Constructivismul si Deconstructivismul in Arhitectura

  • Published on
    29-Dec-2015

  • View
    49

  • Download
    1

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Abordare in paralel a celor doua curente vazute din punct de vedere arhitectural

Transcript

CONSTRUCTIVISMUL- MANIFEST INTRE ARTA SI FILOSOFIE

BUJOREAN ANDREI BOGDANTATU LELIA AN III 2013/2014

CUPRINS

1. PREMISELE CONSTRUCTIVISMULUI SOCIALIZAREA ARTEI - ARTA-MECANICA A LUI TATLIN

2. DE LA ARTA LA FILOSOFIE-IDEE FILOZOFICA FILOSOFIA LUI DERRIDA3. FETE REVOLUTIONARE- FETE FILOSOFICE-TURNUL LUI TATLIN EXTENSIA LUI COOP HIMMELB(L)AU-CLADIREA MINISTERULUI DRUMURILOR DIN TBILISI HOUSE VI EISENMAN-ARCHITECTURE FANTASIES CHERNIKHOV THE PEAK ZAHA HADID

4. DRUM COMUN SPRE FINALURI DIFERITE-EVOLUTIE COMUNA - CRITICA

5. BIBLIOGRAFIE

1. PREMISELE CONSTRUCTIVISMULUIConstructivismul este o micare artistic ce s-a nscut n Uniunea Sovietic imediat dup Revoluia bolevic. Este o metod de avangard sovietic (un stil, o orintare) n arta plastic, arhitectur, fotografie i arta decorativ aplicat, care a cunoscut o dezvoltare n perioada anilor 1920 inceputul anilor 1930. Se caracterizeaz prin forme laconice, geometrice regulate i aspect exterior monolitic. n anul 1924 a fost nfiinat official Organizaia de Creaie a Constructivitilor, reprezentanii care au elaborat o aa numit metod funcional de proiectare, bazat pe un studiu tiinific al particularitilor de funcionare a cldirilor, construciilor, complexelor locative. Adevrate monumente caracteristice constructivismului sovietic fabrici cantine, Palate ale muncii, cluburi muncitoreti, case comune. A fost influenat de futurismul rusesc i suprematismul fondat de pictorul Kazimir Malevici. Suprematismul tindea spre o total abstracie geometric, spre valori metafizice asociate cu materiile sau structurile.

