Modalitati de Plata Utilizate in Afacerile Economice Internationale

  • Published on
    29-Jun-2015

  • View
    1.907

  • Download
    9

Embed Size (px)

Transcript

<p>CUPRINSIntroducere.pag.3 Capitolul I Derularea operatiunilor de export-import ..pag 51. Importanta comertului international-efecte pozitive si negative ...pag. 6 2. Mecanismul derularii.....pag. 8</p> <p>3. Livrarea la extern; facturarea .pag. 13 Capitolul II Modalitati de plata utilizate in afacerile economice internationale ....pag. 171. Acreditivul documentar .....pag. 17 1.1. Elemente esentiale privind derularea AD .....pag. 18 1.2. Tipologia acreditivului documentar ..pag. 22 1.3. Modul de utilizare (plata) a acreditivului documentar...pag. 26 1.4. Avantajele si limite ale utilizarii acreditivului documentar pentru parti</p> <p>pag. 39 2. Scrisoarea de creditparticularitati ale operatiunii de derulare.............. pag. 41 3. Incasso-ul documentar caracteristici, particularitati ....pag. 42 4. Ordinul de plata ......pag. 44 Capitolul III Studiu de caz Utilizarea acreditivului documentar irevocabil cu aplicatie practica la Banca Transilvania .pag. 48 Anexe pag. 56 Concluzii ..pag. 75 Bibliografie ..pag. 76</p> <p>1</p> <p>INTRODUCEREIn relatiile comerciale, exportatorii straini isi manifesta, in continuare, neincrederea in partenerii romani si deopotriva in bancile romanesti. Din aceasta cauza, ca masura asiguratorie, firmele straine solicita plata in avans, prin transfer bancar(ordin de plata), pornind de la 10% si ajungand pana la 100% din valoarea livrarii. Din dorinta de a incheia un contract, de cele mai multe ori importatorii romani, desi cunosc riscurile platii in avans, accepta acest lucru fara a mai solicita o scrisoare de garantie bancara de restituire a avansului sau fara a deschide un acreditiv cu clauza rosie sau verde. Pana in luna martie 2003 Banca Nationala a Romaniei monitoriza foarte atent justificarea platilor externe in avans, dar, o data cu modificarea Regulamentului valutar, acest lucru revine bancilor comerciale prin care importatorii au ordonat efectuarea avansurilor respective. Bancile executa ordinele de plata la extern in avans pentru importatori de marfuri, inclusiv importuri temporare(leasing), executari de lucrari si prestari de servicii, pe baza de documente, respective contractul extern sau orice alt inscris cu astfel de valoare si factura proforma. Bancile comerciale urmaresc justificarea realizarii importurilor, executarii lucrarii, prestarilor de servicii sau restituirea avansurilor. In situatia platilor la livrare sau dupa livrare, exportatorii straini solicita, de regula, ca modalitate de plata, acreditivul documentar irevocabil confirmat de o banca de renume dintr-o terta tara sau din tara lor de origine sau de banca unde isi au deschis contul si unde vor depune documentele dupa efectuarea livrarii. Importatorii romani prefera si in aceste cazuri tot ordinal de plata, deoarece comisioanele bancare sunt mult mai mici decat cele necesare deschiderii unui acreditiv. La aceasta se adauga si faptul ca, in momentul depunerii cererii de deschidere de acreditiv, banca transfera din contul curent al importatorului intrun cont de blocaj intreaga suma necesara utilizarii acreditivului. In majoritatea2</p> <p>cazurilor, contul de blocaj este purtator de dobanda la vedere, dar importatorul nu se poate folosi de suma respective in interval de timp dintre deschidere acreditivului si utilizarea acestuia sau refuzul de plata urmare prezentarii de catre exportator a unor documente neconforme. In cazul acreditivelor cu plata la vedere, acest lucru este mai putin suparator, dar la acreditivele cu plata diferata, la cele utilizabile in transee, la cele cu plata prin acceptare in acest interval, in care intreaga suma a acreditivului ramane blocata, poate