Dreptul Comunitar Al Afacerilor

  • Published on
    23-Dec-2015

  • View
    3

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Reguli ale concurentei

Transcript

<p>Regulile comunitare ale concurentei i politica concurenial</p> <p>Regulile comunitare ale concurentei i politica concurenial Dreptul comunitar al concurentei nu este specific att prin coninutul sau, ci, mai ales, datorita subordonrii sale obiectivelor generate ale tratatului.1. Continutul dreptului comunitar al concurenteiPentru moment i, fr ndoial, pentru nc mult timp de acum ncolo dreptul comunitar al concurenei este, relativ, autonom i specific. El se orienteaz, ntotdeauna, n jurul a doua axe principale, i anume: n primul rand, el cuprinde regulile care se adreseaz intreprinderilor si, in al doilea rand, pe cele care vizeaza comportamentele statelor membre sau ale autoritatilor publice.In tratatele care pun bazele Comunitatilor europene se regasesc, cu cateva exceptii, aceleasi reglementari. Totusi, se poate observa ca Tratatul de la Paris instituind CECA, prezinta o anumita originalitate care se explica prin contextul sau economico-politic: era vorba, la acea vreme , de a lupta impotriva cartelurilor siderurgice si, in special, impotriva celui din zona Ruhr-ului. Apropierea sfarsitului celui de al doilea razboi mondial explica aceasta preocupare, care astazi este depasita. Acesta este motivul pentru care Tratatul de la Paris continea dispozitii specifice cu privire la concentrarile de intreprinderi. In ceea ce priveste Tratatul instituind Euratom, acesta, din motive diametral opuse, este mai retinut in ceea ce priveste imperativele concurentei.Oricare ar fi diferentele dintre Tratatele constitutive, acestea au fost, intr-o oarecare masura, atenuate datorita unificarii reglementarilor privind autoritatile insarcinate cu aplicarea dispozitiilor comunitare si, aceasta, dupa fuziunea institutiilor, intervenita la 8 aprilie 1965, prin Tratatul de la Bruxelles.In continuare, ne vom limita numai la Tratatul de la Roma, care este, fara drept de apel, cel mai important, si vom enunta, succesiv, regulile care se adreseaza intreprinderilor si pe cele care se adreseaza statelor.Regulile care se adreseaza intreprinderilor se sprijina pe trei piloni: in primul rand, interzicerea intelegerilor edictata de articolul 81, apoi a abuzului de pozitie dominant, intalnit in articolul 82 si, in cele din urma, controlul prealabil al operatiunilor de concentrare care nu figureaza in tratat, ci se regasesc in Regulamentul Consiliului 4064/89, din 21 decembrie 1989.Regulile care se adreseaza statelor sau autoritatilor publice pot fi grupate in jurul a doi poli: in primul rand, este vorba despre regulile care vizeaza intreprinderile publice, intreprinderile titulare de drepturi speciale sau exclusive si intreprinderile insarcinate cu gestionarea serviciului de interes economic general sau care prezinta caracterul de monopol fiscal; in al doilea rand, avemin vedere regulile care privesc ajutoarele de stat.Concurenta neloiala nu are relevanta celei sanctionate de Tratatul de la Roma. Reprimarea sa releva, intotdeauna, drepturi si jurisdictii interne. Aceasta nu inseamna ca ea ar trebui sa ramana in afara preocuparilor celor care redacteaza Tratatul. Ea este reglementata, indirect, de articolele 81 si 82. Neloialitatea nu este, totusi, justitiabila dreptului comunitar, decat atunci cand rezulta din intelegerile sau din exploatarile abuzive ale pozitiilor dominante care efectueaza concurenta pe piata.2. Regulile comune ale concurentei si ale pietelor comune specialeRedactorii tratatelor au luat in considerare specificul anumitor sectoare, in care, adesea, interventia statelor este puternica si traditionala. Consideratiile politice sunt cele care explica aceste alegeri. Astfel, se poate observa ca vizavi de Piata comuna, pe care am putea-o califica ca fiind generala, exista piete comune speciale, asupra carora regulile concurentei nu se aplica in mod automat, ei numai daca institutia Consiliului a decis aplicarea lor si in masura in care acesta a facut-o. Se poate cita piata transporturilor sau cea a agriculturii .