Drept Comercial Curs 1+curs 2 (2)

  • Published on
    14-Oct-2015

  • View
    29

  • Download
    0

DESCRIPTION

dasa

Transcript

Drept Comercial Curs 1 Notiuni introductive privind dreptul comercial

Notiunea,Obiectul,Definitia dreptului comercial

Notiunea de drept comercial sugereaza un ansamblu de norme aplicabil comertului.Aceasta definitie este in mare masura adevarata ,dar pentru a defini dreptul comercial este necesar sa definim corect notiunea de comert.

Termenul de comert are mai multe intelesuri,unul etimologic,unul economic si unul juridic.

In sens etimologic termenul de comert provine din cuvantul latinesc cum+merx,mercis care reprezinta o juxtapunere a acestor cuvinte si inseamna cu marfa;inseamna ca de fapt comertul reprezinta operatiuni cu marfa.

In sens economic comertul este definit ca o activitate ;este schimbul de marfuri si produse de la producator la consumator;deci comertul ar consta in operatiunile cuprinse din momentul producerii marfurilor si pana la momentul intrarii lor in circulatie in momentul ajungerii acestora la consumatori.

In sens juridic notiunea de comert are un sens mai larg decat al notiunii definite in sens economic .Ea cuprinde nu numai operatiunile de interpunere si circulatie a marfurilor pe care le realizeaza negustorii,ci si a operatiunilor de producere a marfurilor,pe care le efectueaza fabricantii precum si efectuarea de lucrari sau prestari de servicii respectiv cele pe care le efectueaza antreprenorii,sau in general intreprinzatorii.In vechiul cod comercial acceptiunea juridica este folosita in definirea notiunii de comert ,dar in noul cod civil aceasta notiune este ambigua.Se foloseste termenul de activitati de productie,comert si servicii in loc de acte sau fapte de comert;ori acest lucru reprezinta o repetare.Obiectul dreptului comercial

Determinarea obiectului dreptului comercial a sferei sale de aplicare este legata de optiunea legiuitorului pentru un anumit sistem.

In conceptia clasica a dreptului comercial normele juridice sunt aplicabile in primul rand subiectilor de drept adica comerciantilor.Dreptul comercial este un drept al profesionistilor,el se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant.

Sistemul subiectiv a stat la baza primelor reglementari legale anterioare marii codificari a dreptului comercial de la inceputul secolului al XIX-lea ,ulterior sistemul subiectiv a fost adoptat de codul comercial german de la 1900.Dupa un alt sistem denumit sistemul obiectiv,dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comertului;adica activitatilor de productie,de comert,de antrepriza sau de prestari de servicii.Acest sistem se refera la normele care se aplica unor acte sau fapte de comert.

Sistemul obiectiv a fost inspirat de ideile Revolutiei Franceza de la 1789 care au impus suprimarea corporatiilor si recunoasterea principiului egalitatii civile .Acest sistem a stat la baza codului comercial francez de la 1807 si a inspirat si alte coduri adoptate ulterior.

Codul comercial roman(1887-2011) a avut la baza sistemul obiectiv in articolul 3 erau descrise faptele de comert,in articolul 7 din codul comercial era definita calitatea de comerciant.In sfarsit in articolul 56 erau definite activitatile colaterale sau mixte.

Noul cod civil (1 octombrie 2011)nu mai defineste faptele de comert ,el intorcandu-se la teoria sistemului subiectiv.Este adevarat ca dreptul privat se compune din dreptul civil si dreptul comercial.Aceste acte de afaceri(inre gestionis)sunt acte de drept privat si nu acte de putere(inre imperii).

Definitia dreptului comercial

Din cele aratate in legatura cu notiunea de comert si obiectul dreptului comercial rezulta elemente pe baza carora se poate defini dreptul comercial.

Dreptul comercial este un ansamblu de norme speciale numite profesianisti(comerciantii)sau raporturilor juridice izvorate din acte de productie,circulatie sau schimbul de marfuri si servicii.Denumirea materiei la nivel european sau international ,in mod traditional,materia de studiu a acestei discipline juridice este cunoscuta sub numele de drept comercial,astfel in Franta se numeste droit commercial,in Italia se denumeste dirito comerciale,in Germania handelrecht ,in Spania derech comerciale,in Anglia trade law,in SUA trade law sau comercial code.Evolutia dreptului comercial este strans legata de conceptul de comert ,de nevoile productiei schimbului si circulatiei marfurilor.

Istoria dreptului comercial este strans legata de istoria comertului si implicit a dezvoltarii societatii omenesti.

