Constructivismul si Deconstructivismul in Arhitectura

  • Published on
    29-Dec-2015

  • View
    49

  • Download
    1

DESCRIPTION

Abordare in paralel a celor doua curente vazute din punct de vedere arhitectural

Transcript

CONSTRUCTIVISMUL- MANIFEST INTRE ARTA SI FILOSOFIEBUJOREAN ANDREI BOGDANTATU LELIA AN III 2013/2014CUPRINS1. PREMISELE CONSTRUCTIVISMULUI SOCIALIZAREA ARTEI - ARTA-MECANICA A LUI TATLIN2. DE LA ARTA LA FILOSOFIE-IDEE FILOZOFICA FILOSOFIA LUI DERRIDA3. FETE REVOLUTIONARE- FETE FILOSOFICE-TURNUL LUI TATLIN EXTENSIA LUI COOP HIMMELB(L)AU-CLADIREA MINISTERULUI DRUMURILOR DIN TBILISI HOUSE VI EISENMAN-ARCHITECTURE FANTASIES CHERNIKHOV THE PEAK ZAHA HADID4. DRUM COMUN SPRE FINALURI DIFERITE-EVOLUTIE COMUNA - CRITICA5. BIBLIOGRAFIE1. PREMISELE CONSTRUCTIVISMULUIConstructivismul este o micare artistic ce s-a nscut n Uniunea Sovietic imediat dup Revoluia bolevic. Este o metod de avangard sovietic (un stil, o orintare) n arta plastic, arhitectur, fotografie i arta decorativ aplicat, care a cunoscut o dezvoltare n perioada anilor 1920 inceputul anilor 1930. Se caracterizeaz prin forme laconice, geometrice regulate i aspect exterior monolitic. n anul 1924 a fost nfiinat official Organizaia de Creaie a Constructivitilor, reprezentanii care au elaborat o aa numit metod funcional de proiectare, bazat pe un studiu tiinific al particularitilor de funcionare a cldirilor, construciilor, complexelor locative. Adevrate monumente caracteristice constructivismului sovietic fabrici cantine, Palate ale muncii, cluburi muncitoreti, case comune. A fost influenat de futurismul rusesc i suprematismul fondat de pictorul Kazimir Malevici. Suprematismul tindea spre o total abstracie geometric, spre valori metafizice asociate cu materiile sau structurile. Kazimir Malevici teoretiza "contiina cosmic" (P.D.Uspenski): "Pictura mea nu aparine numai Pmntului, Pamntul a rmas n urm ca o cas devorat de viermi." (Malevici) Constructivismul era privit ca o nou estetic, ca un efort de a armoniza arta cu producia industrial, ca un efort de a-i uni pe intelectuali i pe muncitori, de a terge graniele dintre munc i art. Constructivismul, ca funcionalism i raionalism este primit a fi raportat la conceptul de arhitectur contemporanArhitectura constructivista s-a evidentiat ca forma a arhitecturii moderne ce a inflorit in Uniunea Sovietica in anii 20 si inceputul anilor 30. A combinat tehnologia avansata si ingineria cu o propunere sociala clar comunista. Desi a fost impartita in functiuni competitive, miscarea produsa de multe proiecte pioneresti si de cladiri duse la bun sfarsit, inainte sa-si afle sfarsitul in jurul anului 1932. In ciuda timpului scurt in care a functionat, arhitectura constructivista a reusit sa lase o mosternire importanta pentru arhitectura timpurilor urmatoare.La nceput constructivismul sovietic era inseparabil de politica regimului i nu aspira s devin o art abstract i nici mcar "art pentru sine" cum declar Rodcenko. Dar masele doreau ca arta s organizeze i s sistematizeze sentimentele proletariatului revoluionar. elul era nu arta politic ci socializarea artei. Tatlin proiecteaz un proiect gigantic "Monument al internaionalei a III-a" care urma s fie nalt de 450 m, proiect nerealizat dar care a devenit simbolul constructivismului sovietic. Tatlin folosea mainrii i proiecii luminoase pe ecrane enorme.Un alt proiect entuziast a fost impodobirea propagandistic a unor trenuri i vapoare cu un zel care a dus la concluzia unor artiti rui clasici c artele frumoase au murit. Poetul Mayakovsky i Rodcenko intemeiaza un organism viu de publicitate, o publicitatea ce reflecta mai mult decat correct ideologiile constructiviste. mpreun ei deseneaz reclame cu forme geometrice, culori strlucitoare i texte cu litere exagerat de mari care s provoace reacii