</p> <p>Pentru a ne limita la Tratatul de la Roma, articolul 87, devenit 83, permitea Consiliului sa adopte regulamente care sa excluda anumite sectoare de la aplicarea regulilor comune ale concurentei. Consiliul, insa, nu a dat curs acestei dispozitii. Sfera de aplicare ratione materiae a cestor reguli este, deci, foarte vasta. Anumite profesii au incercat, fara succes, sa faca sa prevaleze specificul lor pentru a se excepta de la articolele 85 si 86, devenite art. 81 si 82.O trecere in revista a diferitelor texte generale care au fost enumerate dau impresia ca ele se sprijina, fiecare, pe un antagonism intre permis si interzis. Astfel, de exemplu, articolul 85, devenit 81, alin. 1, impune principiul interzicerii intelegerilor restrictive de concurenta sau articolul 86, devenit 82, sanctioneaza exploatarile abuzive de pozitii dominante. Cu toate acestea, o lectura mai atenta si examinarea jurisprudentei comunitare arata ca aceste texte nu contin definitia a ceea ce este permis si a ceea ce nu este. Prin aceasta relatie cu obiectivele generale ale tratatului si constructia europeana se determina, permanent limitele prohibitiilor. Regulile concurentei sunt, asadar, mijlocul de a exprima politica, comunitara de concurenta.3. Politica concurentialInsasi ideea unei politici concurentiale este o trasatura caracteristica dreptului comunitar. Aceasta se explica prin situatia economica a continentului european de dupa sfarsitul celui de al doilea razboi mondial si prin traditiile1 celei mai mari parti a statelor de pe continent. De altfel, regulile de concurenta sunt inscrise in primul capitol al "regulilor comune" din a treia parte a tratatului, consacrata "politicilor Comunitatii".Nu trebuie sa ne surprinda faptul ca libera concurenta nu poate fi un obiectiv. Regulile concurentei trebuie sa fie, in cele din urrna, plasate si aplicate, in perspectivele generale ale constructiei europene. Se poate observa, astfel, ca articolul 3g, din Tratatul de la Roma are ca obiectiv realizarea "unui regim asigurand o concurenta nedeformata pe piata interna". Concurenta nedeformata trebuie sa fie apreciata potrivit "scopurilor enuntate la articolul 2". Or, articolul 2 atribuie constructiei europene obiective ambitioase, nu doar de ordin economic, ci si de ordin social, politic si etic.Anumite dispozitii ale tratatului, introduse cu ocazie acordurilor de la Maastricht, fac referire la libera concurenta. Acesta este cazul primelor doua paragrafe ale articolului 4 , care se refera la "o economic de piata deschisa in care concurenta este libera". Aceasta referire este precedata de readucerea in prim plan a necesitatii definirii obiectivelor comune intre statele membre. Libera concurenta este mai mult un mijloc, decat un scop in sine.Regulile de concurenta trebuie, deci, sa fie aplicate si interpretate intr-un mod finalist sau ideologic. Ele stau la baza marilor obiective atribuite tratatului de catre redactorii sai. Aceasta interpretare finalista este o constants a autoritatilor comunitare. Intrepatrunderea economica realizata intre economiile statelor membre si scopul coeziunii economice i sociale ale Comunitatii scot la iveala jurisprudenta lor.Regulile de concurenta nu sunt in serviciul intreprinderilor, ci in serviciul pietei. Ele intra in actiune daca concurenta este restransa sau deformata pe piata. Aceasta este ideea concurentei practicabile, eficiente, in functie de contextul economic si juridic si nu este un ideal al