin gesturi, mimica, privire, semne grafice, etc.

  • 2. Simbolurile grafice

    Din cele mai vechi timpuri oamenii au simtit nevoia de a-si exterioriza gandurile, sentimentele, de a transmite idei si trairi semenilor. Ei au facut acest lucru, inainte de a avea un limbaj coerent, cu ajutorul desenelor si semnelor.

    Desene din grotele din Lascoux (Franta)

    Sunt cunoscute desene rupestre datand chiar din era glaciara. Datorita capacitatii umane de a sintetiza, de a gasi esenta obiectelor si

    fenomenelor inconjuratoare, formele au devenit in timp mai stilizate si asemanatoare pentru populatii din regiuni indepartate ale globului. Astfel, ploaia era reprezentata la fel, si in America si in Australia.

    Ideograme reprezentand apa si ploaia

    S-a ajuns in acest fel la simboluri cu caracter universal: al iubirii (inima), al credintei (crucea), al medicinei (toiagul lui Asclepios, pocalul Hygeiei), etc.

    Inima - simbol al iubirii (ultima suferinta) Simboluri ale comertului si medicinei

  • Cercetatorii au aratat ca la inceput au fost semnele, in timp ele au devenit simboluri, pentru ca mai tarziu sa apara si sa se dezvolte limbajele.

    Simbolul (simbolum) este un semn care sta in mod conventional in locul referentului. Reprezentarea realitatii cu ajutorul simbolurilor ii permit omului sa observe, sa cerceteze si sa comunice inafara situatiilor de tip stimul-reactie.

    Prin simboluri se transmite cunoasterea cumulata din generatie in generatie. Exemple interesante sunt cel al svasticii si al crucii cu interpretari diferite in

    epoci diferite: svastica - simbol religios la hindusi si budisti; crucea - crestinism, dar este mult mai veche, (Caldeea, China, India);

    Svastica la inceput simbol religios

    Simbolul masonilor Monograma lui Cristos

    Variante de cruci

    Tot simboluri sunt si stemele si steagurile diferitelor tari.

    Stema Romaniei adoptata in 1992 (cu stemele regiunilor componente).

  • In prezent putem imparti simbolurile in trei grupe:

    o inrudite cu imaginea (a); o inrudite cu un concept (b); o arbitrare (c).

    a) Simbolurile inrudite cu imaginea se numesc pictograme, sunt usor de inteles, dar pot fi schimbate in timp. In figura de mai jos sunt prezentate pictograme asociate diferitelor discipline sportive prezente la Jocurile Olimpice.

    b) Din categoria simbolurilor inrudite cu conceptul fac parte: siglele, emblemele si marcile. Forma lor grafica descrie continutul perceptual, nu sunt chiar atat de evidente si nu se schimba prea repede. Simbolurile extrag din mintea noastra esenta informatiilor pe care le avem legate de produsul la care se refera.

    Ele reprezinta institutii de invatamant, firme, asociatii sau cluburi profesionale, culturale sau sportive. c) Din categoria simbolurilor arbitrare fac parte: literele, cifrele, semnele de punctuatie, operatorii matematici, simboluri in grafica inginereasca, simboluri din programele pe calculator. Sunt dificil de invatat si retinut, dar nu sufera schimbari in timp.

    Sistem universal de pictograme pentru Jocurile Olimpice din 1972

  • Siglele unor firme cunoscute

    Spalare la temperatura scazuta

    Calcare la temperatura medie

    Interzisa utilizarea clorului

    Simboluri utilizate pe etichetele produselor textile

    Simboluri noi din tehnicile Software (c)

  • Totalitatea simbolurilor care exprima sunetele vorbirii (literele) alcatuiesc alfabetul. Acesta intra in categoria simbolurilor arbitrare.

    Daca studiem istoria, constatam ca existau mai multe tipuri de scriere in intreaga lume inca din antichitate. Acestea au suferit modificari in timp, iar unele chiar au disparut. Figurile alaturate ilustreaza cateva modele reprezentative de scriere.

    Hieroglife egiptene Scierea cuneiforma (Mesopotamia)

    Alfabetul grecesc (sec.VIII i.e.n.) Alfabetul chinezesc

    De completat cu alte informatii..

  • 3. Aplicatii ale designului in comunicarea vizuala

    3.1. Publicitatea

    Publicitatea este activitatea de informare a publicului asupra calitatii produselor industriale noi, a ofertei de servicii a unor firme, a desfasurarii unor activitati sociale, politice, culturale, etc.

    In prezent publicitatea a devenit o componenta a vietii cotidiene. In economie, ea este necesara pentru stimularea vanzarilor, cresterea veniturilor intreprinderilor si in consecinta, a locurilor de munca.