emoionale pentru produsele de larg consum destinate maselor.Noile forme ale Constructivismului au inceput sa simbolizeze proiectul vietii de zi cu zi in Uniunea Sovietica, o viata noua, o viata in care arta, asa cum era cunoscuta pana atunci, inceta sa mai existe. Acesta noua ideologie, aceasta perceptie asupra noii vieti incepuse sa se propage in randul reprezentantilor arhitecturii si artei, astfel incat in anul 1921, Rodcenko si asociatii sai au semnat o declaratie in care sustineau ca: "...pictura cu penelul a ncetat s mai existe, profesiunea de pictor a devenit inutil" , iar un an mai tarziu au declarat razboi artei.Este clar ca aceasta viziune de a parasi arta traditionala in favoarea unei arte industriale nu a fost in totalitatea sustinuta, si din aceasta cauza, o parte a artistilor au fost nevoiti sa paraseasca Uniunea Sovietica. De asemenea, critica lui Naum Gabo, adusa noului curent, si in special creatiei lui Tatlin, a clatinat din temelii convingerea sustinatorilor : "Ori produci case i poduri funcionale, ori art pur, dar nu ambele". Raspunsul lui Tatlin nu s-a lasat mult asteptat, acesta reusind sa foloseasca arta ca particularitate esentiala in productia industriala, proiectand sobe economice pentru muncitori si mobila de larg consum. Acest raspuns a fost auzit, si sustinut de un reprezentant important al fostei arte pure, George Grosz, acesta adaugand cu convingere ca: Arta e moarta! Traiasca Arta-Mecanica a lui Tatlin. Imaginea, impactul revolutionar si ideile exprimate de Tatlin, prin faimosul sau turn, au produs un schimb de idei important intre Moscova si Berlin, atragand atentia Ilyei Ehrenburg, aceasta raspandind ideea de Arta-Constructie, idee ce a dus, intr-un final la expozitia din Berlin din anul 1922, intitulata Constructii rusesti.Expozitia de la Berlin a reprezentat apogeul Constructivismului Sovietic, dar in acelasi timp, inceputul declinului acestui nou curent, declin ce isi are originea, intr-un mod paradoxal, in spatiul European, conducand spre ultima si cea mai grea lovitura, primita, chiar din partea politicii Uniunii sovietice. Reprezentantii clasei politice, prin vocea Enciclopediei Sovietice, caracterizeaza Constructivismul drept: "Anti-umanist prin natura, ostil realismului, constructivismul s-a ivit ca expresie a celei mai profunde decderi a culturii burgheze aflat n criza capitalismului".3. DE LA ARTA LA FILOSOFIEPotrivit lui Peter Eisenman Arhitectura trebuie sa se distanteze de rigiditate si sa puna mai mult accent pe valoarea dialecticii elementelor contrastante. Putem aplica aceasta teorie in procesul de analiza al unor exemple precum structura si decoratiunea, abstractul si figuratul, aer si sol. Deconstructivismul creaza o imagine de perturbare la primul contact vizual.Putem afirma faptul ca Deconstructivismul insusi difera si incearca sa omita o definitie clara pentru sine, niciodata nu a exprimat direct ceea ce este. Nu putem formula o definitie stricta ce poate prezenta clar toate caracteristicile specific acestui stil, intrucat Deconstructivismul nu se va rezuma strict la parametrii initiali, ci acestia se vor schimba in permanenta, isi va extinde limitele printr-o constanta a criticii, operand prin procesul de dizlocatie. Asa cum Valerio Adami precizeaza Arta Deconstructivismului stimuleaza privitorul sa ia parte la analiza a ceea ce se afla inauntru, si sa exploreze posibilitatile infinite de ingradire precum intr-o rama a acestei imagini poetice. Deconstructivismul nu marcheaza strict un tipar. Putem considera acest current ca fiind in mod special o activitate, o practica ce se deconecteaza intr-un anumit punct intrucat critica sa este continua, si inca nu este prezenta precum o metoda convinsa de corectitudinea propriul motiv. Putem afirma faptul ca acest current nu reprezinta ceea ce