concurentei atomizate.Dispozitiile din preambulul Tratatului de la Roma, ca si cele din articolele 2 si 3, sunt destul de imprecise pentru a lasa posibilitatea autoritatilor nationale responsabile sa precizeze continutul politicii concurentiale, dar i de a face sa varieze contururile in functie de evolutia economica si sociala a Comunitatii.Grija pentru decompartimentarea Pietei comune, pentru a ajunge la interpretarea economiilor statelor membre, a fost afirmata inca din anul 1967. Totui, nu a fost atinsa dect intr-un mod prudent i progresiv. Comisia nu omite sa arate ca ea intervine, in fiecare an, in sectoarele economice din ce in ce mai sensibile.Pe masura ce se afirma constructia europeana, noi obiective au fost integrate in interpretarea regulilor de concurenta, ceea ce permite astazi o simbioza a obiectivelor pana acum distincte, daca nu chiar opuse. Se poate, astfel, mentiona protectia i interesele consumatorilor, progresul tehnic, protectia mediului sau promovarea intreprinderilor mici si mijlocii. Acestora li se adauga cresterea durabila a nivelului de ocupare a fortei de munca si un grad ridicat al protectiei sociale. Pe scurt, ca toate celelalte politici comunitare, politica concurentiala vizeaza o crestere a prosperitatii economiei din cadrul Uniunii i bunastarea cetatenilor europeni.Dupa o succinta analiza, se poate observa ca redactorii tratatului nu au ignorat aceste obiective, chiar daca nu erau in mod explicit legate de regulile concurentei. In orice caz, promovarea progresului tehnic i luarea in considerare a intereselor consumatorilor figureaza in textul articolului 81, alin. 3. La randul lor, protectia mediului, industria, cercetarea, ca si necesitatea coeziunii economice si sociale sunt, fiecare, afirmate ca obiective ale constructiei europene in articolele 153 - 181 . Ins, regulile de concurenta se gasesc in punctul geometric al acestor obiective generale, aparent disparate. Astfel, de exemplu, sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii (PME) nu a avut ca rezultat numai mentrnerea unei legaturi industriale stranse in cadrul Uniunii Europene, ci i posibilitatea cooperrii intre intreprinderi, cu scopul de a consolida coeziunea economics si socials. Prin aceasta, se mentine un anumit numar de oferte de produse sau de servicii, superior celui care rezulta din jocul concurentei si favorizeaza consumatorii, al cror interes esential este de a avea cea mai vasta alegere posibila intre produsele de cea mai buna calitate si dintre cele mai noi.Bineinteles, acest fapt nu inseamn ca dreptul concurentei trebuie sa absoarb dreptul consumatorului. Dar, aceasta permite sa se sublinieze suprapunerea intre doua corpuri de reguli care nu pot evolua, pentru a deveni durabile, daca sunt izolate.Dup semnarea Tratatului de la Roma, in anul 1957, la nivelul politicii concurentiale a intervenit o prima schimbare, cu privire la perspectiva autoritatilor comunitare. In anul 1957, redactorii Tratatului, intr-o anumita masur, permanent au avut in vedere fragilitatea economiei europene si dimensiunea insuficienta a economiilor nationale, precum i a intreprinderilor europene. Aceasta constatare poate explica in parte absenta oricarei dispozitii cu privire la controlul concentrarilor sau existenta unei singure sanctiuni a exploatarii abuzive a dominatiei economice. Daca se are in vedere faptul ca redactorii tratatului nu pot face altceva decat sa accepte sectoarele publice excesive din anumite state, se va intelege succesul pe care l-a avut ideea de concurenta practicabila, realizabila sau eficace, adic concurenta posibila care trebuie sa tina cont de contextul economico-politic.De la semnarea tratatului au trecut, deja, peste 45 de ani. Mediul economic a fost profund modificat. Mondializarea este o realitate, chiar daca