Kazimir Malevici teoretiza "contiina cosmic" (P.D.Uspenski): "Pictura mea nu aparine numai Pmntului, Pamntul a rmas n urm ca o cas devorat de viermi." (Malevici) Constructivismul era privit ca o nou estetic, ca un efort de a armoniza arta cu producia industrial, ca un efort de a-i uni pe intelectuali i pe muncitori, de a terge graniele dintre munc i art. Constructivismul, ca funcionalism i raionalism este primit a fi raportat la conceptul de arhitectur contemporanArhitectura constructivista s-a evidentiat ca forma a arhitecturii moderne ce a inflorit in Uniunea Sovietica in anii 20 si inceputul anilor 30. A combinat tehnologia avansata si ingineria cu o propunere sociala clar comunista. Desi a fost impartita in functiuni competitive, miscarea produsa de multe proiecte pioneresti si de cladiri duse la bun sfarsit, inainte sa-si afle sfarsitul in jurul anului 1932. In ciuda timpului scurt in care a functionat, arhitectura constructivista a reusit sa lase o mosternire importanta pentru arhitectura timpurilor urmatoare.La nceput constructivismul sovietic era inseparabil de politica regimului i nu aspira s devin o art abstract i nici mcar "art pentru sine" cum declar Rodcenko. Dar masele doreau ca arta s organizeze i s sistematizeze sentimentele proletariatului revoluionar. elul era nu arta politic ci socializarea artei. Tatlin proiecteaz un proiect gigantic "Monument al internaionalei a III-a" care urma s fie nalt de 450 m, proiect nerealizat dar care a devenit simbolul constructivismului sovietic. Tatlin folosea mainrii i proiecii luminoase pe ecrane enorme.Un alt proiect entuziast a fost impodobirea propagandistic a unor trenuri i vapoare cu un zel care a dus la concluzia unor artiti rui clasici c artele frumoase au murit. Poetul Mayakovsky i Rodcenko intemeiaza un organism viu de publicitate, o publicitatea ce reflecta mai mult decat correct ideologiile constructiviste. mpreun ei deseneaz reclame cu forme geometrice, culori strlucitoare i texte cu litere exagerat de mari care s provoace reacii emoionale pentru produsele de larg consum destinate maselor.Noile forme ale Constructivismului au inceput sa simbolizeze proiectul vietii de zi cu zi in Uniunea Sovietica, o viata noua, o viata in care arta, asa cum era cunoscuta pana atunci, inceta sa mai existe. Acesta noua ideologie, aceasta perceptie asupra noii vieti incepuse sa se propage in randul reprezentantilor arhitecturii si artei, astfel incat in anul 1921, Rodcenko si asociatii sai au semnat o declaratie in care sustineau ca: "...pictura cu penelul a ncetat s mai existe, profesiunea de pictor a devenit inutil" , iar un an mai tarziu au declarat razboi artei.Este clar ca aceasta viziune de a parasi arta traditionala in favoarea unei arte industriale nu a fost in totalitatea sustinuta, si din aceasta cauza, o parte a artistilor au fost nevoiti sa paraseasca Uniunea Sovietica. De asemenea, critica lui Naum Gabo, adusa noului curent, si in special creatiei lui Tatlin, a clatinat din temelii convingerea sustinatorilor : "Ori produci case i poduri funcionale, ori art pur, dar nu ambele". Raspunsul lui Tatlin nu s-a lasat mult asteptat, acesta reusind sa foloseasca arta ca particularitate esentiala in productia industriala, proiectand sobe economice pentru muncitori si mobila de larg consum. Acest raspuns a fost auzit, si sustinut de un reprezentant important al fostei arte pure, George Grosz, acesta adaugand cu convingere ca: Arta e moarta! Traiasca Arta-Mecanica a lui Tatlin. Imaginea, impactul revolutionar si ideile exprimate de Tatlin, prin faimosul sau turn, au produs un schimb de idei important intre Moscova si Berlin, atragand atentia Ilyei Ehrenburg, aceasta raspandind ideea de Arta-Constructie, idee ce a dus, intr-un final la expozitia din Berlin din anul 1922, intitulata Constructii rusesti.Expozitia de la Berlin a reprezentat apogeul Constructivismului Sovietic, dar in acelasi timp, inceputul declinului acestui nou curent, declin ce isi are originea, intr-un mod paradoxal, in spatiul European, conducand spre ultima si cea mai grea lovitura, primita, chiar din partea politicii Uniunii sovietice. Reprezentantii clasei politice, prin vocea Enciclopediei Sovietice, caracterizeaza Constructivismul drept: "Anti-umanist prin natura, ostil realismului, constructivismul s-a ivit ca expresie a celei mai profunde decderi a culturii burgheze aflat n criza capitalismului".