Perioada straveche si antica

Primele manifestari ale schimbului au fost legate de ideea de proprietate.Istoricii atesta ca inca din preistorie in Orientul Apropiat(aprox. 10.000-30.000 i.Hr.)poparele s-au statornicit,au creat locuinte stabile,au perfectionat prelucrarea metalelor,iar surplusul de produse a fost destinat schimbului .La inceput se facea troc ca prima forma primitiva a schimbului,avantajul comertului consta nu numai in satisfacerea unor trebuinte economice,ci si pacea dintre triburi pe durata acestor schimburi.Cresterea nevoilor oamenilor,amplificarea relatiilor dintre ei au impus noi forme de organizare prin care se asigura intalnirea unui numar mai mare de indivizi la numite perioade de timp si in locuri anume alese.Uneori bunurile erau transportate pe distante foarte mari ,asa au aparut targurile care au jucat un rol determinant in nasterea si inflorirea comertului.Istoricii atesta ca fenicienii,grecii si egiptenii s-au ocupat intens cu comertul de-a lungul Coastelor Marii Mediterane.

Grecia a fost primul stat antic care a instituit anumite reguli pentru activitatea comerciantilor.Pentru romani multa vreme comertul nu a avut o importanta deosebita pentru ca ei agoniseau bogatiile nu din comert ci din agricultura si mai ales din razboaielede contopire si anexare de teritorii(pax romana).Totusi in epoca de inflorire a Romei apar unele institutii juridice provenite din Ius Civile(drept civil)aplicabile comertului precum si anumite acte ale Pretorului.Anumite actiuni ale pretorului(actio exercitoria si actio institoria)au fost precursoarele exercitarii comertului prin reprezentanti.Mai tarziu in Imperiul Roman in cadrul legilor civile au fost prevazute reguli speciale pentru comercianti in materie maritima(imprumut ,avarii ,raspunderea armatorului).In sfarsit prin unele institutii juridice se recunoaste uzul comercial precum si executarea fortata intemeiata pe anumite principii care mai tarziu au fost preluate de institutia falimentului.

Perioada Evului Mediu ,prabusirea Imperiului Roman a dus la faramitarea puterii politice si la formarea statelor cetati italiene(Venetia,Florenta,Milano,Bergano,Roma,Genova,Pissa).In locul dreptului uniform statele cetati adopta propriile reguli de drept .Comerciantii ca sa isi protejeze drepturile se organizeaza in corporatiuni corporazzioni di arti e mesterie care erau conduse de catre un consul din randurile comerciantilor asistat de catre consilieri .Aceste corporatiuni vor dobandi autonomie administrativa,judecatoreasca si chiar legislativa;urmand exemplul autoritatilor civile ,consulul emitea norme interne care devin obligatorii bazate pe obiceiuri care serveau si la solutionarea disputelor dintre membri corporatiei.Cu timpul normele interne emise de catre consul au fost adunate in culegeri numite statute.Sunt cunoscute statutele din Pissa(1305),statutele din Roma(1317),statutele din Verona(1318),statutele din Bergano(1475),statutele din Bologna(1509) etc.

In reglementarile feudale un rol important l-a avut reglementarea targurilor feudale,italiene,franceze,germane sau spaniole.

Datorita legaturilor comerciale dintre Franta si tarile nordice ,in special prin participarea la targuri,regulile comerciale italiene si franceze se extind asupra altor state.

Decaderea comertului italian va aduce la diminuarea rolului dreptului statutar in reglementarea dreptului comercial,dezvoltarea comertului a impus pana la urma inlocuirea dreptului statutar si consuetudinar cu un drept scris.Prima tara care a trecut de la un drept cutuniar la legi scrise aplicabile pe intreg teritoriul national a fost Franta.In Franta a aparut primul act in 1563 in perioada lui Carol al IX-lea prin care au fost reglementate activitatile comerciale prin jurisdictiile consulare,au urmat cele 2 ordonante ale lui Colbert.

In 1673 a fost legiferata ordonanta privind comertul terestru,iar in 1681 ordonanta privind comertul maritim.

Epoca moderna

Un moment crucial in formarea dreptului comercial l-a constituit adoptarea in perioada de glorie a imparatului Napoleon Bonaparte(1769-1821) a codului comercial francez din 1807.

Prin aparitia codului comercial francez(1807)a aparut practic o noua ramura de drept privat alaturi de dreptul civil si anume dreptul comercial.Influentele ideilor franceze au fost adoptate de o lege comerciala proprie in state precum Italia(1808),Belgia,Olanda,Spania sau Egipt.In Italia codul comercial a fost modificat in 1882.In 1942 sub influenta conceptiilor corporatiste a fost adoptat un nou cod civil care reprezinta o reglementare unitara a dreptului privat.In consecinta ,dreptul comercial nu se mai sprijina pe o reglementare distincta de valoarea unui cod comercial.

Reglementarea comerciala este completata cu anumite legi specifice.In Germania in 1897 a fost adoptat codul civil si codul comercial cu intrare in vigoare in 1900.Pastrand conceptia dualista a dreptului privat ,codul comercial german are la baza sistemul subiectiv de determinare a domeniului dreptului comercial.