ea nu a atins in acelasi mod toate intreprinderile si toate pietele. Decompartimentarea pietelor europene trebuie sa contribuie la a permite intreprinderilor sa infrunte concurenta mondial. De acest lucru trebuie sa profile si intreprinderile mici i mijlocii.Ideea unui tratament diferentiat pentru micile intreprinderi, pe de o parte, si pentru marile intreprinderi, pe de alta parte, castiga teren. "Campionii" europeni sunt astazi, in totalitate, bine ,,inarmati" pe pietele europene si mondiale, chiar daca minusuri exists si astazi in unele sectoare. Ultimul dintre acesti "campioni" trebuie acum sa vegheze asupra densit&amp;tii legaturii economice. De asemenea, trebuie sa se mentin si sa se consolideze coeziunea economica si sociala a Comunitatii. Regulile de concurenta trebuie sa contributive la acest obiectiv. Notiunea de concurenta practicabila isi schimba, astfel, semnificatia. Liberalizarea nu trebuie sa se fac impotriva interesului general. Serviciile de interes general contribuie, de asemenea, la realizarea obiectivelor care sunt cele ale politicii concurentiale. Fortele pietei isi au limitele lor. Trebuie in permanent sa se aiba in vedere faptul ca r.ici o parte a populatiei sa nu fie exclus de la beneficiile liberalizarii. Imperativul de coeziune economics si sociala legitimeaz actiunea autoritatilor publice care tin cont de interesul general.Actiunea statelor este, inca, incorsetata de controlul ajutoarelor de stat. AutoritStile comunitare condamna sectoarele in care statele au, in mod traditional, o politics industrials si socials activ.Pe scurt, politica comunitara a concurentei trebuie sa fie flexibila si evolutiva. Ea trebuie in permanent sa fie adaptata contextului.Flexibilitatea politicii concurentiale presupune ca autoritatile care au rolul de a o pune in aplicare dispun de o anumita marja de manevr.-Acest rol le este, adesea, acordat prin intermediul textelor normative. Se poate lua exemplul relativei imprecizii a criteriilor pe care le conine articolul 81 alin. 3 pentru a rscumpara intelegerile. Notiunile de ameliorare a productiei, de promovare a progresului tehnic si economic, de parte echitabil din profitul intelegerii rezervata consumatorilor pot fi, evident, interpretate intr-un mod diferit, in functie de context, dintr-o perspectiv finalista in raport cu obiectivele generale ale tratatului. Remarci similare pot fi fcute si cu privire la notiunea de exploatare abuziv a unei pozitii dominante sau chiar la criteriile care trebuie luate in considerare in aprecierea unei operatii de concentrare.Textele care privesc procedura acorda o anumita flexibilitate autoritatilor in aplicarea politicii concurentiale. Pana la 1 mai 2004, de exemplu, in ceea ce priveste intelegerile si abuzurile de pozitie dominant, Regulamentul 17/62, din 6 februarie 1962 oferea Comisiei aprecierea oportunittilor urmarite. Odat cu intrarea in vigoare a Regulamentului nr. 1/2003 pentru inlocuirea Regulamentului nr. 17/62 cu privire la aplicarea articolelor 81 si 82 din Tratat, sistemul de autorizare prealabila facultativ a acordurilor intre intreprinderi (intelegerile) sunt suspendate. Observatii similare pot fi fcute, de exemplu, in domeniul ajutoarelor de stat in care Comisia beneficiaza de o mare libertate de actiune, articolul 87 care contine principiul prohibitiei, nefiind supus efectului direct.Autonomia autoritatilor comunitare avand rolul de a aplica regulile de concurenta nu trebuie sa fie sinonima cu opacitatea actiunii lor. Dimpotriva, flexibilitatea de care dispun si evolutia contextului economic conduc la transparenta. Comisia este atenta la aceasta necesitate si face o serie de eforturi pentru a accelera procedurile, pe de o parte si, pe de alta parte, multiplies comunicarile sau informatiile in directia intreprinderilor...</p>