gandim daca ceea ce gandim reprezinta un continut, pentru ca ceea ce s-a produs deja la nivel cerebral poate reprezenta deja notiunea de Deconstructivism.Arhitectii utilizeaza aceasta latura filosofica a arhitecturii pentru a provoca hegemonia principiilor arhitecturale precum functiunea si latura frumoasa, artistica, reincluzand aceasta provocare in munca lor. Aceasta idee a fost pusa in practica prin utilizarea liniilor oblice, colturilor explodate precum si a grinzilor zburatoare, toate acestea fiind combinate pentru a crea idei heterogene, contopite intr-un intreg prin violenta. Explorarea discordantei, discontinuitatii precum si a distorsiunii plaseaza anumite constructii, prin distinctiile dintre forma si functiune, frumos si urat, inauntru si afara, in cadrul caracteristicilor specifice acestui curent.Putem afirma ca estetica Deconstructivismului se bazeaza pe idea ca este un stil informal ce face apel la un gust substantial pentru ceea ce este discordant si efemer, atat nepretentios cat si brutal. Este un stil ce poate fi aplicat zi de zi in ritmul stradal. Impactul cel mai puternic al principiilor Deconstructiviste este vizibil atunci cand normele constructive precum si cele de ornament sunt intr-o permanenta respingere reciproca.Orice deviere de la regulile structural, orice impuritate, este vazuta precum o amenintare asupra valorilor formale ale armoniei, unitatii precum si a stabilitatii, astfel sunt izolate de cele cu rol structural, vazute ca fiind mai mult un tip de ornament. Arhitectura este o disciplina cu tendinte conservative ce are ca rezultat final forme pure, si ce le protejeaza de orice tip de contaminare. Daca luam spre analiza Expozitia MOMA,, putem observa ca fiind marcata o sensibilitate diferita, una in care visul formelor pure a fost intrerupt. Forma nu continua sa mai fie pura, ci a devenit contaminate, visul devenind un cosmar. Abilitatea noastra de a ne perturba gandurile si ideile este ceea ce face aceste proiecte sa apartina Deconstructivismului. Acestea au o mica influenta ce apartine criticismului contemporan cunoscut ca si Deconstructivism, dar nu putem spune ca acestea reprezinta in totalitate aceasta teorie. Putem afirma faptul ca isi au radacinile puternic infipte in traditia arhitecturala, dar imbratiseaza intr-o maniera speciala calitatile Deconstructivismului. Deconstructivismul nu reprezinta demolare totala sau disimulare. In timp ce se ocupa cu diagnosticarea problemelor structurale ce apar in cadrul ansablurilor cu structura aparent stabila, aceste puncte vulnerabile nu vor duce la colapsul cladirii. Din contra, constructia dobandeste toata forta necesara prin lansarea unei provocari asupra valorilor armonice, unitatii si stabilitatii, acesta propune in schimb o abordare dintr-o noua perspectiva, este prezentat un punct de vedere potrivit caruia aceste vulnerabilitati sunt intrinseci structurii, si nu pot fi inlaturate fara a produce daune, pentru ca acestea sunt, intr-adevar cu rol structural. Deconstructivismul poate fi considerat a fi un fragment a perioadei moderne, prin scopul sau de dizolvare a formelor fixe si determinate, prin dinamismul posibilitatilor formale, ce sunt stabilite a fi un tip standard specific tipului de constructie, precum si a contextului.Ideologia Deconstructivista incepe prin schimbarile limbajului architectural, dar si a tehnologiei acelei vremi, cu o dorinta aprinsa de a distruge predominanta unghiurilor drepte din arhitectura, ce reprezinta o manifestare a gandurilor rationaliste. Cheia conceptului in cele doua ideologii se axeaza pe idea de respingere a modelelor fixe, a schemelor, a altor presupuneri legate de limpezimea si ordinea pe care se cladeste represiunea diversitatii si cea a heterogenitatii lucrurilor. Pornind de la aceasta ideologie se poate vizualiza