    Principalele scopuri ale publicitatii sunt: - Comercial prin cresterea vanzarilor in diferite domenii; - Interes public promovand masuri pentru economia de energie, utilizarea

    rationala a apei, protectia mediului; - Umanitar prin apel la donare de sange, prevenirea accidentelor, etc.

    Efectele publicitatii sunt: - scurteaza distanta dintre producator si utilizator; - informeaza stimuland dorinte; - mobilizeaza la actiuni.

    Mijloace de realizare: - publicitate directa prin targuri, expozitii, oferta de mostre, pliante, etc.; - publicitate indirecta reclame prin mass-media (presa, radio, TV), cinema,

    teleinformatica si afise.

    Publicitate in scopuri ecologice

  • Conditiile pentru o buna publicitate sunt: - Rigurozitate o buna cunoastere a pietii, a psihologiei cumparatorului, studii

    de marketing; - Imaginatie text concentrat, cu impact, design elegant cu respectarea

    principiilor de estetica (daca este pe suport material).

    3.1.1. Reclama

    Reclama este o actiune publicitara cu caracter comercial menita sa atraga atentia potentialilor cumparatori asupra unor marfuri, cu scopul de a-i determina sa cumpere. Tipuri de reclame:

    - audio; - audio-video; - pe suport material.

    Structura unei reclame, indiferent de tipul ei consta in ilustratie, titlu si text. Modul cum aceste elemente se imbina depinde de talentul creatorului (designerului).

    Reclama are si ea o istorie, de-a lungul timpului existand variante cu caracteristici specifice anumitor etape. Influentate de dezvoltarea artelor si designului, se pot enumera urmatoarele tipuri de reclama:

    - rationala, in anii 1960; - simbolica, in perioada 1970-1980; - rational-conotativa, in anii 1990; - metafora a comunicarii prin imagine, sunet, culoare, in prezent.

    Veche reclama la Pepsi-Cola Reclame luminoase

  • Conditiile pentru o reclama de succes sunt:

    - promovare prin mass-media, pentru ca se lucreaza cu sunet si culoare, elemente ce produc emotii si senzatii;

    - utilizarea consumatorilor ca lideri de opinie, creandu-se astfel efecte comunicationale;

    - utilizarea miscarii si muzicii, care impulsioneaza la luarea deciziilor; - redactarea textului sub forma de dialog; - utilizarea unor cuvinte percutante.

    3.1.2. Afisul

    Afisul este prezentarea grafica, in scop publicitar a unui produs (obiect de uz casnic, mobilier, spectacol, film, eveniment politic, stiintific).

    El poate fi expus la interior si atunci personalizeaza incaperea respectiva, sau la exterior, pe strada.

    Afisul trebuie sa aiba anumite proprietati: claritate, expresivitate, efect percutant, putere de convingere. Spre deosebire de operele de arta, nu isi pierde valoarea prin multiplicare, pentru ca scopul sau este diseminarea informatiei.

    Dimensiunile uzuale ale afisului sunt cele corespunzatoare formatului A0, adica 841x1189 mm. Partile lui componente sunt: sigla (cu denumirea institutiei sau firmei si adresa acesteia), imagini cat mai sugestive cu produsul sau evenimentul la care se refera si text explicativ scurt, cu informatii tehnice de baza.

    Diverse afise stradale

  • Designerul de afis trebuie sa cunoasca bine produsul sau evenimentul, pentru a exprima sugestiv esenta acestuia, sa cunoasca legile compozitiei, principiile de estetica, sa aiba imaginatie si inventivitate. Ca si reclama, si afisul a cunoscut transformari in timp, trecand prin diferite etape de la aparitia sa pana in zilele noastre. Trecand peste detalii, se pot mentiona doua categorii de afise ( si implicit de creatori) care au existat si exista si in prezent :

    - fanteziste, decorative, inspirate si influentate de curentele artistice ale epocii; - cerebrale, abstracte, simbolice (bazate pe jocuri de lumini, culori, efecte

    dinamice). In concluzie, pentru ca un afis sa-si atinga scopul pentru care a fost creat trebuie sa intruneasca conditiile amintite deja anterior: sa fie simplu, lizibil, sa transmita datele esentiale, sa aiba un raport optim intre text si imagini, sa fie atragator din punct de vedere estetic.

    3.1.3. Posterul

    Posterul este o varianta vizuala de prezentare a rezultatelor cercetarii intr-un anumit domeniu. El permite cercetatorului comunicarea catre un grup de specialisti a rezultatelor muncii sale, inainte de publicarea intr-un periodic stiintific. Posterele devin comunicari stiintifice scrise prin publicarea in volumele Conferintelor, in Anale, sau reviste indexate, dupa solicitarea de catre organizatori a textului integral. Structura unui poster este urmatoarea: titlul, numele si prenumele autorului si coautorilor, institutia si adresa, rezumatul, introducerea, metodologia, ilustratii, rezultate obtinute, analiza si interpretarea rezultatelor, concluzii. Toate acestea trebuie sa respecte regulile de punere in pagina impuse de organizatori

    Scopurile posterului sunt: - sa stimuleze interesul, atentia; - sa fie o sursa de informatii; - sa puna in valoare munca cercetatorilor; - sa provoace discutii; - sa insumeze rezultatele cercetarii.

