Henri Bergson - Cele doua surse ale moralei si religiei

  • Published on
    16-Mar-2016

  • View
    237

  • Download
    16

Embed Size (px)

DESCRIPTION

 

Transcript

<ul><li><p>HENRI BERGSON </p><p>CELE DOU SURSE ALE MORALEI I RELIGIEI </p><p>Ediia a Il-a </p><p>Traducere i studiu introductiv de Diana MORRAU </p><p>INSTITUTUL EUROPEAN 1998 </p></li><li><p>LA NCEPUT A FOST VIAA </p><p>Etil n'y a pourtant qu 'une vt!ritt! . . </p><p>(Henri Bergson) </p><p>n ceea ce pnvete apropterea de moral, Berg.wn nsut mrturisete: .,Nu am pretenJia s alctuiesc o moral: nu m simt capabil, asemenea lui Nietzsche. s inventez una(. .. ) Cci multe suflete au tiut i tiu cele necesare une1 vtei morale i religwase i fr de ajutorul meu(. . .) Nu pot decit s reinnoiesc din rdcm argumentele lor. s le precizez t s le conjirm (. . .)Pe scurt, pentm a v !ipune in dou cuvinte toat gndirea mea, morala nu trebuie gsll, Cl explicat "1. Iar morala explicat de Bergson, pus in terminologie experimental i adincit, in aceast perspectiv, in dtrecia jundamentului ei real, este morala cretin. Ctteti in Cele dou surse ale moralei i religiei : totul a fost spus in Predica de pe Munte i in afCJr de aceasta nu exist nimic Ar fi ns greit s consideri bergsonismrtl drept o ncercare de rentemeiere metafizic a cretinismului. Filosofa/ nivelelor realului, Berg.wn atinge, </p><p>1 Jacques Chevafler. Entret1ens avec Bergson, P U.F., 1959, p. 145. </p></li><li><p>HENRIBERGSON </p><p>dup o munc de douzeci de anf, nivelul realului metafizic; demersului acestuia exterior; obiectiva/ n scrierea din anul 1932, ii corespunde o treptat conversiune interioar, o atingere a . , cretinismu/ui integraf ".l, i pentru c i mrturisise deschis credina n Iisus i in sacramente. teologii au putul spune despre Bergson c a primit .. hotezul dorinei"'. De altfel, cum singur scrie, el nu .11-a situat niciodat de partea ateismului: .. numai cii, la nceput, nu aveam nimic de spus despre Dumnezeu. Am ajuns la experiena nustic pe ci ocolite (. . .) n ceea ce m prive!jte, n-am suferit o conversiu11e in .'iensul unei ilummri subite. incetul cu incetul, am ajuns la idei care probabil nu m-au prsit niciodat. dar de care mt eram pe de-a-ntregul contient, care nu m . . locwau" cu deslivirire. Dar treptat, le-am descoperit in toatil strlucrrea lor"f. Iar acest .. ocol". jalona! de scr1ertle de pinii in 1932, il poi numi cutare i ajlare a lw Dumnezeu - realul meta/:t( ca atare, cel mai pozitiv dintre toate mvelele realului. Nedormd poate s se contrazic pe sine, Bergson nu scrie despre Dumnezeu dect dup ce zeul1i1sui a deven it pentru el o experien cunoscut; ntr-o scriere a lui Gilbert Maire a!ltim o semmjicativ </p><p>! J. Chevalie1; op. Cit.. pp 7980. Mrtunsete. intrun loc:. Bergson: .. Pentru mme. ordinetl moral este o ordine nou. Nui deloc simpla prelungire a micrii evolutiw! C:(id dcu.: CII' fi fOst astfel. ar fi fost inutil s lucrez dou::eci de ani la morala mea. Ar fi fost deja inclus in L'evolution creatrice." </p><p>1 J. Chevalier, Comment Bergson a trouve Dieu, in Henri Bergson, Essais et temoignages, Neuchatel. /943. D11p spwa autorului. la data de 2 marile /938, Bergson a dec:larat c a atins .. cre.timsmul integral'', mentionind totodat i11utilitatea incenril de a stabifi o filiate intre gindul cretm i t,.adiia grec:o-latin, .,cci cre tinismul transfigureaz tot ce atmge {cindul. pur I simpfu, cretin . pp. 9697. </p><p> Georges Cattani, Temoignages. Neuc:hatel. /943. in H. Bergson. Essa1s . . . , pp. 123125. </p><p>' J. Cheva/ier, Entretiens ... , p./58 </p></li><li><p>CELE DOU SURSE ALE MORALEI I RELIGIEI </p><p>rostire bergsonian: "N-am dorit niciodat sti construiesc un sistem. Am pus laolalt intuitiile. i nu cred c acestea ar putea fi obinute dect printr-o rbdtoare confruntare cu faptele observate i cu datele exterioare. n sensul acesta, intreaga mea filosofie nu-i decit o succesiune de