imaginea infinita sau pluralitatea fluxului de experiente, reprezentand disolutia oridinii vizuale, acestea sustinand in special civilizatia vestica.Arhitectura moderna nu a permis exprimarea contradictiei. Aceasta implica aparitia unor conflicte ale functiunilor diferitelor spatii. Totul trebuie sa arate unitary, continuu si bine-organizat, o intreaga si perfecta masinarie.Abordarea Deconstructiva are scopul de a dezvalui aparitia acestor conflicte, pentru a le face pe acestea sa se intample (chiar daca nu exista), diferite spatii noi vor putea fi observate in constructiile deconstructiviste. Aceasta este o incercare de a dezvalui caracterul oricarui spatiu, precum si a conflictului ocazional, dar si a coincidentei relatiei dintre acestea.Unitatea undei forme coerente este negata, in locul ei aparand o complexitate obscura, ce are scopul de a considera plutirea pamantului ca fiind mai putin naturala fata de abordarea sa din era moderna. Arhitectii au atacat indelungat aceasta idee, ce mentioneaza faptul ca arhitectura ar trebui sa fie in mod esential stabila, materiala dar si sa creeze o imagine unitara impreuna cu locatia spacifica din spatiu. Parte a filosofiei Deconstructivismului o reprezinta aspectul detasarii arhitecturii de ceea ce reprezinta functiunea, dar si permisiunea de a se juca indelung cu partea de design. Aceasta poate rezolva unele probleme de ordin functional, dar scopul initial nu a fost acesta. Deconstructivismul neaga orice relatie directa dintre forma si functiune a cladirii. Arhitectura se trensforma astefel intr-o placere si o bucurie. Aceasta este sustinuta de pozitia luata de filozofi si sociologisti in acelasi timp. Forma arhitecturala devinde propria forma de propulsare, forma finala rezultata este inevital una neprevazuta, baza sa fiind ideea de dinamicitate a arhitecturii. Aceste simptome sugereaza o dizlocare a pozitiei umane din centrul lumii sale. Acesta nu continua sa fie centrul lumii sale, acum nefiind vazut ca un agent generator. Obiectele ajung sa fie vazute precum niste idei independente de om. In acest context, omul obtine functia dizolvata, trece pe planul al doilea, in formarea complexa a sistemului limbajului arhitectural, la care doar asista si nu contribuie. Ideea de baza a Deconstructivismului, vazut precum o sensibilitate bazata pe distantarea de factorul uman provine din atitudinea umanistica fata de relatia dintre un individ si mediul sau psihic. Influenta Deconstructivismului s-a raspandit de-a lungul timpului dincolo de umanitate si stiinte sociale, in arta si arhitectura. Combinand telul ideologiilor deconstructiviste in tensiune si in opozitie cu vocabularul arhitectural si vizionar al Constructivismului sovietic, reprezintantii acestui curent, arhitecti ca Bernard Tschumi, Peter Eisenman, provoaca estetica functiunii a arhitecturii moderne printr-un mod nou de a intelege conceptul de creatie arhitecturala, printr-o viziune filosofica, folosind geometrii radicale, forme iregulate si constructii dinamice, complexe. Pentru a crea si a dezvolta o ideologie filosofico-arhiecturala, pentru o arhitectura ce va fi evidentiata de nimic altceva decat propria filosofie, pentru o arhitectura ce se va remarca mai mult printr-o structura conceptuala decat prin forma materiala, filosofilor si arhitectilor li s-a propus o colaborare, un schimb de idei si viziuni, o incercare de a ajunge la acelasi final, mergand pe cai diferite. Acesta este un pas importanti pentru arhitecti, acestia incepand sa realizeze ca ceva lipsea, ca argumentele lor, desi pareau solide, de nepatruns, contineau totusi goluri, goluri ce puteau fi umplute de un nou mod de a gandi, de o idee noua, de o idee filosofica. Arhitectii au inceput sa descopere ca fiecare gol, fiecare fisura din argument, putea fi exploatata, putea fi o