    Cerinte pentru un poster bun: - sa fie simplu, lizibil; - sa aiba continut stiintific, sa transmita esenta; - sa aiba un raport optim text/figuri; - sa respecte regulile de design.

  • Avantaje fata de alte tipuri de comunicare: - vizibilitate are o audienta mai mare decat o lucrare prezentate intr-o sala; - selectie poti alege dintre postere doar cele a caror continut te intereseaza; - interactivitate poti interactiona relaxat cu autorul si cere informatii; - economie de timp poti viziona un numar mai mare de lucrari fata de cele

    sustinute intr-o sala.

    Ca forma, exista doua variante de postere: orizontale si verticale. Fiecare dintre acestea prezinta avantaje, dar si unele inconveniente. Astfel:

    - cel orizontal permite spatii mai mari intre randuri, imagini mai mari, legaturi mai evidente intre capitole, se coloreaza unitar;

    - cel vertical permite mai multe imagini, mai multe tipuri de fonturi, cere spatii mai mici intre randuri, mai greu de retinut rezultatele.

    Exemplu de poster orizontal

  • Exemplu de poster vertical

  • 3.1.4. Emblema si sigla

    Emblema si sigla constituie mijloace de comunicare vizuala si in acelasi timp componente ale strategiei de marketing.

    Din multitudinea de produse aflate pe piata, cumparatorul ajunge sa aprecieze si sa prefere produsele anumitor firme. Ele pot fi identificate prin proprietati specifice legate de aspect, dar in primul rand prin etichete, embleme sau sigle.

    Sigla reprezinta forma de comunicare conceputa din elemente vizuale abstracte sau abstractizate sau symbol graphic asociat unor produse sau unei firme. Termenul de emblema se utilizeaza in special la produsele textile. Mai modern si universal adoptat de catre designeri este termenul de logo (provenit din grecescul logos=cuvant). Unii autori il considera ca avand inteles similar cu cel al siglei, altii ii dau o semnificatie mult mai larga. Functiile logo-ului sunt urmatoarele:

    - de prezentare concentrata a activitatii firmei; - de contact; - de identificare a firmei sau produselor; - de provocare a interesului cumparatorului sau colaboratorului; - de promovare a produselor; - de garantare a calitatii.

    In pofida multiplelor functii pe care le are, un logo trebuie sa fie: - clar, simplu, coerent, usor de inteles; - usor de recunoscut, usor de retinut; - reproductibil.

    Clasificarea logo-urilor: - Simbolice , constand din reprezentari grafice cu aluzie la aspecte ale activitatii

    firmei, sau simboluri abstracte; - Textuale , constand din numele firmei intreg sau partial; in acest caz se poate

    aplica textului o prelucrare - ingrosarea liniilor, fonturi diferite, litere simetrice sau rasturnate etc; este cel mai des utilizat tip de logo pentru firme aflate la inceput;

    - Literale , constand din initialele numelui firmei sau dintr-o singura litera. Si aici se poate aplica o prelucrare a caracterelor;

    - Combinate, constand din combinatii de simboluri si text, alaturate sau suprapuse partial. Ele cer talentul si cunostintele estetice ale unui designer.

    Etapele de lucru la crearea unei sigle sunt urmatoarele: - stabilirea modului in care beneficiarul doreste sa fie perceput pe piata sau de

    catre colaboratori; - stabilirea tipului de logo adoptat; - analiza restrictiilor legate de publicul tinta (tara, traditii, religie); - construirea mai multor forme grafice; - alegerea variantei optime; - omologarea in timp.

  • In figurile de mai jos sunt prezentate exemple pentru tipurile de sigle amintite anterior (simbolice, textuale, literale, combinate).

  • 3.2. Designul de carte

    Orice carte, indiferent de domeniu caruia ii apartine, trebuie sa aiba o anumita structura si un mod de prezentare.

    Structura cuprinde elemente materiale obligatorii copertile, pagina de titlu, pagina de drepturi, cuprinsul, corpul cartii si elemente materiale optionale invelitorile, prefata, introducerea, anexele.

    Modul de prezentare al acestor elemente dimensiuni, caracterul literelor, culoarea si ilustratiile exterioare si interioare, precum si punerea in pagina rezulta din colaborarea autorului cu designerul de carte. Coperta este un el...