In Anglia si Sua dreptul are un caracter cutuniar(common law)regulile sale se aplica atat comerciantilor cat si necomerciantilor.Exista in aceste tari tendinta de a adopta anumite legi speciale care reglementeaza institutiile fundamentale(societati comerciale,falimentul etc).In Sua in 1952 a fost adoptata o reglementare cu caracter federal ,codul comercial uniform.

Dreptul comercial-Evolutia istorica in Romania

Primele reglementari

La inceputurile sale comertul in Tarile Romane a fost guvernat de reguli cutuniare,fie de sorginte locala(obiceiul pamantului)ordalii,fie de sorginte straina,ca urmare a legaturilor cu negustorii greci,turci,ucraineni etc.Primele legiuiri scrise (Pravila lui Vasile Lupu/indreptarea legilor Matei Basarab)nu cuprindeau reguli speciale pentru comert;unele reguli referitoare la daraveli comerciale si la iconomicosul faliment gasim pentru prima data in Codul lui Andronache Donici din 1814;o reglementare sumara se gaseste in Codul Caragea din 1817 si Codul Calimach din 1828 in Moldova.

Regulamentele organice in Moldova si Tara Romaneasca au fost adoptate in 1831.Reprezinta reglementari cu caracter constitutional .Ele cuprind anumite reguli referitoare la comert precum si dispozitii in temeiul carora se infiinteaza tribunalele de comert.Cu privire la judecarea pricinilor comerciale aceste reglementari prevedeau ca se vor judeca dupa condica de comert a Frantei,care se va traduce in limba romaneasca.

In 1840 in Muntenia se pune in aplicare o reglementare care reprezinta o traducere a Codului Comercial Francez cu anumite adaptari.Dupa unirea principatelor din 1859 reglementarea de provenienta franceza se nostrifica in cele 2 tari sub denumirea de Condica de Comerciu a principatelor unite romane.

Codul comercial din 1887

In 1887 a fost adoptat codul comercial roman care a fost in vigoare 146 de ani.La elaborarea codului roman s-a folosit ca model codul comercial italian de la 1882 care era illo tempore(la acea data) cea mai moderna reglementare in materie.Codul comercial roman se inscria pe linia vechii traditii franceze.Acesta avea la baza sistemul obiectiv,normele sale juridice se aplicau raporturilor juridice izvorate din faptele de comert.

Normele codului comercial erau grupate in 4 carti(parti):

Cartea I Despre comert in general

Cartea II Despre comertul maritim

Cartea III Despre faliment

Cartea IV Despre exercitiul actiunilor comerciale si despre durata lor

Noul Cod Civil

A fost introdus prin legea 287/2009 publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,partea I ,numarul 409 din 24 iulie 2009 .Acest cod civil a avut ca model codul civil canadian al statului Quebec precum si codul comercial italian.Acest cod revine la sistemul subiectiv si se doreste o reglementare unitara a dreptului privat atat a dreptului civil cat si a dreptului comercial.

Izvoarele dreptului comercial

Exista 2 categorii de izvoare ale dreptului comercial si anume izvoarele normative sau legislative si izvoarele interpretative,izvoarele normative sub aspect formal ,izvoare normative ale dreptului comercial sunt Constitutia Romaniei ,Noul Cod Civil,Legile Comerciale Speciale si cu caracter subsidiar Legile civile speciale.Constitutia Romaniei reprezinta legea fundamentala a unui stat care reglementeaza si principiile economice ale unui stat potrivit articolului 135.Constitutia din 1991(modificata in 2003 reglementeaza economia Romaniei bazata pe libera initiativa si concurenta ;statul trebuie sa asigure libertatea comertului,protectia concurentei loiale etc.In general raporturile comerciale se intemeiaza pe raporturi de proprietate.Proprietatea publica si privata este garantata si ocrotita prin lege.(articolul 136).

Proprietatea privata este de asemenea garantata(articolul 44).

Noul Cod Civil ,al doilea izvor normativ cuprinde 7 carti(capitole):

Cartea I Despre persoane

Cartea II Despre familie

Cartea III Despre bunuri

Cartea IV Despre mostenire si liberalitati

Cartea V Despre obligatii

Cartea VI Despre prescriptia extinctiva,decadere si calculul termenelor

Cartea VII Dispozitii de drept international privat

Prin noul cod civil ,la articolul 10, sunt introduse ca izvor normativ,uzurile comerciale .Pana la aparitia noului cod civil acestea erau recunoscute ,dar ca izvoare interpretative.Uzul(obiceiul,cutuna)este o regula de conduita nascuta din practica sociala,folosita vreme indelungata si respectata ca o norma juridica obligatorie.De asemenea doctrina si practica judecatoreasca au ramas in continuare ca izvoare interpretative.Doctrina este folosita in continuare ca un instrument de interpretare a legilor .Solutiile sale fiind transpuse in acte normative,doctrina comerciala este in formare,practic a reaparut dupa 1989.Practica judecatoreasca(judiciara)in mod traditional in dreptul nostru ,practica judecatoreasca nu a fost considerata ca izvor de drept normativ.Potrivit principiului separarii puterilor in stat,instantele judecatoresti sunt competente sa plice legea,dar solutiile instantelor judecatoresti fara sa aiba puterea precedentului((ca in tarile anglo-saxone) au o anumita putere in interpretarea legilor.

