Comunicarea in Societatea de Masa

  • Published on
    02-Dec-2015

  • View
    66

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Comunicarea

Transcript

UNIVERSITATEA VALAHIA TARGOVISTE

FACULTATEA DE DREPT si STIINTE SOCIAL POLITICE

RADOI ( MINCIUNESCU) FLORINA ALINA ; ADMINISTRATIE PUBLICA II

Student : Radoi ( Minciunescu ) Florina Alina

AD ID, AN II, SEM I

3COMUNICAREA IN SOCIETATEA DE MASA

3Comunicarea creeaza si mentine societatea

4Mass media si puterea simbolica

6Public, masa, audienta

8Emitator/ receptor, o relatie asimetrica

9Mijloace de atenuare a asimetriei dintre receptor si emitator

10Selectivitate, stereotipie, ambiguitate

11Stirile - un exercitiu de putere in interpretarea realitatii

13Teoria societatii de masa

17Razboiul comunicarii naste disciplina comunicarii

18Wilbur Schramm, fondator

21

COMUNICAREA IN SOCIETATEA DE MASA

Comunicarea creeaza si mentine societatea

Exista elemente comune comunicarii interpersonale, comunicarii de grup, comunicarii de masa care tin de comunicare in general. Nu sta in intentia noastra sa identificam toate aceste elemente, ne limitam doar la a atrage atentia asupra catorva aspecte ale comunicarii, asupra carora exista un consens cvasi-general, indiferent de o scoala gandire sau alta, de conceptia cu privire la modul in care ar putea fi cercetata comunicarea: comunicarea ca schimb de mesaje si schimb de intelesuri, necesitatea de a utiliza un fond comun de simboluri care faciliteaza interpretarea comuna a unor fapte si procese, rolul comunicarii in definirea realitatii, comunicarea ca fenomen social, dar la care individul raspunde in modalitati personale, introducand note subiective de evaluare, comunicarea ca mijloc de modelare a sinelui si a societatii. Inca de la inceputul secolului trecut, Robert E. Park, unul dintre reprezentatii Scolii de la Chicago, arata ca, indiferent de formele concrete de manifestare, comunicarea creeaza consensul sau macar conditiile pentru a se ajunge la acel consens si intelegere intre membrii unui grup social, ceea ce ii ofera acestuia si fiecaruia dintre elementele componente caracterul nu numai de societate, ci si de entitate culturala. Comunicarea tese o adevarata increngatura de obiceiuri si asteptari comune care tin laolalta unitatile sociale (Reflections on Communication and Culture, p. 167). Comunicarea inseamna mai mult decat schimbul si transmiterea de informatii, comunicarea creeaza si mentine societatea, construieste, pune in circulatie, propaga o identitate comuna. Comunicarea tine mai mult de procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si a coeziunii, exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si consolidare a unui humus psihologic comun (P. Dobrescu, Aisbergul comunicarii, p. 38). Intemeietorul Scolii de la Chicago, John Dewey, investea comunicarea cu rolul de a realiza saltul de la societate, in sensul de mare de oameni la comunitate, adica oameni care impartasesc valori comune, o serie de norme, atitudini si comportamente comune. Nu numai ca societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, ci este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate, ei trebuie sa aiba in comun scopuri, aspiratii, cunostinte -; o intelegere comuna -; acelasi spirit cum spun sociologii. Asemenea lucruri nu pot fi transmise fizic de la unul la altul, asa cum se procedeaza cu caramizile, ele nu pot fi impartite asa cum se imparte o placinta la mai multe persoane prin divizarea ei in bucati fizice. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte (J. Dewey, The Public and Its Problems, p. 98).Mass media si puterea simbolica

