Inelul Limfatic Al Lui Waldeyer

  • Published on
    28-Oct-2015

  • View
    573

  • Download
    1

DESCRIPTION

referat

Transcript

INELUL LIMFATIC AL LUI WALDEYER

Universitatea din Oradea

Facultatea de Medicina si Farmacie

Specializarea: Medicina Dentara

INELUL LIMFATIC AL LUI WALDEYER

Studenta: Stanis Bianca-Maria

MD II, grupa 4

-2009-CUPRINS

1. Generalitati

2. Tulburari ale functiei de aparare

3. Patologia inflamatorie a inelului limfatic al lui Waldeyer

Adenoidite

Amigdalite palatine

Supuratii intra si perifaringiene Faringite cronice specifice

4. BibliografieINELUL LIMFATIC AL LUI WALDEYER

1. Generalitati

Functia de aparare a faringelui se manifesta in diverse feluri:

Spasm al musculaturii constrictorii la patrunderea corpilor straini sau substantelor caustice;

Reflex de voma cu punct de plecare de la nivelul bazei limbii si peretelui posterior faringian;

Reflexe de tuse si stranut;

Actiune antiseptica si de neutralizare a mucusului faringian;

Functia imunitara a inelului limfatic al lui Waldeyer;Inelul limfatic Waldeyer este alcatuit din amigdalele palatine, linguale si faringiana.Un rol important in procesul imunobiologic de aparare a organismului il are tesutul limfoid faringian. Germenii sunt opriti la nivelul tesutului limfoid( in special la nivelul amigdalelor), apoi fagocitati la nivelul centrului germinativ al foliculilor. Astfel, se pune in libertate exotoxina microbiana, retinuta si neutralizata si aceasta de gamaglobulinele provenite din distrugerea nucleilor limfocitari in urma procesului de fagocitoza. Tesutul limfoid este un important sediu de sinteza a imunoglobulinelor, sinteza ce se realizeaza la nivelul centrilor germinativi cat si in celulele limfoplasmocitare.

Nou-nascutii sunt agamaglobulinici cu exceptia Ig G obtinute de la mama. Dupa nastere, datorita colonizarii mucoasei rinofaringiene cu bacterii si ca urmare a expunerii la actiunea altor antigeni, sistemul imunitar incepe sa se matureze rapid, mai ales pentru Ig M si Ig G. Sistemul Ig A, principalul factor de aparare local, se matureaza mult mai tarziu, la cativa ani de la nastere.Prin localizarea lor, amigdalele constituie o prima linie de aparare impotriva agentilor patogeni, cu poarta de intrare nazo-faringiana.

2. Tulburari ale functiei de aparareTesutul amigdalian are un rol preponderent in producerea Ig A printr-un mecanism declansator aerogen. Suferinta inflamator infectioasa indelungata a acestui tesut determina o diminuare a sintezei de Ig A si o crestere locala de Ig M si Ig G. In functia de amploarea acestor perturbari, patologia inelului limfatic cervical poate da modificari locale sau generale.

In toate maladiile inflamatorii respiratorii cronice s-au observat valori scazute ale Ig A, atat in ser cat si in secretii. S-a stabilit o corelatie intre aparitia unor accidente inflamatorii acute pe fondul unor afectiuni cronice respiratorii (amigdalita palatina cronica, bronsiectazii, rinotraheobronsite cronice recidivante, astm bronsic) si prezenta deficitelor de Ig A ceea ce demonstreaza faptul ca amigdalectomia efectuata fara o indicatie formala poate compromite functia imunologica locala si deci apararea impotriva agentilor patogeni.Astfel, suferinta cronica inflamatorie a amigdalelor palatine nu va fi sanctionata chirurgical decat atunci cand dintr-un organ folositor organismului, amigdalele devin un element de excitatie patologica, cu actiune nefasta asupra intregului organism. Amigdalita cronica infectata, focal toxica, devine un organ incompetent imunologic, imbibat cu imunoglobuline si complexe imune capabile sa induca un proces patologic autoimun. In aceasta situatie, inlaturarea amigdalelor devine o necesitate.

Marea majoritate a autorilor sunt pentru amigdalectomie, chiar daca amigdala nu si-a pierdut functia imunologica normala, numai cand aceasta, prin dimensiuni, natura infectiei si influentarea negativa a diverselor organe devine o cauza etiologica in suferinta acestora (articulatii, cord, tesut renal).Valvulopatiile si nefropatiile cronice se formeaza prin depunerea locala a complexelor imune. Aceste complexe imune sunt alcatuite din combinatia antigen-Ig A secretor si ajung in circulatia generala printr-o leziune a mucoasei criptei amigdaliene. In aceasta situatie amigdalectomia este o necesitate, reprezentand singurul tratament etiopatologic eficace.

3. Patologie inflamatorie a inelului limfatic WaldeyerDatorita faptului ca faringele este organul principal al rascrucii aerodigestive si ca suporta numeroase agresiuni provenite din exterior de natura fizica sau microbiana, el raspunde prin reactia inflamatorie acuta sau cronica a tesutului limfoid endofaringian. Exista si o importanta participare a mucoasei, dar de obicei aceasta se asociaza leziunilor inflamatorii ale tesutului limfoid (faringoamigdalite sau angine).Poate aparea si dispnee datorita aparitiei unei laringite supraadaugate sau datorita faptului ca exista o simptomatologie evocatoare rinosinuzala sau otica.

