Proiect Geologia Romaniei

  • View
    578

  • Download
    2

Embed Size (px)

Transcript

Proiect Geologia Romaniei

Tema: Structura geologica a Dealului Istrita in zona Mizil

Onutu Ioana-Camelia, Inginerie Geologica, an IV Prof.dr.ing. Dumitru FrunzescuS

Cuprins 1. Introducere 2. Geomorfologie. Hidrologie 3. Istoricul cercetarilor: 3.1 Cercetari geologice 3.2 Cercetari geofizice 3.3 Cercetari de explorare 4.Geologia regiunii 4.1 Stratigrafia regiunii 4.2 Tectonica regiunii 5. Geologia de detaliu, perimetru 5.1 Stratigrafia perimetrului 5.2 Tectonica perimetrului 6. Geologia economica (a petrolului) 7. Calculul rezervelor, clasificare 8. Aspecte ecologice 9. Bibliografie

1.IntroducereOrasul Mizil este situat in estul judetului Prahova, pe artera principala care leaga Moldova de capitala tarii, la ingemanarea dealurilor cu campia Baraganului si in preajma vestitelor podgorii ale Tohanilor, Istritei si Pietroaselor. Se invecineaza la est, cu judetul Buzau, la sud cu comuna Baba Ana, la vest cu comuna Fantanele, iar la nord, cu comuna Gura Vadului. Distanta fata de resedinta judetului, municipiul Ploiesti, este de 35 km. Aceeasi distanta este intre Mizil si municipiul Buzau.

Din punct de vedere geografic se situeaza pe paralela de 45 latitudine nordica si 26 25' longitudine estica, fiind singura localitate urbana asezata pe paralela de 45 din tara noastra. Cea mai importanta arter rutiera care traverseaz Mizilul este DN1B (Drumul European E577) Ploieti-Buzu. Se poate spune ca circulatia rutiera se desfasoara aproape in totalitate pe DN1B. Orasul Mizil este conectat si pe cale ferata, fiind situat pe ruta CFR: Ploiesti-Buzau cu cale ferata magistrala electrificata dubla. Localizarea orasului prezinta mai multe avantaje, precum conexiunea intre cele doua resedinte de judet Ploiesti si Buzau si situarea pe axa care leaga

Moldova de capitala tarii, Bucuresti. De asemenea, Mizilul este situat in apropierea vestitelor podgorii ale Tohanilor, Istritei si Pietroaselor. Ca marime orasul se incadreaza in categoria oraselor de rang III cu un teritoriu administrativ de 1932 ha si o populatie de 16319 locuitori. Orasul este format dintr-un intravilan aprobat de 432 ha si extravilan 1500 ha . Orasul are in componenta si cartierul Fefelei, astazi contopita cu urbea si fiind cunoscuta drept cartier. Principala functiune a localitatii este centru de productie industriala. In raport direct cu posibilitatile naturale ale zonei potentialul economic al orasului se bazeaz pe agricultura in principal, urmand viticultura, legumicultura si cresterea animalelor. Teritoriul Mizil este situat in mare parte pe campia inalta, subcolinara, la poalele Dealului Mare. Modificarea reliefului influentata de litologie si tectonica, precum si de conditiile climatice a dus la individualizarea unitatilor morfologice. Face parte din Campia Ialomitei si cuprinde urmatoarele subunitati geomorfologice: - Campia de Glacis a Istritei - are un relief in general plan, care se lasa spre sud-est in panta lina pierzandu-se in lunca innecata in aluviuni; - Campia Sarata - campie de subsidenta ce face trecerea spre campia de divagare; - Lunca paraului Istau - se prezinta ca o vasta depresiune cu foarte usoare ondulatiuni, in care periodic s-au depus aluviuni. Campia de Glacis a Istritei - este un glacis fara trepte de eroziune in partea superioara. Aceasta campie este alcatuita din ingemanarea conurilor de dejectie formate din apele torentiale, care coboara din Dealul Mare, aducand un material aluvionar variat, spalat de pe versantul sudic al masivului. Panta campiei piemontane coboara spre Sud Vest pe o distanta de 5 7 km, fiind incadrata intre altitudini de 156 m la est, 146 m la nord, 140 m la NV si 122 m la sud.