3. DE LA ARTA LA FILOSOFIEPotrivit lui Peter Eisenman Arhitectura trebuie sa se distanteze de rigiditate si sa puna mai mult accent pe valoarea dialecticii elementelor contrastante. Putem aplica aceasta teorie in procesul de analiza al unor exemple precum structura si decoratiunea, abstractul si figuratul, aer si sol. Deconstructivismul creaza o imagine de perturbare la primul contact vizual.Putem afirma faptul ca Deconstructivismul insusi difera si incearca sa omita o definitie clara pentru sine, niciodata nu a exprimat direct ceea ce este. Nu putem formula o definitie stricta ce poate prezenta clar toate caracteristicile specific acestui stil, intrucat Deconstructivismul nu se va rezuma strict la parametrii initiali, ci acestia se vor schimba in permanenta, isi va extinde limitele printr-o constanta a criticii, operand prin procesul de dizlocatie. Asa cum Valerio Adami precizeaza Arta Deconstructivismului stimuleaza privitorul sa ia parte la analiza a ceea ce se afla inauntru, si sa exploreze posibilitatile infinite de ingradire precum intr-o rama a acestei imagini poetice. Deconstructivismul nu marcheaza strict un tipar. Putem considera acest current ca fiind in mod special o activitate, o practica ce se deconecteaza intr-un anumit punct intrucat critica sa este continua, si inca nu este prezenta precum o metoda convinsa de corectitudinea propriul motiv. Putem afirma faptul ca acest current nu reprezinta ceea ce gandim daca ceea ce gandim reprezinta un continut, pentru ca ceea ce s-a produs deja la nivel cerebral poate reprezenta deja notiunea de Deconstructivism.Arhitectii utilizeaza aceasta latura filosofica a arhitecturii pentru a provoca hegemonia principiilor arhitecturale precum functiunea si latura frumoasa, artistica, reincluzand aceasta provocare in munca lor. Aceasta idee a fost pusa in practica prin utilizarea liniilor oblice, colturilor explodate precum si a grinzilor zburatoare, toate acestea fiind combinate pentru a crea idei heterogene, contopite intr-un intreg prin violenta. Explorarea discordantei, discontinuitatii precum si a distorsiunii plaseaza anumite constructii, prin distinctiile dintre forma si functiune, frumos si urat, inauntru si afara, in cadrul caracteristicilor specifice acestui curent.Putem afirma ca estetica Deconstructivismului se bazeaza pe idea ca este un stil informal ce face apel la un gust substantial pentru ceea ce este discordant si efemer, atat nepretentios cat si brutal. Este un stil ce poate fi aplicat zi de zi in ritmul stradal. Impactul cel mai puternic al principiilor Deconstructiviste este vizibil atunci cand normele constructive precum si cele de ornament sunt intr-o permanenta respingere reciproca.Orice deviere de la regulile structural, orice impuritate, este vazuta precum o amenintare asupra valorilor formale ale armoniei, unitatii precum si a stabilitatii, astfel sunt izolate de cele cu rol structural, vazute ca fiind mai mult un tip de ornament. Arhitectura este o disciplina cu tendinte conservative ce are ca rezultat final forme pure, si ce le protejeaza de orice tip de contaminare. Daca luam spre analiza Expozitia MOMA,, putem observa ca fiind marcata o sensibilitate diferita, una in care visul formelor pure a fost intrerupt. Forma nu continua sa mai fie pura, ci a devenit contaminate, visul devenind un cosmar. Abilitatea noastra de a ne perturba gandurile si ideile este ceea ce face aceste proiecte sa apartina Deconstructivismului. Acestea au o mica influenta ce apartine criticismului contemporan cunoscut ca si Deconstructivism, dar nu putem spune ca acestea reprezinta in totalitate aceasta teorie. Putem afirma faptul ca isi au radacinile puternic infipte in traditia arhitecturala, dar imbratiseaza intr-o maniera speciala calitatile Deconstructivismului. Deconstructivismul nu reprezinta demolare totala sau disimulare. In timp ce se ocupa cu diagnosticarea problemelor structurale ce apar in cadrul ansablurilor cu structura aparent stabila, aceste puncte vulnerabile nu vor duce la colapsul cladirii. Din contra, constructia dobandeste toata forta necesara prin lansarea unei provocari asupra valorilor armonice, unitatii si stabilitatii, acesta propune in schimb o abordare dintr-o noua perspectiva, este prezentat un punct de vedere potrivit caruia aceste vulnerabilitati sunt intrinseci structurii, si nu pot fi inlaturate fara a produce daune, pentru ca acestea sunt, intr-adevar cu rol structural.