Astfel, exista mai multe stari patologice:

Patologia inflamatorie acuta si cronica adenoidiana

Amigdalita palatina

Supuratiile intra si perifaringiene

Faringite cronice specifice

Adenoidita

Adenoidita reprezinta o afectiune frecventa mai ales la sugar si copilul mic (putand aparea exceptional si la adulti) si este provocata de o infectie microbiana sau virotica a tesutului glandular din regiunea nazo-faringiana.

Adenoidita este o afectiune a cailor aeriene superioare ce se defineste prin inflamatia amigdalei faringiene Lushka. Aceasta face parte din cercul de tesut limfatic cunoscut sub numele de inelul lui Waldeyer. Hipertrofia tesutului adenoidian are drept urmare aparitia unor mase cu diametru de 2-3 cm, care ocupa cavumul (portiunea superioara boltita a nazofaringelui), interfera trecerea aerului prin fosele nazale obstruand astfel orificiile mediale ale trompei lui Eustachio (este un conduct care face legatura intre urechea medie si fosele nazale; are rol in egalizarea presiunii aerului de ambele parti ale timpanului) .Adenoidita cunoaste urmatoarea clasificare: a) Adenoidita acuta; b) Adenoidita subacuta; c) Adenoidita recidivanta cronica.

Amigdalita

Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria cel mai des implicata in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A (SBHGA), care produce de asemenea si angina streptococica. Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar sanatos, pot fi cele parazitare si fungice. Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara. Principalul simptom al amigdalitelor este prezenta gatului inflamat si dureros la care sa mai adauga alte simptome aditionale. Pot sa fie prezente toate sau cateva din urmatoarele simptome: febra, respiratie urat mirositoare, congestie nazala si guturai, noduli limfatici imflamati, amigdale rosii si inflamate acoperite total sau partial cu puroi, dificultati la inghitire, cefalee, dureri abdominale, suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata amigdalelor.

Supuratiile intra si perifaringiene: Flegmonul amigdalian

Flegmonul amigdalian este o colectie purulenta mai mult sau mai putin delimitata, situata in spatiul dintre capsula externa a amigdalei palatine si peretele lateral al faringelui. Acesta poate aparea atat la copii, cat si la adulti, cu atat mai mult cu cat faringitele si amigdalitele acute sunt foarte frecvente la copii.Flegmonul amigdalian se poate prezenta sub mai multe forme: flegmon antero-superior, care este cel mai frecvent, flegmonul posterior si flegmonul extern.Flegmonul amigdalian presupune mai multe faze:

faza de cruditate (de constituire) faza de colectare

faza de fistulizare (spontana sau nu)

faza de cicatrizare

Flegmonul amigdalian poate fi identificat prin bucofaringoscopie (examinarea cavitatii bucale) care, uneori, este foarte dificil de realizat, deoarece pacientul nu poate deschide gura din cauza trismusului (contractura a muschiului maseter care provoaca durere). Faringite cronice specificeFaringita cronica nu debuteaza brusc, ci dupa un contact indelungat al mucoasei faringiene cu substante iritante ca: fumul de tigara, alcoolul sau cu aerul uscat. Bolnavii resimt adesea o senzatie de uscaciune si trebuie sa isi dreaga constant vocea. Tusea se insoteste de expectoratie vascoasa, iar uneori apare senzatia de corp strain in gat. Diagnosticarea faringitei cronice se face de asemenea prin vizualizare directa cu ajutorul unei oglinzi laringiene. Caracteristica pentru forma hiperplastica este mucoasa faringiana inrosita, cu aspect granulat datorita maririi in volum a ganglionilor limfatici. In schimb, in cazul faringitei cronice sicca, mucoasa este neteda si stralucitoare. Pentru a exlude obstructia nazala ca factor etiogic al faringitei, se va cerceta si aspectul cavitatii nazale. Oricum, cauza faringitei este indicata de obicei chiar de pacient, in istoricul bolii (anamneza).

In functie de succesiunea simptomatologiei, se disting trei forme de faringita cronica:Faringita cronica simplex: semnele specifice sunt tusea iritativa, senzatia de corp strain in gat, dificultati la inghitire (disfagie). Lipsesc febra si alterarea starii generale.Faringita cronica hiperplastica: nodulii limfatici de pe peretele posterior al faringelui sunt mariti, bolnavii avand senzatie de corp strain in gat, de voma si impuls de dregere a vocii.Faringita cronica sicca: mucoasa faringiana este uscata, se atrofiaza si este foarte neteda, acoperita cu sputa vascoasa. Acesta forma a faringitei cronice se asociaza de regula cu o laringita sau o rinita (inflamarea mucoasei nazale).4. Bibliografie

1. M. Buruiana, M. Ivanovici, N. Mustatea, Oto-rino-laringologie pediatrica, Editura All, 2003.

2. http://www.romedic.ro/adenoidita3. http://www.sfatulmedicului.ro/Faringita-si-amigdalita/amigdalita-inflamatia-amigdalelor_4804. http://www.farmaciata.ro/SitFiles/articol_no_ph.php?id=481