oportunitate uriasa de a evolua.Eseul filosofic a venit ca o cale paralela ideei arhitecturale, in cadrul sau, ideile arhitectului fiind in primul rand incorporate, atent aranjate, extinse, si in cel mai rau caz inhibate, dar niciodata judecate. In niciun caz prezentandu-se ca un material critic, textul filosofic, intr-un mod strategic, transparent, isi asuma, si se adapteaza formei pe care o descrie. Textul imprumuta multe din ideile si argumentele arhitectului si in acelasi timp se modeleaza dupa logica creatiei arhitecturale, cu scopul de a crea o armonie, o relatie intre un anumit tip de gandire si un anumit timp de spatiu. Arhitectura pare sa renasca, sa iasa la lumina pentru prima data, ca un subiect distinct si foarte interesant in scrierile lui Jacques Derrida, in scrierile unui filosof.Orientarea ideilor lui Derrida asupra arhitecturii, este un exemplu important ce evidentiaza modul in care arhitectura reuseste sa deschida noi porti si sa urmareasca noi cai in evolutia sa. Prin acceptarea invitatiei de a scrie despre arhitectura, Jacques Derrida a reusit, prin modul sau unic de a gandi, sa indreapte creatia de arhitectura pe mai multe drumuri, fiecare avand o importanta majora si fiecare necesitand o parcurgere atenta prin numeroasele complicatii si implicatii.Limitele evidente percepute in arhitectura si filosofie au inceput sa fie perturbate de un schimb incurcat de idei si argumente, care, in cazul majoritatii creatiilor, iau forma unor negocieri indelungate. Multe dintre schimbarile survenite in urma negocierilor au fost temporare iau unele spatii au fost complet modificate.Stimulat de aceste evenimente, un discurs nou, mult mai puternic si concis s-a dezvoltat in jurul intrebarilor legate de deconstructivism si arhitectura, incluzand multe nume si in acelasi timp multe idei importante atat din spatiul arhitectural cat si cel filosofic. Doar o parte din reprezentantii arhitecturii si-au adaptat ideile prin prisma teoriei deconstructiviste, insa majoritatea teoriticienilor deconstructivisti si-au orientat procuparile spre arhitectura.Din acel moment numeroase schimburi importante de opinii si replici au avut loc prin intermediul conferintelor, expozitiilor, eseurilor, dezbaterilor, cartilor, disertatiilor, proiectelor, si numeroase forme de cenzura. Arhitectura a facut un pas important si intelesurile ei au devenit mult mai dinamice.Filosofii au dezvoltat probleme esentiale si intrebari adresate arhitectilor, iar arhitectii au pregatit niste surprize importante pentru filosofi. Acest schimb de informatii i-a determinat pe toti sa se gandeasca din nou si din nou, punandu-si din nou intrebari, incercand sa rezolve noi problema, dar efectele acestui proces au avut o influenta importanta asupra arhitecturii in special. 4. FETE REVOLUTIONARE- FETE FILOZOFICETurnul constructivist al lui Tatlin urma sa fie construit ca emblema, ca simbol al modernitatii, un simbol care, la fel ca arta, era lipsit de emotie, continutul sau fiind unul pur tehnic, un simbol creat din fier, sticla si otel. Scopul sau era unul simplu, evident pentru ideologia pe care o promulga, aceea de a depasi turnul Eiffel in cursa pentru cucerirea inaltimilor. Desi forma sa generala, de arc elicoidal, ar fi putut avea multiple intelesuri, ar fi putut exprima o multitudine de idei, turnul exprima un singur lucru, un punct important al evolutiei ingineresti.Desi nu a fost conceput doar ca un monument al tehnicii, lipsit de orice simbolistica, lipsit de orice fel de emotie, turnul lui Tatlin a reusit sa exprime mai mult, a reusit sa schimbe viziunile multor minti importante ale acelor vremi, minti luminate, a reusit sa conduca ideea constructivista spre apogeu. Proiectul a fost realizat pentru Internationala a III-a, si prevedea existenta unor forme geometrice de baza