fi de luni de zile, si chiar ani. O solutie ar fi acreditivul documentar revolving, care se deschide numai pentru valoarea unei singure transe, numai ca bancile romanesti nu ofera aceasta facilitate si blocheaza, inca de la deschidere, intreaga suma prevazuta in contract. Cand sunt in postura de exportatori, romanii pentru a cuceri noi segmente de piata sau pentru a le mentine pe cele vechi, sunt nevoiti sa riste si s-a acceptat plata la termen prin ordin de plata, fara a solicita din partea partenerului strain prezentarea unei scrisori de garantie bancara. Incasso-ul documentar se foloseste foarte putin in tara noastra nefiind agreeat decat de exportatorii romani care, in scopul incheierii unui contract extern, accepta plata la termene mai lungi (6 luni, 12 luni, 18 luni). Ei pot intra in posesia sumei mai devreme prin scontarea cambiei sau biletului la ordin care insotesc documentele in cadrul incasso-ului. Exista insa situatii, in care, unele banci romanesti solicita in momentul scontarii efectului de comert, pe langa originalul acestuia si depunerea unei garantii de tip ipoteca sau gaj, lucru neagreat de catre client.</p> <p>3</p> <p>Capitolul I Derularea operatiunilor de export - importDerularea operatiunii de export inseamna ansamblul activitatilor prin intermediul carora are loc livrarea marfii de la vanzator la cumparator, pe de o parte, si efectuarea platii de catre cumparator in beneficiul vanzatorului, pe de alta parte. In ceea ce priveste livrarea internationala a marfii, principalele activitati sunt: pregatirea marfii in vederea exportului si facturarea la extern; expeditia si transportul international; asigurarea marfurilor; vamuirea. In acest proces sunt implicate, pe langa partile contractului comercial - vanzatorul si cumparatorul si o serie de firma sau origanisme prestatoare de servicii specializate: expeditori, intermediari de tranzit, armatori, case de asigurari, organe vamale, institutii de control al calitatii etc. Totodata, in cazul exportului indirect sau al exportului prin comisionar in relatia comerciala de baza exista trei parti: producatorul (furnizorul marfii pentru export), firma de comert exterior (care poate actiona pe cont propriu sau in calitate de intermediar) si clientul extern(acesta din urma putand fi, la randul sau, in functie de forma de distributie, intermediar, comerciant pe cont propriu sau beneficiar final al marfii). In ceea ce priveste plata internationala, problema de baza este cea a stabilirii mijloacelor si tehnicilor de plata. In principiu, in mecanismul decontarii intervin patru parti: exportatorul, beneficiarul platii; importatorul, debitorul obligatiei de plata; banca exportatorului si respectiv banca importatorului, acestea prestand o serie de servicii in folosul clientilor lor, partenerii in contractul comercial.1</p> <p>1</p> <p>Alexa Constantin, Transporturi si expeditii internationale , Editura All, Bucuresti, 1995.</p> <p>4</p> <p>1.Importanta comertului international efecte pozitive si negativeDesi este unanim acceptata idea ca nici o tara sau popor nu pot trai in izolare, participarea lor la circuitul economic mondial fiind o necesitate obiectiva, iar din aceasta participare nu ar avea decat de castigat, realitatea a dovedit ca, desi balanta inclina serios talerul avantajelor, exista insa si dezavantaje. Principalele avantaje Se apreciaza ca prin comertul exterior, fiecare tara poate sa-si sporeasca potentialul economic, respective posibilitatile de valorificare a resurselor sale material si umane in directia dezvoltarii fortelor de productie, a promovarii progresului ethnic, a valorificarii superioare a resurselor natural, a creearii de produse noi, a cresterii productivitatii muncii, a calificarii superioare a fortei de munca. Ceea ce s-ar mai putea adauga la aceste avantaje