Curs 2

Organizarea comertuluiSubiectele dreptului comercial

In legislatia comerciala recenta apare ca element de noutate redefinirea notiunii de profesionist si implicit cea de comerciant cu speciala privire la persoanele fizice care exploateaza o intreprindere precum si la persoanele juridice.

Desi noul cod civil abandoneaza conceptia vechiului cod comercial cu privire la actele si faptele de comert ;acesta nu defineste termenul de profesionist,iar termenul de comerciant este folosit in continuare,dar cu 2 intelesuri.

In legea de punere in aplicare a noului cod civil se mentioneaza expres la articolul 8 ca : In toate actele normative in vigoare termenul de acte sau fapte de comert se inlocuiesc cu expresia activitati de productie( comert sau servicii).Acest termen este ambiguu,in primul rand semnificatia juridica a termenului de comert include de o potriva atat productia cat si serviciile .De altfel codul comercial italian care a stat la baza reglementarii noului cod civil da o definitie generala intreprinderii si face o distinctie intre societatea comerciala si intreprinderile agricole.

Definitii legale ale notiunii de profesionist

In articolul 3 paragraful 1 din noul cod civil este definit termenul de profesionist ca cel care exploateaza o intreprindere ,iar la alineatul 3 intreprinderea reprezinta exercitarea sistematica de catre una sau mai multe persoane a unei activitati organizate ce consta in producerea ,administrarea sau instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii indiferent daca are sau nu scop lucrativ.

De fapt prin noul cod civil s-a produs o ruptura in evolutia legislatiei comerciale.Ar fi fost mult mai corect ca in acest cod sa fie definit comerciantul.Diferenta fata de vechiul cod comercial consta in aceea ca datorita sistemului subiectiv de determinare a domeniului dreptului comercial ,practic noul cod civil nu mai defineste si nu mai reglementeaza faptele de comert.Codul comercial

Cumparari(produse,marfuri)inchirieri

Intreprinderile

Vanzari(produse ,marfuri)

Operatiuni

Asigurari

Clasificarea faptelor de comert

1. Fapte obiective

1.1. fapte conexe(accesorii)

2. Fapte subiective

3. Fapte unilaterale sau mixte

Clasificarea faptelor de comert obiective:

Operatiunile de interpunere in schimbul si circulatia marfurilor

Intreprinderile

Operatiuni de interpunere in circulatie

Cumapararea si vanzarea comerciala

Comercialitatea- intentia de revanzare,inchiriere

Obiectul

Operatiuni de banca si de schimb

Depozite,garantii,tranzactii cu instrumente negociabile

Operatiuni de schimb valutar

Intreprinderile

Nootiunea articolul 2 din legea 346/2004

Clasificarea intreprinderilor:

Intreprinderile de productie-constructii,fabrica,manufactura

Intreprinderi de prestari de servicii-furnituri,spectacole publkice,de comisioane,agentii si oficii de afaceri,de editura,imprimerie,de asigurare,de depozit in docuri si antrepozite,librarie si obiecte de arta.

Acte de comert conexe -actele juridice si operatiuni care dobandesc comercialitatea datorita stransei legaturi cu faptele de comert.

Contract de report-titluri de credit,cumparaturi sau vanzari de parti sociale,operatiuni de mijlocire in afaceri,cambia sau ordinele in productie sau marfuri,operatiunile cu privire la navigatie,depozitele pentru cauza de comert,contul curent si cec-ul.

Faptele de comert subiective-acte civile facute de comerciant

Exceptii:testamentul,actele de mostenire

Faptele de comert unilaterale sau mixte articolul 56

Comerciantii

1. Comerciant persoana fizica

2. Comerciant persoana juridica

1. Comerciant persoana fizica

In conceptia noului cod comercial cormerciantii persoane fizice sunt acelea care fac comert avand comertul ca o profesiune obisnuita.Exercitarea activitatii comerciale de catre persoanele fizice nu este reglementata de noul cod ceea ce inseamna ca ramane in vigoare reglementarea ordonantei de urgenta guvernamentale numarul 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate,intreprinderi individuale si intreprinderi familiale.