experiene. Nu vreau s m pronun asupra experienelor pe care "u le-am fcut ori pe care nu le pol verifica "fi. Demersul su .filosofic apare ca ispit a gndului de a sesiza .yi cuprinde }Opta ca atare, fr a se raporta aprioric la concepte date, considerate de Bergson ,. opriri", nicidecum naintlrri n ordinea spiritului . .. Perceputul" este criteriul intern', la care se raporteazii Ii11reg univer.ml filosofic bergsonian. </p><p>Neantul- negaie de depit. Nu este 1i1 ;oc alternativa radical da sau nu (anume diJjuncia fiin .mu neant): tn locul mult rostitei ntrebri ontologice de ce exist ceva mai curind dect nimic, afli la Bergson problema " gradelor " de fiin n ce msur fiina n interiorul realului. De altfel, Bergson nici nu fOlosete termenul de Fiinii (noiune puternic conceptualizat, care-i presupune cellaltul: neantul absolut), ci acela de Real, - care nici mcar de drept nu poate aduce cu sine, ca umbrlr imanent, neantul absolut, el nsui fiind gindit drept existen efectiv. dincolo de transpunerea conceptualintelectual a neantului Of'i aJiinei. Existena aparine !Jji!rei experienei, a JO.ptului incontestabil ca atare, tn cuprinsul cruia neantul nu este dect o .,fals problem ", o pur construcie mental ori o reprezentare a unui plin J'ubstituit. Or, una dintre acuzele adwe de glirdilorii cretini lui Bergson </p><p>6 Gilben Mai re. Bergson, mon maitre. Bernard Gra .. set, Paris, 1935, p. 218. </p><p>1 Madelaine Barthetemy-Mandaule. Bergson - adversaire de Kant, Paris, P. U.F, 1966. p. 128. </p><p>11 n.dor Vianu, Henri Bergson. in Istoria filosofie i moderne. voi. IV. Bucureti, 1939, pp. 212-213. </p></li><li><p>HENRI BERGSON </p><p>este tocmai trecerea neantului absolut, precum i a noiunii de haos, de dezordine cosmic, n categoria ..falselor probleme " nscocite de inteligen, gest care face, dei nu imposibil, dar extrem de dificil aflarea intocmai a zeului adus de cretinism, in orizontul filosofiei bergsoniene. Printele Tonquedec remarca: .,orice filosofie despre Dumnezeu trebuie s se compun din dou gesturi: s fie separat Dumnezeu de lum e pn la a-L nstrina cu desvrire, i s fie unit apoi Dumnezeu lumii pn la a face insesizabil diferena dintre El i noi. Aceasta este o antinomie: intre surs i curent este necesar o continuitate; dar intre Dumnezeu i lume trebuie presupus o ruptur abisal. Cred c /a Bergson abi:ml nu este ndeajuns conturat'"). Jar Bergson, la rindul su, rspunde printelui Tonquedec: ., Vorbesc despre Dumnezeu ca despre un izvor din care nesc pe rind, ca efecte ale libertii Sale, elanuri sau curente care, fiecare in parte, vor alctui o lume: dar izvorul i lumile din El izvorite vor rmne distincte "10. Ceea ce separ ns creaia de Creatorul ei nu-1 decit un neant relativ. Pentru c la nivelul m etafizicii pozitive bergsoniene neantul, ca neant de percepie, se poate manifesta in dou planuri diferite: interior i exterior. dar niciodat in acelai timp; neantul nu poate fi deci decit relativ. i intrucit n eantul cuprinde existena in genere, poi pune semnul egal intre neant i existen, balana inclinfnd totui, in plan ontologic, inspre partea neantului. Cci non-existena, neantul, vidul, nseamn mai mult decit existena, de vreme ce o cuprinde atit pe aceasta, cit i ideea des-jiinrii ei. Gindul des-jiinrii totale este o judecat fr acoperire, cci orice des-fiinare presupun e in fapt o substituire: .. negaia unui lucru implic afirmaia /atent a inlocuirii sale cu un alt lucru "11 Neantrd, n egaia, capt in </p><p>' Citat preluat din scrierea lui Em1le Rideau, Le dieu de Bergson. Paris, Felix Alcan, 1932. p. 5. </p><p>10 Albert Thibaudet, Le bergsonisme, Paris, N.R.F., 1923, voi. 11. p. 126. </p><p>11 J. Brucr. Bergson. Bucureti, 196, pp. 28-35. </p></li><li><p>CELE DOU SURSE ALE MORALEI I REUGIEI 9 </p><p>demersul bergsonian un caracter dinamic, social i ajl!.ctiv: pornind de la sentimentul unei absene, al unei impuinri n ordinea