In acest cadru general, pot fi identificate trasaturi tipice ale comunicarii de masa, care arata limitele analogiilor dintre comunicarea de masa, pe de o parte, si comunicarea interpersonala si de grup, pe de alta parte. Comunicarea de masa este un proces subtil si complex, o problema care implica negocierea, interactiunea si schimbul tot la fel de mult precum conversatia dintre doi oameni. Cu toate acestea, generalizarea diferitelor componente ale modelelor care pleaca de la observarea interactiunilor fata in fata trebuie privite cu rezerva, mai ales ca, in societatea contemporana, mediatizarea modifica granitele traditionale dintre public si privat, iar semnificatiile in societate, continutul conversatiilor interpersonale si de grup sunt construite, aproape in totalitate, de catre si prin intermediul comunicarii de masa.Comunicarea de masa poate fi desemnata drept procesul de producere institutionalizata si de raspandire generalizata a bunurilor simbolice prin fixarea si transmiterea informatiei sau a continutului simbolic (J. B. Thompson, Media si modernitatea. O teorie sociala a mass media, p.30). Comunicarea echivaleaza, in viziunea lui George Herbert Mead, cu schimbul de simboluri si de intelesuri pe care indivizii le ataseaza acestor simboluri. Simbolurile trebuie sa aiba un inteles comun pentru persoanele care apeleaza la ele, iar comportamentul uman poate fi inteles prin observarea modului in care indivizii dau inteles informatiei simbolice pe care o schimba intre ei. Interactiunea nu urmareste doar cunoastere reciproca, ci si convenirea unui fond de simboluri comune care faciliteaza comunicarea si interpretarea comuna a unor fapte si procese (in E. Rogers, A History of Communication Study. A Biographical Approach, pp. 168 -; 169). Simbolul transmite informatie, dar si o conventie, o serie de intelesuri codate, asupra carora s-a cazut de acord; el reuneste o serie de trasaturi dintre cele mai generale, care fixeaza un eveniment, o stare de spirit, o emotie; simbolul unifica, asigura transmiterea, compactizarea unor informatii care topesc in ele si dimensiuni afectivo-atitudinale.Deci, activitatea simbolica reprezinta o trasatura fundamentala a vietii sociale. Exista institutii care si-au asumat in mod special un rol important in folosirea mijloacelor tehnice de fixare si transmitere a informatiei si a continutului simbolic. Institutiile religioase sunt in principal preocupate de producerea si raspandirea formelor simbolice care se refera la valorile spirituale si credinta in lumea de dincolo. Institutiile educationale au ca principale obiective transmiterea continutului simbolic dobandit, a cunoasterii.

Institutiile mass media sunt orientate spre producerea pe scara larga si raspandirea generalizata a formelor simbolice in spatiu si timp (J. B. Thompson, op. cit., p.21).Comunicarea de masa prezinta un set de caracteristici, independent de diferentele intre diferite media, intre formele de organizare sociala, intre contextele istorice: a) implica mijloace tehnice si institutionale de producere si difuzare, de unde miza de a exploata comercial inovatiile tehnice, pentru a face posibil ca formele simbolice sa fie produse si difuzate pe scara larga; b) odata patruns in sistemul mass media, orice mesaj cu incarcatura simbolica sau nu trebuie sa se supuna si unei legi a pietei, deci sa raspunda unei nevoi de informare, sa se adreseze unui public, sa vina in intampinarea unei curiozitati; intr-un cuvant, produsul mediatic este in acelasi timp o marfa, el trebuie sa se conformeze legilor care guverneaza orice marfa; deci institutiile mediatice sunt supuse presiunilor pietei; pornind de la aceasta caracteristica, comunicarea mediatica a fost considerata de unii analisti o forma de comert cu idei, cu forme simbolice; c) contextul receptarii este in general separat de contextele receptarii; fluxul mesajelor este unidirectional, iar in acest flux, capacitatea destinatarilor de a interveni, de a contribui la procesul de producere este limitata, aproape de zero. Din moment ce persoanele care primesc mesajele media nu sunt in totalitate parteneri intr-un proces reciproc de schimb comunicational, exista autori considera ca termenul de comunicare nu este foarte exact, fiind mai potrivit sa se vorbeasca de difuzare, transmitere; d) institutiile mediatice opereaza aproape in exclusivitate in sfera publica, produsele comunicarii de masa fiind disponibile, teoretic, unei pluralitati de destinatari. Caracterul public este dat si de faptul ca media se ocupa de probleme in legatura cu care exista sau poate sa se formeze o opinie publica (D. McQuail, Mass Communication Theory. An Introduction, p. 38). Problemele individuale, personale sunt prezente in mass media. Numai ca ele sunt selectate pornind de la valoarea generala, de la gradul de reprezentativitate. Mass media prefera unicatul, dar cel care exprima, sintetizeaza o stare de spirit, cel care se adreseaza unei preocupari colective.Institutiile mass media reprezinta, deci, un segment important al societatii din punctul de vedere al exercitarii puterii simbolice.

Acest tip de putere prezinta, in opinia lui J. B. Thompson, o semnificatie cel putin egala cu puterea economica (activitatea productiva), puterea politica (activitatea de coordonare a indivizilor) si puterea coercitiva (folosirea efectiva a amenintarii cu folosirea fortei fizice pentru a sprijini exercitarea puterii politice). Spre deosebire de celelalte trei puteri, institutiile media sunt lipsite de putere la nivel formal, ele nu pot pretinde autoritate de sine statatoare in societate, dar ele intretin legaturi cu puterea de stat prin intermediul mecanismelor juridice si de legitimare care difera de la un stat la altul, de la o societate la alta. De aceea, comunicarea mediatica face parte integranta din contextele mai largi ale vietii sociale in care acest tip de comunicare este primit, acceptat si inteles.Public, masa, audient