Ordonanta prevede ca orice persoana fizica autorizata,cetatean roman sau cetatean al unui stat membru al UE poate desfasura activitati economice pe teritoriul Romaniei in conditiile prevazute de lege.

a. Persoana fizica autorizata(PFA)

Persoana fizica autorizata poate efectua o activitate economica individual si independent folosind in principiu propria forta de munca si aptitudinile individuale.

Persoana fizica autorizata poate sa constituie un patrimoniu de afectatiune destinat realizarii activitatii autorizate.

Potrivit legii articolul 2 litera J,patrimoniul de afectatiune cuprinde totalitatea bunurilor,drepturilor si obligatiilor,persoanele fizice autorizate afectate scopului exercitarii activitatii economice.El constituie o fictiune si o parte din patrimoniu persoanelor fizice autorizate ,care este separata de gajul general al creditorilor personali.Raspunderea persoanelor fizice se face cu acest patrimoniu de afectatiune si in completare cu intregul patrimoniu.Persoanele fizice autorizate pot fi supuse procedurii insolventei.

b. Persoana fizica titulara a unei intreprinderi individualeOrdonanta de urgenta guvernamentala 44/2008 prevede posibilitatea de catre persoana fizica sa desfasoare activitate economica in calitate de intreprinzator,titular al unei intreprinderi.Intreprinzatorul este persoana cara organizeaza acea intreprindere.

Intreprinderea rezultata este insa lipsita de personalitate juridica,iar intreprinzatorul are calitate de comerciant potrivit articolului 22 si 23 din ordonanta.Raspunderea pentru intreprindere neavand personalitate juridica ii revine titularului intreprinderii .Acesta raspunde cu patrimoniu de afectatiune daca acesta a fost constituit si in completare cu propriul patrimoniu.

c. Persoana fizica in calitate de membru al unei intreprinderi familiale

Intreprinderea familiala este o intreprindere economica constituita din doi sau mai multi membrii ai familiei.Prin familie in sensul ordonantei se intelege sotul/sotia,sau copii acestora care au implinit varsta de 16 ani la data autorizarii intreprinderii familiale precum si la data autorizarii ,precum si rudele sau afilii pana in gradul al IV-lea inclusiv.A doua categorie de comercianti sunt societatile comerciale.Acestea se constituie prin vointa asociatilor insa beneficiind de personalitate juridica.Ele sunt persoane distincte.In prezent legea reglementeaza doua categorii de societati comerciale ,una de tip clasic si societatea comerciala cu capital de stat.

Societatile de tip clasic sunt veritabile societati comerciale.Ele se constituie pe baza proprietatii private.Legea 31/90 reglementeaza acest tip de societate comerciala.

Societatile cu capitol de stat sunt societatiile care au luat nastere in baza legii 15/1990 de reorganizare a unitatilor economice de stat ca regii autonome sau societatii comerciale.

Regiile autonome sunt entitati specifice care au luat nastere in ramuri strategice ale economiei nationale(industria de armament,industria energetica ,industria miniera sau a gazelor naturale,posta,transporturi etc).Aceste regii autonome au luat nastere prin hotarari ale guvernului sau prin decizii a organele administratiei locale .Acest tip de societate comerciala isi desfasoara activitatea pe baza de gestiune economica si autonomie financiara si sunt persoane juridice.Societatiile cooperative sunt forme asociate prin care se realizeaza cooperatia Regimul lor juridic este reglementat de legea numarul1/2005 Regimul lor juridic fiind asemanator cu cel a societatii comerciale.Ele se inregistreaza la registrul comertului si dobandesc personalitate juridica.

Organizeazatiile cooperative sunt forme asociative din domeniul agriculturii si al creditului .Acestea se constituie pe baza legii cooperatiei agricole numarul 566/2004.

Grupurile de interes economic(GIE) sunt entitati juridice reglementate de legea 161/2003.Acestea reprezinta o asociere dintre 2 sau mai multe persoane fizice sau juridice constituite pe o perioada determinanta in scopul inlesniri sau dezvoltarii activitatii economice a inlesniri membrilor grupului precum si imbunatatirii activitatii respective.Fondul de comert(F.d.c)

Notiunea fondului de comert desfasurarea unei activitati comerciale impune existenta si folosirea unor instrumente de lucru adecvate.Acestea pot fi in functie de obiectul comertului bunuri precum:cladiri,mobilier,marfuri,instalatii,brevete de inventie etc.

Cu toate ca este foarte important pentru desfasurarea comertului vechiul cod nu definea fondul de comert abea in unele acte normative apar referiri la fondul de comert.