realitii, individul resimte n sine impulsul faptei. ncercnd s pun ., ceva "n locul acelui relativ .. nimic". Este doar una dintre iluziile logice ale inteligen ei, orientate inspre aciunea fabrica/Oare i jabulaie. Sub toate infirile neantului, Bergson descoper un prea-plin de fiin, pre-existena logic a neantului in raport cu fiina (adic pre-existena a ceea ce este ., de drept" fa de ce urmeaz a fi "in fapt'J neputind fi dect o explicaie artificial, alctuit din concepte abstracte, srace in substan - .. opriri ale spiritului'' {MatiCrc ct memoirc). </p><p>Dac in L' Cvolution crCatricc Bergson suprim neantul pentru fiin, in Cele dou surse ale moralei i religiei fiina nsi pierde i'n favoarea micrii:, , Homo jaber se proiecteaz ntrun Deusfaber i ntr-o cauzalitatejabncatorie "12 Actul se origineaz fntr-un sentiment de absen, de lips- a unei utiliti, nu a unui lucru ori fiine ca atare-. incit intrebarea dac nu cumva in bergsonism, creaw n u apare ca o n ecesitate pentrn libertatea divin, ii are, i ea, propria-i ;ustijicare. </p><p>Totui, nu neantul absolut, ci negaia- etap imanent filosofiei bergsoniene ca filosofie a nivelelor realului- ii gsete un loc bine determinat i necesar''. Tocmai pentrn c se cunoate pe sine drept filosofa/ nivelelor realului, Bergson ntmpin, de pe aceast poziie, acuza de panteism fOrmulat de Jacques Mari/ain : . . Dac panteismu/ ar fi constat in afirmarea prezenei intime. a lui Dumnezeu in /ucrnri, atunci ar ji absolut inevitabil; actul de conservare nedeosebindu-!fe esenial de actul creator, se impune o anumit imanen a Creatornlui in creaie. Dar se cer distinse dou aspecte in raporturile stabilite de panteism intre Dumnezeu i natur: 1. imanena; </p><p>11 Albert Thibaudet. op. Clt., p. 14 1. IJ Nakata Mitsuo, Le rie de la notion de valeur dans le </p><p>bergsonisme, Universite de Li/le, 1973, pp. 55-125. </p></li><li><p>10 HENRIBERGSON </p><p>2. inseparabilitatea. Ideea de inseparabilitate este cea care alctuiete, nfapt./ondul panteismului ""- Bergsonse desprinde de panteism tocmai prin stabilirea nivelelor realului, ignorate de acesta. Ceea ce intereseaz ns in apropierea bergsonism-panteism nu este atit problema imanenei lui Dumnezeu, ct cea a contingenei lumii. Bergson admite contingena lumii i, implicit, i o ntreptrundere intre lume i Creatorul ei. ln relaia lui cu lumea, zeul este in acelai timp imanent lumii i Cellalt al ei, aceast presupoziie aducnd cu sine ideea unei " anumite prezente active a lui Dumnezeu n fiecare dintre noi. Aceasta e originea, acesta este temeiul nsui a/ legii morale"1J. Morala bergsonian nu depinde nici de ceea ce este transcendental in raport cu orice jenornen. nici de ceea ce este transcendent in raport cu devenirea, ci ine de un anumit nivel al realului empiric. In orizont empiric, Bergson distinge .. planuri diferite de experien""'. experiena nsi distribuindu-se pe dou paliere diferite ale realului: de suprafa i de profunzime. Realitile metafizice (libertatea. spre exemplu) nu sint transcendente lumii fenomenale, ci interioare ei i totodat limitate de ea. Bergson gndete direct realul efectiv n funcie de realul efectiv nsui._filosofia sa putnd fi numit filosofia unei totale ajirmri a realului. Dm punct de vedere epistemologie, subiectul bergsonian se identific i ca-triete cu obiectul real; ontologic, Bergson nu presupune o fiin ce ar deveni posibil negind devenirea intrudt, aa cum notam mai sus, neantul absolut este pentru el imposibil. Posibil este ns negaia parial, pregtire voluntar a ajirmaiei- i'n felul da,imonului socratic, explicat drept .. }Or a puterii intuitive a negaiei "17 Ca parte negativ a intuiiei, negaia este </p><p>14 Henri Bergson, Ecrits et paroles, Paris, P.U.F.. 1957, vol.J. pp. 1/6- 1/7. </p><p>" ldem, p. 1 18. 1" Nakata Mitsuo, op. cit. p./28. 