ar fi: -cresterea veniturilor individuale si nationale prin valuta ce se poate incasa din exporturi; -cresterea numarului de locuri de munca, intrucat piata fiind mai mare si numarul de angajati poate creste; -reducerea subdezvoltarii si a saraciei in tot mai multe zone si tari ale lumii; -se accentueaza competitia interna datorita concurentei exercitate de importuri cu efecte benefice asupra eficientei si calitatii; -raspandirea tehologiilor si imbunatatirea canalelor de comunicatii intre tari; -diversificarea ofertei si cresterea libertatii de alegere a consumatorilor; -cresterea interesului pentru colaborarea regionala si subregionala, pentru tehnici de comercializare si cooperare mai eficiente; -dezvoltarea poate fi durabila intrucat se va intemeia pe rationalitate economica; vor rezista numai cei competitivi;5</p> <p>-stimularea celorlalte fluxuri ale circuitului economic mondial; -are efect benefic asupra intelegerii intre popoare, produsele si serviciile fiind adevarati ambasadori ai cunoasterii reciproce la care se adauga numeroasele contacte interumane la care conduc schimburile si cooperarea economica etc. Principalele dezavantaje -nu sunt reciproc avantajoase, dovada cresterea decalajelor dintre cei ce exporta produse cu valoare adaugata ridicata(tari dezvoltate) si cei ce exporta produse insuficient prelucrate (tari in dezvoltare si in tranzitie: materii prime, semifabricte, produse finite realizate pe baza de tehnoligii simple sau care incorporeaza multa forta de munca, utilitati si materii prime cazul textilelor, confectiilor, produselor siderurgice, cherestelei si altele). Confirmarea acestui dezavantaj o constituie deteriorarea raportului de schimb dintre cele doua categorii de tari; -exploatarea irationala a unor resurse naturale cu efecte nefavorabile asupra mediului. Avem in vedere defrisarea padurilor tropicale si mai recent si a celor din zonele temperate(cazul Romaniei care la inceputul secolului al XX-lea avea peste 50% din suprafata acoperita cu paduri, iar in prezent sub 25%); -efectul nefavorabil asupra mediului(incalzirea climei si reducerea stratului de ozon), la care a condus industrializarea in vederea cersterii exportului, prin poluarea atmosferei si a apei; -lupta pentru piete poate conduce la cunoscutele razboaie comerciale care pot genera conflicte militare. Asadar, dintr-un factor de stabilitate si pace, comertul mondial poate deveni si o cauza a instabilitatii etc.</p> <p>6</p> <p>2. Mecanismul derulariiTemeiul juridic al operatiunii il constituie contractul de vanzare internationala, incheiat de firma de comert exterior in nume propriu, dar pe contul producatorului, cu un client extern. Firma actioneaza ca un comisionar, in baza contractului de intermediere semnat cu producatorul. Pentru efectuarea platii, clientul extern deschide un acreditiv, platibil la banca exportatorului. Avizat de firma de comert exterior ca acreditivul a fost deschis, furnizorul intern va lua masurile necesare pentru efectuarea livrarii. In acest sens, firma de comert exterior contacteaza un expeditor, care se ocupa de toate activitatile si formalitatile legate de transportul marfurilor si in primul rand de angajarea unui caraus (transportator), care urmeaza sa asigure transferul fizic al marfii din statia de expeditie in cea de destinatie. Totodata, se procedeaza la asigurarea marfii in trafic international, prin incheierea unui contract cu o casa de asigurari, acest document (polita de asigurare), urmand sa insoteasca marfa pe parcurs extern, alaturi de celelalte documente de livrare: factura externa, documentul de transport, dar si certificatul de origine, certificatul de calitate etc. Aceleasi documente fac parte din setul ce urmeaza a fi depus la banca de catre exportator pentru incasarea contravalorii exportului. Firma de comert exterior va incasa suma in valuta reprezentand valoare livrarii si o va transfera in moneda nationala sau valuta la producatorul intern, dupa ce si-a retinut comisionul. In urma efectuarii platii, importatorul va intra in posesia documentelor care ii permit ridicare marfii ajunse la destinatie. Cum este vorba de un export CIF, formalitatile vamale intra in sarcina sa.