Articolul 21 litera A din legea 26/1990 prevede ca :in registrul comertului se vor inregistra mentiuni privind donatia,vanzarea ,loocatiunea sau garantia reala mobiliara constituita asupra fondului de comert ,precum si orice alt act prin care se aduc modificari inregistrarile ori mentiunilor ,sau care fac sa inceteze firma ori fondul de comert.De asemena din legea 99/1999 in articolul 10 aliniatul 3 se prevedea ca garantia reala mobiliara poate avea ca obiect fondul de comert.

O definitie legala apare in legea 298/2001 de modificare a legii 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale constituie fondul de comert ,ansamblul bunurilor mobile si imobile ,corporale si necorporale (marci,firme,embleme,brevete de inventii ,vad comercial utilizate d eun comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale).

Natura si caracteristicile fondului de comert

In absenta unei rglementari a fondului de comert doctrina clasica a dreprului comercial a emis mai multe teorii.Ele au avut in vedere necesitatea respectarii principilului unicitatii patrimoniului unei persoane.

Teoriile traditionale

Teoria personificarii fondului de comert potrivit ei fondul de comert este un subiect de drept autonom.Fondul de comert are firma,sediu si patrimoniu;si deci dreptul si obligatii propri.Patronul nu este decat principalul reprezentant al fondului de comert .Aceasta teorie contravine principiului unicitatii patrimoniului consacrata de vechiul cod civil in articolul1718.Patrimoniul este legat in mod indisolubil de titularul sau ,nu exista patrimoniu fara titular;orice persoana raspunde cu intregul patrimoniu.

Teoria universalitatii de fapt-potrivit ei fondul de comert este o universalitate de fapt (universitas fapti )creata de titularul sau si ca urmare fondul de comert reprezinta un complex de bunuri eterogene care prin vointa titularului formeaza un obiect de drept distinct de elementale cel compun.Aceasta teorie a fost criticata pentru ca nu determina natura juridica a fondului de comert.

Teoria universalitati de drept-potrivit ei fondul de comert constituie o universalitate juridica(universitas iuris)ceea ce echivaleaza cu existenta unui patrimoniu autonom cu dreturi si obligatii distincte de drepturile si obligatiile civile.Aceasta a fost respinsa pe motivul ca efectele sale juridice sunt aceleasi cu cele alea teoriei personificarii fondului de comert.

Teoria patrimoniului de afectatiune-aceasta teorie este mai moderna ,fondul de comert a fost calificat ca un fond de afectatiune adica un patrimoniu afectat unui anumit scop.Aceasta se aseamana cu teoria universalitatii juridice formulata in lati termeni.

Teoria proprietatii incorporale-majoritatea autorilor considera ca fondul de comert constituie un drept de proprietate incorporala ca si drepturile de creatie intelectuala .Unii autori au considerat ca in organizarea fondului de comert clientela ocupa un loc fundamental.

Conceptia ordonantiei de urgenta guvernamentale 44/2008 .Acest tip de ordonanta a abandonat conceptia unicitatii patrimoniului persoanei.Ordonanta permite persoanelor fizice care desfasoara o activitate economica sa rezerve o parte din patrimoniu personal realizarii acesteai activitatii.Rezulta ca patrimoniul de afectatiune constituie o universalitate juridica.Acesta este o fractiune din patrimoniul personal si are ca titular persoana fizica (persoana fizica uatorizata,titularu unei intreprinderi sau asociatia familiara).

Elemente corporale ale fondului de comert

Imobile

Mobile

Imobile- cele prin natura lor :cladirea,sediul

-prin destinatie :strung ,instalatii

Mobile corporale-materii prime,marfuri

Apararea fondului de comert

In cazul in care dreptul asupra fondului de comert este incalcat el trebuie aparat in conditiile legii.Atingerile aduse fondului de comert sau unuia dintre elementele sale componente pot fi considerate acte de concurenta neloiala .

Potrivit articolului 5 din legea11/1999 constituie infractiune de concurenta neloiala intrebuintarea unei firme ,unei embleme de natura sa produca confuzie cu cele folosite in mod legitim de un alt comerciant.

Actele juridice cu privire la fondul de comert

Atat fondul de comert ca bun unitar precum si elementele sale componente pot face obiectul unor acte juridice si anume:vanzare-cumparare fondului de comert,locatiunea,garantia reala mobiliara .

Vazarea-cumpararea fondului de comert cuprinde vanzarea bunurilor imobile corporale sunt aplicabile regulile de drept comun ,de la vanzare respectiv vanzatorul este obligat sa predea lucrul si sa il garanteze pe cumparator (evictiune)iar cumparatorul este obligat sa primeasca bunul si sa plateasca pretul.Exista si o obligatie speciala aceea de a nu face concurenta cumparatorului.

Firma nu poate fi instrainata separat articolul 36 di legea registrului comertului .

Emblema poate fi instrainata si separata.

Clientela si vadul sunt elemente indispensabile.