Deconstructivismul poate fi considerat a fi un fragment a perioadei moderne, prin scopul sau de dizolvare a formelor fixe si determinate, prin dinamismul posibilitatilor formale, ce sunt stabilite a fi un tip standard specific tipului de constructie, precum si a contextului.Ideologia Deconstructivista incepe prin schimbarile limbajului architectural, dar si a tehnologiei acelei vremi, cu o dorinta aprinsa de a distruge predominanta unghiurilor drepte din arhitectura, ce reprezinta o manifestare a gandurilor rationaliste. Cheia conceptului in cele doua ideologii se axeaza pe idea de respingere a modelelor fixe, a schemelor, a altor presupuneri legate de limpezimea si ordinea pe care se cladeste represiunea diversitatii si cea a heterogenitatii lucrurilor. Pornind de la aceasta ideologie se poate vizualiza imaginea infinita sau pluralitatea fluxului de experiente, reprezentand disolutia oridinii vizuale, acestea sustinand in special civilizatia vestica.Arhitectura moderna nu a permis exprimarea contradictiei. Aceasta implica aparitia unor conflicte ale functiunilor diferitelor spatii. Totul trebuie sa arate unitary, continuu si bine-organizat, o intreaga si perfecta masinarie.Abordarea Deconstructiva are scopul de a dezvalui aparitia acestor conflicte, pentru a le face pe acestea sa se intample (chiar daca nu exista), diferite spatii noi vor putea fi observate in constructiile deconstructiviste. Aceasta este o incercare de a dezvalui caracterul oricarui spatiu, precum si a conflictului ocazional, dar si a coincidentei relatiei dintre acestea.Unitatea undei forme coerente este negata, in locul ei aparand o complexitate obscura, ce are scopul de a considera plutirea pamantului ca fiind mai putin naturala fata de abordarea sa din era moderna. Arhitectii au atacat indelungat aceasta idee, ce mentioneaza faptul ca arhitectura ar trebui sa fie in mod esential stabila, materiala dar si sa creeze o imagine unitara impreuna cu locatia spacifica din spatiu. Parte a filosofiei Deconstructivismului o reprezinta aspectul detasarii arhitecturii de ceea ce reprezinta functiunea, dar si permisiunea de a se juca indelung cu partea de design. Aceasta poate rezolva unele probleme de ordin functional, dar scopul initial nu a fost acesta. Deconstructivismul neaga orice relatie directa dintre forma si functiune a cladirii. Arhitectura se trensforma astefel intr-o placere si o bucurie. Aceasta este sustinuta de pozitia luata de filozofi si sociologisti in acelasi timp. Forma arhitecturala devinde propria forma de propulsare, forma finala rezultata este inevital una neprevazuta, baza sa fiind ideea de dinamicitate a arhitecturii. Aceste simptome sugereaza o dizlocare a pozitiei umane din centrul lumii sale. Acesta nu continua sa fie centrul lumii sale, acum nefiind vazut ca un agent generator. Obiectele ajung sa fie vazute precum niste idei independente de om. In acest context, omul obtine functia dizolvata, trece pe planul al doilea, in formarea complexa a sistemului limbajului arhitectural, la care doar asista si nu contribuie. Ideea de baza a Deconstructivismului, vazut precum o sensibilitate bazata pe distantarea de factorul uman provine din atitudinea umanistica fata de relatia dintre un individ si mediul sau psihic. Influenta Deconstructivismului s-a raspandit de-a lungul timpului dincolo de umanitate si stiinte sociale, in arta si arhitectura. Combinand telul ideologiilor deconstructiviste in tensiune si in opozitie cu vocabularul arhitectural si vizionar al Constructivismului sovietic, reprezintantii acestui curent, arhitecti ca Bernard Tschumi, Peter Eisenman, provoaca estetica functiunii a arhitecturii moderne printr-un mod nou de a intelege conceptul de creatie arhitecturala, printr-o viziune filosofica, folosind geometrii radicale, forme iregulate si constructii dinamice, complexe. Pentru a crea si a dezvolta o ideologie filosofico-arhiecturala, pentru o arhitectura ce va fi evidentiata de nimic altceva decat propria filosofie, pentru o arhitectura ce se va remarca mai mult printr-o structura conceptuala decat prin forma materiala, filosofilor si arhitectilor li s-a propus o colaborare, un schimb de idei si viziuni, o incercare de a ajunge la acelasi final, mergand pe cai diferite. Acesta este un pas importanti pentru arhitecti, acestia incepand sa realizeze ca ceva lipsea, ca argumentele lor, desi pareau solide, de nepatruns, contineau totusi goluri, goluri ce puteau fi umplute de un nou mod de a gandi, de o idee noua, de o idee filosofica. Arhitectii au inceput sa descopere ca fiecare gol,...