Drept Comercial Curs 1+curs 2 (2)

  • Published on
    14-Oct-2015

  • View
    30

  • Download
    0

DESCRIPTION

dasa

Transcript

Drept Comercial Curs 1 Notiuni introductive privind dreptul comercial

Notiunea,Obiectul,Definitia dreptului comercial

Notiunea de drept comercial sugereaza un ansamblu de norme aplicabil comertului.Aceasta definitie este in mare masura adevarata ,dar pentru a defini dreptul comercial este necesar sa definim corect notiunea de comert.

Termenul de comert are mai multe intelesuri,unul etimologic,unul economic si unul juridic.

In sens etimologic termenul de comert provine din cuvantul latinesc cum+merx,mercis care reprezinta o juxtapunere a acestor cuvinte si inseamna cu marfa;inseamna ca de fapt comertul reprezinta operatiuni cu marfa.

In sens economic comertul este definit ca o activitate ;este schimbul de marfuri si produse de la producator la consumator;deci comertul ar consta in operatiunile cuprinse din momentul producerii marfurilor si pana la momentul intrarii lor in circulatie in momentul ajungerii acestora la consumatori.

In sens juridic notiunea de comert are un sens mai larg decat al notiunii definite in sens economic .Ea cuprinde nu numai operatiunile de interpunere si circulatie a marfurilor pe care le realizeaza negustorii,ci si a operatiunilor de producere a marfurilor,pe care le efectueaza fabricantii precum si efectuarea de lucrari sau prestari de servicii respectiv cele pe care le efectueaza antreprenorii,sau in general intreprinzatorii.In vechiul cod comercial acceptiunea juridica este folosita in definirea notiunii de comert ,dar in noul cod civil aceasta notiune este ambigua.Se foloseste termenul de activitati de productie,comert si servicii in loc de acte sau fapte de comert;ori acest lucru reprezinta o repetare.Obiectul dreptului comercial

Determinarea obiectului dreptului comercial a sferei sale de aplicare este legata de optiunea legiuitorului pentru un anumit sistem.

In conceptia clasica a dreptului comercial normele juridice sunt aplicabile in primul rand subiectilor de drept adica comerciantilor.Dreptul comercial este un drept al profesionistilor,el se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant.

Sistemul subiectiv a stat la baza primelor reglementari legale anterioare marii codificari a dreptului comercial de la inceputul secolului al XIX-lea ,ulterior sistemul subiectiv a fost adoptat de codul comercial german de la 1900.Dupa un alt sistem denumit sistemul obiectiv,dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comertului;adica activitatilor de productie,de comert,de antrepriza sau de prestari de servicii.Acest sistem se refera la normele care se aplica unor acte sau fapte de comert.

Sistemul obiectiv a fost inspirat de ideile Revolutiei Franceza de la 1789 care au impus suprimarea corporatiilor si recunoasterea principiului egalitatii civile .Acest sistem a stat la baza codului comercial francez de la 1807 si a inspirat si alte coduri adoptate ulterior.

Codul comercial roman(1887-2011) a avut la baza sistemul obiectiv in articolul 3 erau descrise faptele de comert,in articolul 7 din codul comercial era definita calitatea de comerciant.In sfarsit in articolul 56 erau definite activitatile colaterale sau mixte.

Noul cod civil (1 octombrie 2011)nu mai defineste faptele de comert ,el intorcandu-se la teoria sistemului subiectiv.Este adevarat ca dreptul privat se compune din dreptul civil si dreptul comercial.Aceste acte de afaceri(inre gestionis)sunt acte de drept privat si nu acte de putere(inre imperii).

Definitia dreptului comercial

Din cele aratate in legatura cu notiunea de comert si obiectul dreptului comercial rezulta elemente pe baza carora se poate defini dreptul comercial.

Dreptul comercial este un ansamblu de norme speciale numite profesianisti(comerciantii)sau raporturilor juridice izvorate din acte de productie,circulatie sau schimbul de marfuri si servicii.Denumirea materiei la nivel european sau international ,in mod traditional,materia de studiu a acestei discipline juridice este cunoscuta sub numele de drept comercial,astfel in Franta se numeste droit commercial,in Italia se denumeste dirito comerciale,in Germania handelrecht ,in Spania derech comerciale,in Anglia trade law,in SUA trade law sau comercial code.Evolutia dreptului comercial este strans legata de conceptul de comert ,de nevoile productiei schimbului si circulatiei marfurilor.

Istoria dreptului comercial este strans legata de istoria comertului si implicit a dezvoltarii societatii omenesti.

Perioada straveche si antica

Primele manifestari ale schimbului au fost legate de ideea de proprietate.Istoricii atesta ca inca din preistorie in Orientul Apropiat(aprox. 10.000-30.000 i.Hr.)poparele s-au statornicit,au creat locuinte stabile,au perfectionat prelucrarea metalelor,iar surplusul de produse a fost destinat schimbului .La inceput se facea troc ca prima forma primitiva a schimbului,avantajul comertului consta nu numai in satisfacerea unor trebuinte economice,ci si pacea dintre triburi pe durata acestor schimburi.Cresterea nevoilor oamenilor,amplificarea relatiilor dintre ei au impus noi forme de organizare prin care se asigura intalnirea unui numar mai mare de indivizi la numite perioade de timp si in locuri anume alese.Uneori bunurile erau transportate pe distante foarte mari ,asa au aparut targurile care au jucat un rol determinant in nasterea si inflorirea comertului.Istoricii atesta ca fenicienii,grecii si egiptenii s-au ocupat intens cu comertul de-a lungul Coastelor Marii Mediterane.