Locatiunea fondului de comert

Fondul de comert poate face obiectul unui contract de inchiriere,in temeiul contractului de locatiune in schimbul unui pret proprietarul fondului in calitate de locator transmite locatarului (chiriasului)folosinta asupra fondului de comert.

In lipsa unei clauze contrare ,dreptul de folosinta priveste ca si in cazul vanzarii toate elementele fondului de comert.Locatorul nu trebuie s afaca concurenta.

Garantia reala mobiliara

Fondul de comert poate face obiectul unei garantii reale mobiliare in conditiile noului cod comercial.

Auxiliarii comerciantilor

Notiuni generale

In realizarea activitatilor comerciantii colaboreaza cu anumite persoane,care fie le reprezinta interesele fie le faciliteaza efectuarea unor operatiuni comerciale.

Notiunea de reprezentare

Activitatile de reprezentare reprezinta un rol important in activitatea comerciantilor ,iar in vechiul cod comercial aceasta activitate nu era reglemntata .

Definitia reprezentarii

Reprezentarea este un procedeu tehnico-juridic prin care o persoana numita reprezentant incheie acte juridice cu terti in numele si pe seama altei persoane numita reprezentat cu consecinta ca efectele actelor juridice incheiate se produc direct in persoana reprezentatului .Noul cod civil reglementeaza distinct reprezentare in articolele 1295-1314 din codul civil.

Felurile reprezentarii

Potrivit noului cod civil reprezentarea fie din lege fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotarare judecatoreasca .

Rezulta ca reprezentarea poate fi conventionala sau legala.

Conditiile reprezentarii

In primul rand trebuie sa existe o imputernicire de a reprezenta data de catre reprezentat (dominus negoti).Reprezentatul poate sa imputerniceasca fie direct fie dand acte juridice altui reprezentant.In noul cod civil apare o institutie noua si anume reprezentatul aparent .

La articolul 1297 contractul incheiat de reprezentant in limita puterilor conferite atunci cand tertul contractant nu cunoastea si nici nu ar fi trebuie sa cunoasca faptul ca reprezentantul il obliga in aceasta calitate pe reprezentant si pe tert.

Cu toate acestea daca reprezentantul atunci cand contracteaza cu un tert in limita puterilor conferite pe seama unei intreprinderi pretinde ca este titularul acesteia ,tertul care descopera ulterior indentitatea adevaratului titular poate sa exercite si impotriva acestuia drepturile pe care le are impotriva reprezentantului.

Contractul de agentie-agenti comerciali permanenti

In activitaea de intermediere in anul 2003 a fost introdus prin legea 509 o categorie noua de comercianti si anume agenti comerciali permanenti.Desi noul cod civil abroga legea 509 in mod expres prin lege de punere in aplicare a noului cod civil ,acest tip de contract a fost preluat de noul cod civil fiind reglementat in articolul 2072 si 2095 noul cod civil.

Prin contractul de agentie se intelege contractul prin care comitentul il imputerniceste in mod statornic pe agent fie sa negocieze, fie sa negocieze si sa incheie contractul in numele si pe seama comitentului in schimbul unei remuneratii in unul sau mai multe regiuni determinate.Rezulta ca agentul este un auxiliar al comerciantului,dar un auxiliar independent.

Capitolul IV Societati comerciale

Notiuni introductive

Societatea comerciala ca toate institutiile de drept comercial isi datoreaza aparitia unor cauze economice si sociale.Pe masura dezvoltarii societatii nevoile economice si sociale au crescut.O actiune individuala indiferent de marimea resurselor de munca si financiare ale intreprinzatorului nu mai putea face fata dezvoltarilor economice de amploare.In aceste conditii s-a nascut ideea cooperarii dintre mai multi intreprinzatori care sa realizeze impreuna astfel de activitati.In planul dreptului aceasta cooperare s-a facut prin aparitia societatii comerciale.Pentru a-si indeplini rolul economic societatea comerciala a fost conceputa ca un organism autonom care are personalitate juridica.S-a spus despre societatea comerciala ca a fost o descoperire a timpurilor moderne de aceeasi valoare ca si descoperirea fortei aburului sau a electricitatii.La inceput au aparut societati restranse formate din cateva persoane care puneau in comun bunurile si priceprea lor in vederea realizarii unei afaceri.Mai tarziu au aparut colectivitati mai mari cu sute sau mii de persoane necunoscute intre ele,care prin capitalurile sale contribuiau la realizarea unor mari afaceri astfel de asocieri de grupuri de persoane si de capitaluri sub forma juridica a societatii comerciale in secolul al XIX-lea au facut posibile unele mari realizari Canalul Desuez,Canalul Panama,exploatarea de minerale si zacaminte ,a diamantelor in Africa de Sud,reteaua de cai ferate.In timpurile moderne transportul de gaze naturale,conductele.Societatile comerciale au permis extinderea comunicatiilor,extinderea pietelor,extinderea transporturilor cu consecinte benefice asupra civilizatiei moderne.