ce erau incluse in turn. Cubul, a fost conceput pentru a gazdui evenimentul, si se presupunea ca va realiza un tur complet in jurul propriului ax in fiecare an. Piramida ar fi realizat o rotatie completa in decursul a 30 de zile, si va constitui locul de aplasare a unor birouri. Cilindrul subtire se va fi rotit intr-o zi si ar fi adopostit un ziar. O statie radio ar fi trebuit amplasata in micul dom din varf.Proiectul arhitectului Coop Himmelb(l)au propune realizarea unui spatiu mai amplu pentru un birou situatla ultimul etaj al unei cladiri de stil traditional tipic centrului Vienei. Interventia a realizat amplificarea zonei prin extensia atat pe verticala cat si pe orizontala. Mansardarea este un proiect atipic, prezentand o structura de tip parazitar, avand o dispunere haotica si distorsionata, acaparan intr-un mod violent cladirea existenta. Asa cum afirma Wolf D. Prix, acesta a fost una dintre cele mai inovative interpretari a unei solutii de colt, acesta chiar considera ca aceasta a fost prima tentativa reusita de aplicare a principiilor Deconstructivismului. Povestea acestui proiect este interesanta in masura in care prevederile legale nu permiteau schimbarea pantei sau a materialului acoperisului. Ideea propusa a fost prezentata primarului, acesta afirmand faptul ca proiectul se aseamana mai mult cu o opera de arta, iar prevederile legale ce se aplica in cazul constructiilor au fost nule pentru o opera de arta. Acesta este momentul in care Deconstructivismul se afirma ca si o manifestare arhitectural ce poate fi vazuta chiar si de cel mai critic ochi ca pe o prezenta a frumosului, a spiritului liber artistic. Extensia a fost descrisa de catre teoreticianul Charles Jencks ca fiind un melanj de turbulente create din rasuciri si distorsiuni ale unor forme ce fac intregul ansamblu sa se asemene cu un pterodactil ce s-a prabusit deasupra acoperisului Acasta propunere, ce s-a si realizat a fost inclusa in prezentarea expozitiei din cadrul MOMA din 1988. In realizarea catalogului cu prezentarea Deconstructivismului , Mark Wigley descrie proiectul ca avand o forma ce a fost distorsionata de catre un organism extraterestru, un animal ce il dezbina, evadand prin coltul cladirii. Monstrul scheletic transforma elementele ce definesc forma prin intreruperea acestora in timpul evadarii sale. Ambele proiecte au reprezentat un punct cheie pentru curentul carora le apartin. Fiind primele reprezentante ale ascestor curente, elementele ce intra in alcatuirea lor sunt analizate minutios pentru a putea defini pe deplin zona de incadrare. Preluarea acestora de catre doua mari evenimente din perioadele de manifestare a reprezentat un avantaj intrucat si-au putut largi aria de impact. Asemanarea este nu doar de natura psihologica, ci si de natura vizuala. Accentul este pus pe aspectul general, structura avand rolul cel mai important. Acesta este motivul pentru care nu a fost tratata in mod clasic, si s-a incercat o abordare artistica, iesita din tipar, in care unghiurile si-au modificat considerabil dimensiunile. Designul Cladirii Ministerului Drumurilor din Tiblisi a fost realizat in 1970 de George Chakhava,ce a abordat pentru prima data ideea de Space City, ceea ce presupune folosirea a unei suprafete reduse la sol, extinzandu-se pe verticala, permitand naturii ce o inconjoara sa coexiste cu aceasta. Conceptul de la care s-a pornit a fost cel de padure, in care trunchiul copacului are o amprenta relativ mica la sol in comparatie cu coronamentul. Natura a fost incurajata sa traiasca in perfecta armonie inconjurand cladirea, idee intalnita destul de rar in acea perioada. Asemanare cu jocul Jenga, cladirea este compusa din cinci parti orizontale, ce se sprijina pe trei corpuri verticale, acestea continand doar lifturile si scarile, intarind diviziunea puternica