Grecia a fost primul stat antic care a instituit anumite reguli pentru activitatea comerciantilor.Pentru romani multa vreme comertul nu a avut o importanta deosebita pentru ca ei agoniseau bogatiile nu din comert ci din agricultura si mai ales din razboaielede contopire si anexare de teritorii(pax romana).Totusi in epoca de inflorire a Romei apar unele institutii juridice provenite din Ius Civile(drept civil)aplicabile comertului precum si anumite acte ale Pretorului.Anumite actiuni ale pretorului(actio exercitoria si actio institoria)au fost precursoarele exercitarii comertului prin reprezentanti.Mai tarziu in Imperiul Roman in cadrul legilor civile au fost prevazute reguli speciale pentru comercianti in materie maritima(imprumut ,avarii ,raspunderea armatorului).In sfarsit prin unele institutii juridice se recunoaste uzul comercial precum si executarea fortata intemeiata pe anumite principii care mai tarziu au fost preluate de institutia falimentului.

Perioada Evului Mediu ,prabusirea Imperiului Roman a dus la faramitarea puterii politice si la formarea statelor cetati italiene(Venetia,Florenta,Milano,Bergano,Roma,Genova,Pissa).In locul dreptului uniform statele cetati adopta propriile reguli de drept .Comerciantii ca sa isi protejeze drepturile se organizeaza in corporatiuni corporazzioni di arti e mesterie care erau conduse de catre un consul din randurile comerciantilor asistat de catre consilieri .Aceste corporatiuni vor dobandi autonomie administrativa,judecatoreasca si chiar legislativa;urmand exemplul autoritatilor civile ,consulul emitea norme interne care devin obligatorii bazate pe obiceiuri care serveau si la solutionarea disputelor dintre membri corporatiei.Cu timpul normele interne emise de catre consul au fost adunate in culegeri numite statute.Sunt cunoscute statutele din Pissa(1305),statutele din Roma(1317),statutele din Verona(1318),statutele din Bergano(1475),statutele din Bologna(1509) etc.

In reglementarile feudale un rol important l-a avut reglementarea targurilor feudale,italiene,franceze,germane sau spaniole.

Datorita legaturilor comerciale dintre Franta si tarile nordice ,in special prin participarea la targuri,regulile comerciale italiene si franceze se extind asupra altor state.

Decaderea comertului italian va aduce la diminuarea rolului dreptului statutar in reglementarea dreptului comercial,dezvoltarea comertului a impus pana la urma inlocuirea dreptului statutar si consuetudinar cu un drept scris.Prima tara care a trecut de la un drept cutuniar la legi scrise aplicabile pe intreg teritoriul national a fost Franta.In Franta a aparut primul act in 1563 in perioada lui Carol al IX-lea prin care au fost reglementate activitatile comerciale prin jurisdictiile consulare,au urmat cele 2 ordonante ale lui Colbert.

In 1673 a fost legiferata ordonanta privind comertul terestru,iar in 1681 ordonanta privind comertul maritim.

Epoca moderna

Un moment crucial in formarea dreptului comercial l-a constituit adoptarea in perioada de glorie a imparatului Napoleon Bonaparte(1769-1821) a codului comercial francez din 1807.

Prin aparitia codului comercial francez(1807)a aparut practic o noua ramura de drept privat alaturi de dreptul civil si anume dreptul comercial.Influentele ideilor franceze au fost adoptate de o lege comerciala proprie in state precum Italia(1808),Belgia,Olanda,Spania sau Egipt.In Italia codul comercial a fost modificat in 1882.In 1942 sub influenta conceptiilor corporatiste a fost adoptat un nou cod civil care reprezinta o reglementare unitara a dreptului privat.In consecinta ,dreptul comercial nu se mai sprijina pe o reglementare distincta de valoarea unui cod comercial.

Reglementarea comerciala este completata cu anumite legi specifice.In Germania in 1897 a fost adoptat codul civil si codul comercial cu intrare in vigoare in 1900.Pastrand conceptia dualista a dreptului privat ,codul comercial german are la baza sistemul subiectiv de determinare a domeniului dreptului comercial.

In Anglia si Sua dreptul are un caracter cutuniar(common law)regulile sale se aplica atat comerciantilor cat si necomerciantilor.Exista in aceste tari tendinta de a adopta anumite legi speciale care reglementeaza institutiile fundamentale(societati comerciale,falimentul etc).In Sua in 1952 a fost adoptata o reglementare cu caracter federal ,codul comercial uniform.