17 Henri Bergson, La pensCe et le mouvant, Paris. Felix A/con, </p><p>/934, p. 120. </p></li><li><p>CELE DOU SURSE ALE MORALEI I RELIGIEI Il </p><p>provizorie, vizind realul social- constituindu-se astfel n lnapt necesar n afirmarea realului ca atare. Jar ca parte alctuitoare a intuiiei, negaia se constituie in treapt necesar i n incercarea de ajlare a sursei realului efectiv. Ca lips a unei utiliti, negaia este doar negaie subiectiv, imanent demersului individului jptuitor. Cci n actul uman Bergson distinge ntre jQbricaie i creaie; negaia. ca motor al mcrii dinspre " nimic " inspre .. ceva " n-o poi afla decit in fapta lui homo faber. Creaia aparine pe de-a-ntregul eroilor in ordinea moralei; doar pe acetia, laolalt, ii poi gndi sub semnul substantivului ., Biue". Omul obinuit, cel care . ,fabric", se aaz mai curi'nd sub zodia adverbului .. bine", rmnnd s dea socoteal de cel .. bien-vivre " care, pentru Bergson, nseamn a tri urmind chemarea eroului. </p><p>Supunerea la chemarea eroului n ecesit i ea o negaie, neleas ca depire a moralei propuse de societile nchise. Transgresarea limitelor intrinseci ale moralei i'nchise i ale religiei statice nu nseamn o renunare la virtuile civice, ci o mai-departe purtare a lor, prin negaie. in acest context, morala nsi oscileaz permanent ntre dou extreme, ataarea .i detaarea, participarea individului la realul metafizic dobndind astfel un caracter dinamic. realul metqfizic nsuijiind perceput drept continuu de micare, devenire, permanent facere de sine. Adevrata afirmare a realului metafizic nu devine posibil decit n orizontul negaii/ar succesive, presupuse a se afla in nsi tendina omului de a se depi permanent pe sine. Toate acestea i au justificarea prin actele lui homo faber. n ceea ce privete ins acei eroi morali ori, cum ii numea R.Seileere, "adjutores Dei ", sensul nega tor este dublu, presupunnd i negarea tendinei umane de a nega realul. Afli aici o negare a negaiei, nu doar afirmaia naiv, in chip de simpl credin pasiv. </p></li><li><p>12 HENRI BERGSON </p><p>Putem spune, alturi de unul dintre exegeii metafizicii bergsoniene a realului1', c neantul, in forma negaiei, i are i el un cuvenit loc n bergsonism, fiind: parial (pentru c nu neag niciodat a priori orice real), relativ (pentru c nu presupune un pol absolut i transcendent, pstrnd totdeauna o relaie intim cu realul in micare), subiectiv (cci nu se obiectiveaz in afara realitii empirice) i provizoriu (de vreme ce nu reprezint dect aspectul negativ al ajirmaiei intuitive ori morale). Negaia bergsonian, cu toate atributele ei, se face i ea in interiorul duratei. Privit din perspectiva duratei, ea nu este simetric realului, adic fiinei totale, absolute, eterne dar totui n mica'e. laolalt .'illbiectiv i obiectiv. Bergson definete neantul- sau. mai hine spus. negaian jimcie de real, nu il ipostaziaz. ci il pune la lucru in chiar interiorul realului. i aceasta tocmai pentru c realul bergsonian se dispune pe nivele diferite intru care se stabilesc relaii dinamice. Nu po(i s nu-i aminteti aici spusa lui Janke/evitch: ., o fatalitate singular voiete ca spiritul s lucreze neincetat/a propria-i distrugere, in chiar actul afirmrii mreiei sale "1". </p><p>Gi'ndul acesta il poi aplica intregului corpus de scrieri bergsoniene, considerind lucrrile anterioare Celor dou surse . . . drept partea negativ a ajirmri1 depline a exi.\tenei lui Dumnezeu. Odat cu scrierea din/932, ginditorul ptrunde ntr-o alt ordine a cunoaterii: cea moral i religioas: "presupunind negarea naturii, afirmarea bergsonian a realului metafizic ine de faptul credinei converti te "!11 </p><p>Neantul, informa negaiei de depit, i afl deci situarea in fapt nluntrul gindului bergsonian. Ceea ce desparte ns fapta teoretic a filosofului de gindul cretin este, odat </p><p>1a N. Mitsuo. op. cit., p.74. 19 YladimirJankf!/evitch, Bergson, Par;s, Fi!lrx Alcan. 193 / , </p><p>p. 227. Jn N. Mitsuo, op. cit., p. 319 </p></li><li><p>CELE DOU SURSE ALE MORALEI I RELIGIEI 13 </p><p>c...</p></li></ul>