</p> <p>Derularea in exportul si importul direct</p> <p>Contractele de export, si cele de import, pot fi directe si indirecte.</p> <p>7</p> <p>Derularea in cazul exporturilor directe efectuate de producatorii marfil presupune urmatoarele etape: I. Activitatea pana la livrare: 1) Realizarea marfil, incluzand aprovizionarea, pregatirea si intrarea in fabricatie, crearea conditiilor tehnice si de calitate pentru desfasurarea procesului de productie. 2) Intocmirea documentatiei tehnice, incluzand elaborarea normelor s a instructiunilor de manipulare, depozitare, exploatare si intretinee, ca si intocmirea certificatelor de calitate si garantie. 3) Controlul de calitate, incepand de la receptia materialelor si terminand cu cotrolul final, unde rolul pricipal il are omologarea marfii conform clauzelor contractuale. II. Obligatiile de livrare si transfer ale dreptului de proprietate asupra marfii, care presupun: 1) Obligatia de livrare a marfii care trebuie privita sub mai multe aspecte: - aspectul cantitativ, vanzatorul urmand sa lvreze intreaga cantitate de marfuri care face obiectul contractului; - aspectul calitativ, in sensul ca marfa livrata trebuie sa corespunda conditiilor de calitate stipulate in contract; - aspectul temporal, livrarea urmand a fi efectuata in termenul prevazut in contract; - aspectul locului, livrarea urmand a se face in punctul geografic stabilit prin conditia de livrare. Elementele mentionate trebuie sa fie executate in cumul decrece este suficient ca unul dintre aspectele de mai sus sa un fie indeplinit penru a se considera ca obligatia de livrare a marfil un a fost realizata, fapt ce da dreptul cumparatorului sa ceara vanzatorului repararea prejudiciului provocat prin aceasta. 2) Transferul dreptului de proprietate catre cumparator, corespunzator caruia trebuie sa se preczeze in contract cand si in ce conditii va avea lor transferul proprietatii asupra marfil, de la vanzator la cumparator. Aceasta necesitate apare cu atat mai pregnant cu cat uzantele comerciale internationale nu reglementeaza aceasta problema, considerandu-se in principiu ca dreptul de proprietate se naste odata cu semnarea contractului. Din pacate, insa, nu toate contractele comerciale abordeaza acest aspect, in multe cazuri considerandu-se ca de la sine inteles faptul ca proprietatea se transfera de la vanzator la cumarator doar in momentul efectuarii platii. Desi acest concept este corect din punct de vedere juridic, precizarea in contracte a unei clauze de genul marfa neplatita constituie proprietatea vanzatorului, poate fi benefica penru vanzator in cazul aparitiei unor litigii intre parti. Momentul transferului dreptului de proprietate este data efectuarii platii marfil, cu mentiunea ca in contract este benefic pentru vanzator sa se includa o clauza, de genul: marfa neplatita ramane in proprietatea vanzatorului, care ii va folosi vanzatorului daca apar litigii cu cumparatorul.8</p> <p>3) Incasarea conravalorii marfii presupune intocmirea corecta a documentatiei pe baza careia se incaseaza contravaloarea marfii livrate, indeplinirea la timp a tuturor obligatiilor ce revin vanzatorului conform conditiilor de plata din contract. III. Operatii de dupa livrare asistenta tehnica, service, punere in functiune, garantie, rezolvarea reclamatiilor, litigiilor si urmarirea comportamentului marfii livrate. In cazul importului direct efectuat de beneficiarul marfii distingem urmatoarele et...</p>