Dreptul comercial-Evolutia istorica in Romania

Primele reglementari

La inceputurile sale comertul in Tarile Romane a fost guvernat de reguli cutuniare,fie de sorginte locala(obiceiul pamantului)ordalii,fie de sorginte straina,ca urmare a legaturilor cu negustorii greci,turci,ucraineni etc.Primele legiuiri scrise (Pravila lui Vasile Lupu/indreptarea legilor Matei Basarab)nu cuprindeau reguli speciale pentru comert;unele reguli referitoare la daraveli comerciale si la iconomicosul faliment gasim pentru prima data in Codul lui Andronache Donici din 1814;o reglementare sumara se gaseste in Codul Caragea din 1817 si Codul Calimach din 1828 in Moldova.

Regulamentele organice in Moldova si Tara Romaneasca au fost adoptate in 1831.Reprezinta reglementari cu caracter constitutional .Ele cuprind anumite reguli referitoare la comert precum si dispozitii in temeiul carora se infiinteaza tribunalele de comert.Cu privire la judecarea pricinilor comerciale aceste reglementari prevedeau ca se vor judeca dupa condica de comert a Frantei,care se va traduce in limba romaneasca.

In 1840 in Muntenia se pune in aplicare o reglementare care reprezinta o traducere a Codului Comercial Francez cu anumite adaptari.Dupa unirea principatelor din 1859 reglementarea de provenienta franceza se nostrifica in cele 2 tari sub denumirea de Condica de Comerciu a principatelor unite romane.

Codul comercial din 1887

In 1887 a fost adoptat codul comercial roman care a fost in vigoare 146 de ani.La elaborarea codului roman s-a folosit ca model codul comercial italian de la 1882 care era illo tempore(la acea data) cea mai moderna reglementare in materie.Codul comercial roman se inscria pe linia vechii traditii franceze.Acesta avea la baza sistemul obiectiv,normele sale juridice se aplicau raporturilor juridice izvorate din faptele de comert.

Normele codului comercial erau grupate in 4 carti(parti):

Cartea I Despre comert in general

Cartea II Despre comertul maritim

Cartea III Despre faliment

Cartea IV Despre exercitiul actiunilor comerciale si despre durata lor

Noul Cod Civil

A fost introdus prin legea 287/2009 publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,partea I ,numarul 409 din 24 iulie 2009 .Acest cod civil a avut ca model codul civil canadian al statului Quebec precum si codul comercial italian.Acest cod revine la sistemul subiectiv si se doreste o reglementare unitara a dreptului privat atat a dreptului civil cat si a dreptului comercial.

Izvoarele dreptului comercial

Exista 2 categorii de izvoare ale dreptului comercial si anume izvoarele normative sau legislative si izvoarele interpretative,izvoarele normative sub aspect formal ,izvoare normative ale dreptului comercial sunt Constitutia Romaniei ,Noul Cod Civil,Legile Comerciale Speciale si cu caracter subsidiar Legile civile speciale.Constitutia Romaniei reprezinta legea fundamentala a unui stat care reglementeaza si principiile economice ale unui stat potrivit articolului 135.Constitutia din 1991(modificata in 2003 reglementeaza economia Romaniei bazata pe libera initiativa si concurenta ;statul trebuie sa asigure libertatea comertului,protectia concurentei loiale etc.In general raporturile comerciale se intemeiaza pe raporturi de proprietate.Proprietatea publica si privata este garantata si ocrotita prin lege.(articolul 136).

Proprietatea privata este de asemenea garantata(articolul 44).

Noul Cod Civil ,al doilea izvor normativ cuprinde 7 carti(capitole):

Cartea I Despre persoane

Cartea II Despre familie

Cartea III Despre bunuri

Cartea IV Despre mostenire si liberalitati

Cartea V Despre obligatii

Cartea VI Despre prescriptia extinctiva,decadere si calculul termenelor

Cartea VII Dispozitii de drept international privat

Prin noul cod civil ,la articolul 10, sunt introduse ca izvor normativ,uzurile comerciale .Pana la aparitia noului cod civil acestea erau recunoscute ,dar ca izvoare interpretative.Uzul(obiceiul,cutuna)este o regula de conduita nascuta din practica sociala,folosita vreme indelungata si respectata ca o norma juridica obligatorie.De asemenea doctrina si practica judecatoreasca au ramas in continuare ca izvoare interpretative.Doctrina este folosita in continuare ca un instrument de interpretare a legilor .Solutiile sale fiind transpuse in acte normative,doctrina comerciala este in formare,practic a reaparut dupa 1989.Practica judecatoreasca(judiciara)in mod traditional in dreptul nostru ,practica judecatoreasca nu a fost considerata ca izvor de drept normativ.Potrivit principiului separarii puterilor in stat,instantele judecatoresti sunt competente sa plice legea,dar solutiile instantelor judecatoresti fara sa aiba puterea precedentului((ca in tarile anglo-saxone) au o anumita putere in interpretarea legilor.

Curs 2

Organizarea comertuluiSubiectele dreptului comercial

In legislatia comerciala recenta apare ca element de noutate redefinirea notiunii de profesionist si implicit cea de comerciant cu speciala privire la persoanele fi...