Originea si evolutia societatii comerciale

Perioada antica

Germenii institutiei juridice a societatilor comerciale au aparut in perioada antichitatii in dreptul roman societatile erau de mai multe feluri:

Societatea tuturor bunurilor prezente si viitoare ale asociatilor(societas omnium bonorum)

Societate care avea ca obiect un singur lucru(societas unius rei)

Societate care avea ca obiect veniturile(societas questus)

Ceea ce trebuie remarcat este faptul ca indiferent de forma ei societatea era lipsita de personalitate juridica .Bunurile care formau aportul social erau considerate ca apartin tot asociatilor in proprietate,iar nu societatii ca patrimoniu distinct al acesteia.

Perioada evului mediu

Societatea comerciala cu principalele ei caracteristici apare in evul mediu in secolul al XII-lea in republicile italiene Venetia,Florenta,Genova.Comertul maritim sau terestru cunoaste o mare inflorire.Dezvoltarea comertului a declansat o mare nevoie de credite,dar clerici,nobilii,militarii,detinatorii de mari capitaluri nu puteau sa acorde imprumuturi cu dobanda comerciantilor datorita interdictiei impuse de dreptul canonic,respectiv incompatibilitatii cu rangul de nobil sau militar.Pentru a ocoli aceste oprelisti comerciantii au folosit contractul de commenda.In temeiul lui o persoana(sau mai multe persoane)numita commendator incredinteaza unei alte persoane(negustor,comerciant) denumita tractor o suma de bani sau o cantitate de marfuri pentru a face comert in alte tari urmand ca beneficiile sa se imparta intre ele prin folosirea lui (a contractului) creditorul ,imprumutatorul ,ce fonduri devine asociat al intreprinzatorului.Pentru creditor riscul este limitat la suma sau bunurile puse in joc.

In scopul protejarii tertilor sumele de bani sau bunurile puse in joc de catre asociati.

Constituie un patrimoniu distinct si are ca titular persoane juridice recunoscuta ca atare de autoritatii .Acest tip de contract a fost folosit in Franta sub numele de contract de command.Ea a fost reglementata pentru prima oara de catre ordonanta lui Ludovic XIV cu privire la transport terestru din 1673 sub numele de societate in comandita.

In secolul al XVIII-lea apar primele societati pe actiuni .Infiintarea lor este legata de expansiunea coloniala a unor puteri maritime : Anglia,Spania,Olanda,Portugalia si Franta.

A luat fiinta Campania Olandeza a Indiilor Orientale 1602,Campania Olandeza a Indiilor Occidentale 1621,Compania Insulelor Americii pentru Colonizarea Insulelor Martinica si Guadelupe,Compania Noii Americi de Colonizare a Provinciei Quebec 1628.Perioada moderna

Prima reglementare sistematica si cuprinzatoare a societatii comerciale s-a realizat prin codul comercial francez 1807.Cuprindea dispozitii privind formele de societate comerciala astfel o forma de societate era cunoscuta sub numele de societe general.A fost consacrata sub numele de societate in nume colectic.Societatea are personalitate juridica,iar asociatii au o raspundere nelimitata si solidara pentru toate obligatiile societatii.

Apoi in baza contractului de command se reglementeaza societatea in comandita.Ea cuprinde doua categorii de asociati:comanditatii care au o raspundere nelimitata si solidara si comanditarii care raspund numai in limita contributiei lor.Preluand principiile care reglementeaza marile companii coloniale codul comercial francez reglementeaza societatea aninima cu cele 2 forme ale sale ,societati pe actiuni si societati in comandita pe actiuni.

Societatea pe actiuni cunostea anumite restrictii ,ea putea functiona numai dupa autorizarea guvernului.Abia in 1867 aceasta autorizatie a fost suprimata .Aceste forme de societate comerciala au fost preluate de catre Italia,Olanda,Belgia,Spania si toate coloniile Americii de Sud.Societatea cu raspundere limitata este o creatie a dreptului german .Ea a aparut ca o societate intre societatea pe actiuni si societatea in nume colectiv.Cuprindea un numar redus de asociati dar raspunderea asociatilor este limitata la partea lor de capital social.

In 1906 si 1939 a fost reglementata de catre Austria.

Reglementarea societatii comerciale in Tra Romaneasca

Regimul juridic al societatii comerciale a fost reglementat in codul comercial cartea I titlul VII intitulat Despre societatii si despre asociatiuni comerciale prin acest act normativ se reglementeaza societatea in nume colectiv,societatea in comandita simpla,societatea pe actiuni sau anonima,societatea in comandita pe actiuni si asciatia in participatie.Aceasta reglementare a durat pana in 1990.