realizata intre Est si Vest, printr-un simplu gest. Din punct de vedere al alcatuirii geometrice, jocul aparent simplu de prisme orizontale si verticale intaresc anumite linii de forta, marcand diferite directii importante. Un bun exemplu de cladire ce apartine Deconstructivismului este House VI a lui Peter Eisenman. Acesta s-a inspirat din gramatica generativa a lui Chomskian, realizand anumite schimbari in special la nivel geometric- structural. Problema aceasta a fost tratata cu indiferenta fata de confortul viitorilor proprietari. Aceasta casa, in mod particular prezinta coloane non-functionale ce separa persoanele ce stau la masa din dinning, precum si o taietura in planseele si peretii dormitorului matrimonial ce impune in mod evident utilizarea a doua paturi individuale. La o prima privire putem spune ca realizarile lui Eisenman sunt mai mult glume, dar daca ne uitam atent la casele sale, si la ideea ce se afla in spatele acestora, putem observa cateva idei interesante. Versiunea sa de Deconstructivism este prezentata chiar de el Doresc sa realizez reprimarea structurala, sa despart acele arii de rezistenta majora.Ambele exemple au la baza idei asemanatoare. Formele simple geometrice creaza ritmicitate prin repetitie, dar si dinamism prin dispunerea acestora pe diferite axe ale sistemului ortogonal clasic. Acest caracter important, este subliniat prin aparitia liniilor de forta ce participa la deschiderea spre noi orizonturi. Cel mai puternic manifest al talentului lui Chernikhov este colectia de compozitii Architecture Fantasies (1933). Elementele definitorii ce socheaza sunt formele, compozitiile, culorile dar si tehnica, toate ducand la o inepuizabila posibilitate de combinare a acestora. Se poate observa insa un aspect important determinat de lacunele prezente: lipsa descrierilor, a sitului, a constrangerilor, acestea ducand spre ideea de simpla viziune. Ideea de baza a acestor lucrari este chiar parerea sa despre cariera de arhitect, considerand ca fantezia este utila oricarui arhitect, ne fiind in totalitate utopica sau romantica, ci mai degraba o idee practica. Potrivit acestuia, imaginatia ajuta in crearea unei idei noi, parte a procesului compozitional, dar si a noilor metode de reprezentare. Educarea simtilui artistic prin forma si culoare, antreneaza imaginatia, starnind impulsuri creative, conducand designerii spre noi creatii si solutii. Rezumand ideea principala a acestui tablou in doar cateva cuvinte putem spune ca s-au lasat in urma limitarile, programul si toate celelalte scuze. Se doreste doar libertate.Scopul initial dat de arhitecta Zaha Hadid privind proiectul The Peak din Hong Kong a fost acela de realizare a unui club sportiv si a unei zone spa. Structura se dorea sa produca o explozie a elementelor imprumutate din parti ale muntelui. Spre deosebire de alte lucrari, acest proiect nu avea o alcatuire unitara. Desenul ne permite sa observam cu usurinta cum planurile peretilor, podelii dar si al tavanului sunt atipice, realizandu-se intalniri in unghiuri neobisnuite, variind de la normalul de 90 de grade. Tavanul si podeaua devin confuze in spatiu, fragmentate in aparenta fiind in concordanta cu functiunea, aproape sfidand legile gravitationale. Propunere pentru un icon arhitectural de a se departa de aglomerarea si intensitatea Hong Kong-ului- centrat in special pe crearea unui munte artificial din granit. Excavarea spatiului subteran, diferite straturi orizontale dar si goluri plutitoare gazduiesc activitatile variate ale clubului prin unicitatea structurii geologice, simbolizand prosperitatea stilului de viata. Tabloul ne ofera perspectiva potrivit careia The Peak priveste deasupra tuturor locuitorilor Hong Kongului, precum si modul in care apare in contrast cu restul masei arhitecturale prezente in zona, dar si cum este folosit ca si tampon. Unghiurile sale ascutite se muleaza perfect in mediul inconjurat de stanci si gheata. Numele ales este perfect ales, proiectul in sine fiind o extensie violenta a muntelui in sine.Ambele proiecte au in comun caracterul ce le face unice, si anume puterea fantastica de a realiza lucrurile, ce depaseste granitele imaginatiei. Rupturile din plan structural se resimt si in planul vizual, fapt ce pentru unii nu a fost un lucru potrivit, ambele proiecte nefiind puse in practica. Multitudinea de schimbari a fost considerata ca fiind exagerata, complexitatea si repetitia elementelor ce nu se raporteaza la clasicele repere carteziene fiind dusa spre infinit. Ambele insa au fost admirate si preluate ca si repere vizuale, prin cromatica si tehnica folosita acestea trecand peste granita de reprezentari arhitecturale, devenind adevarate tablouri.4. DRUM COMUN SPRE FINALURI DIFERITEEste foarte interesant faptul ca, doua curente arhitecturale, doi poli care, prin definitie se opun, au cunoscut o evolutie atat de asemanatoare.Constructivismul a aparut sub forma unui manifest impotriva artei pure, impotriva artei abstracte, incercand sa elimine continutul simbolic, plin de emotie si inteles al ei si sa construiasca in interior o idee artificiala, dar precisa, lipsita de suflet, o structura metalica.Deconstructivismul a aparut ca raspuns la necesitatea de a intari temelia pe care se sprijineau convingerile si argumentele arhitecturale, de a consolida cu ajutorul ideologiilor filosofice, ideile architecturale si, deci, de a exprima un curent arhitectural printr-un curent filosofic.Pe parcursul dezvoltarii lor, ambele curente au cunoscut o perioada de inflorire brusca, insa, odata cu ea au inceput sa apara viziuni opuse, idei ce incercau sa incetineasca, si chiar sa opreasca acea evolutie clara ce se indrepta cu pasi reprezi spre a-si atinge telul.Critica reprezinta punctul in care drumul evolutiv al constructivismului si cel al deconstructivismului se despart, pornind spre un final diferit. In cazul constructivismului, critica a reprezentat acea eroare, acea scapare de la inceputul unei probleme care creste odata cu complexitatea ei, pentru ca in final sa ajunga sa defineasca intreaga problema. In cazul acestui curent, care declara ca arta, asa cum era ea cunoscuta pana atunci, murise, criticii s-au retras din acel context, insa ideile lor au ramas vii, macinand din interior acea structura precisa pe care constructivistii o cladeau, ducand la un colaps rapid.Deconstructivismul, pe de alta parte, a fost, si este un curent, pentru care, critica, nu reprezinta altceva decat acel imbold, acea scanteie care porneste masinaria ideologica, filosofica, care intareste fisurile din argument, conferindu-i credibilitate. Deconstructivismul, desi, la inceput pare a fi un curent ce doreste a indeparta critica, pe parcurs se dovedeste a fi o entitate ce creste printr-o critica permanenta, o critica fara de care acele fisuri nu ar putea fi descoperite.BIBLIOGRAFIE1. Deconstruction- Omnibus Volume- Andreas Papadakis, Catherine Cook, Andrew Benjamin; Academy editions London2. Eisenman Architects Selected and Current Works- The Master Architect Series3. Deconstructivist Architecture- Philip Johnson, Makr Wigley4. Theories and Manifestoes of Contemporary Architecture- Charles Jencks, Karl Kropf, Great Britain 19975. The Architecture of Deconstruction- Deridas Haunt- Mark Wigley6. Campbell/Lynton (eds), Art and Revolution (Hayward Gallery, London 1971)7. Catherine Cooke, Architectural Drawings of the Russian Avant-Garde (MOMA, 1990)8. http://www.gardenvisit.com/history_theory/library_online_ebooks/architecture_city_as_landscape/metaphysics_parc_de_la_villette9. http://www.historiasztuki.com.pl/kodowane/003-02-04-ARCHWSP-DEKONSTRUKCJA-eng.php