Campia de Glacis a Istritei

Campia Sarata - din punct de vedere morfologic suprafata campiei are o inclinare redusa, in care raurile au cursuri foarte meandrate, divagante, cu frecvente modificari a albiei in trecut. Datorita pozitiei si oscilatiei panzei freatice sunt zone supuse la saturari. Lunca paraului Istau - datorita subsidentei la periferia zonei, cursul acestuia isi schimba directia indreptandu-se spre sud-est ,urmand panta generala a campiei si prezinta ca o vasta depresiune cu foarte usoare ondulatiuni, in care periodic s-au depus aluviuni. Relieful Orasului Mizil nu variaza foarte mult sub raport hipsometric, altitudinea medie fiind de aproximativ 123 m, iar altitudinea maxima scade de la 140 m, pana la 105 m la limita sudica a localitatii. Formele negative de relief, microdepresiuneile sunt cauzate de fenomenele de sufoziune iar cele positive sunt reprezentate de movile si depuneri antropogene. Terenul este plan cu o inclinare de 1 de la nord-vest la sud est in directia de curgere a paraului Istau. Dealul Istrita face parte din zona externa a Subcarpatilor Buzaului, caracterizati de succesiunea mai multor fasii longitudinale, dinspre munte spre campie, formand o imbinare de culmi deluroase cu depresiuni, bazinete si inseuari, altitudinea culmilor variind intre 400 si 800 metri. Subcarpatii sunt alcatuiti din formatiuni geologice mai tinere, cutate larg. Cutele sunt orientate, ca si cele carpatice, de la SV catre NE si prezinta adesea fracturari, ridicari sau coborari, asa cum este cazul dealurilor din sud si est (Istrita, Ciolanu, Blajani si Buda). Domina marno-argilele, nisipurile si

gresiile de diverse tipuri, uneori aparand conglomerate si calcare, depuse cu precadere in Miocen si Pliocen (incepand de acum 30 milioane de ani, pana in urma cu un milion de ani) si ondulate larg. Structura geologica a imprimat multor culmi o alungire pe directii SV-NE; raurile au impus insa si alte directii de fragmentare, in special in partea centrala a zonei deluroase buzoiene, unde se imbina depresiunile si inseuarile dispuse longitudinal fata de structura, cu bazinete de obarsie, inseuari si depresiuni de eroziune orientate adesea transversal. La acestea se adauga si interventia pintenilor paleogeni, de structura montana, care diversifica si mai mult sectorul carpatic buzoian.Unitatea dealurilor si depresiunilor subcarpatice dezvoltata pe formatiunile mio-pliocene caracterizata prin alternantele repetate ale stratelor de roci permeabile cu cele impermeabile ce reflecta instabilitatea accentuata a versantilor. Data fiind complexitatea de ordin geologic, dar mai ales geografic, Subcarpatii Buzaului se impart in patru grupe: Grupa centrala (Dealurile Botanului) este cuprinsa intre vaile Buzaului si Slanicului, avand un contur sub forma de inima. Altitudinile maxime sunt in Dealul Blidise l(821m), varful Pitigoiul (806m), varful Bocu (824m); in partea centrala, varful Botanul are 799m. Eroziunea apelor Saratel, Balaneasa, Sibiciu, Rusavatu etc. precum si structura geologica si compozitia petrografica au dus la fragmentarea acestei grupe intr-o serie de subunitati: dealurile Muscelului, Dealurile Dalma, Dealurile Bocului, Dealurile Paclelor. Grupa sudica (Istrita-Ciolanu) are caractere locale specifice, si anume: contact brusc cu campia, masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse net de structura si petrografie, zone depresionare tipic subcarpatice. Pe ansamblu se divide in trei unitati. Dealul Istrita este constituit din formatiuni grezoase si calcaroase ale Sarmatianului, care au influentat altitudinea si masivitatea dealului Istrita (Vf.Istrita 751m). Catre Campia Romana, contactul se face deosebit de brusc prin linii de falie, dar si prin caderea monoclina a flancului sudic al anticlinalului principal. Dealul Istrita poate fi divizat in mai multe subunitati, dictate in special de natura petrografica a rocilor: - dealurile Niscovului situate in partea de est a grupei, au inaltimi de 200-400 m si sunt constituite, in principal, din formatiuni lavantine si cuaternare vechi; - masivul Istrita propriu-zis este dominat in partea inalta de calcarele si gresiile sarmatiene, motiv pentru care si-a mentinut altitudini de 600-700m. In interiorul sau se afla cateva bazinete sau depresiuni structurale si de contact (Izvoarele Saratii, Sarata Monteoru); - dealurile Naienilor apar sub forma unei culmi inguste, format din aceleasi calcare si gresii sarmatiene care mentin si aici altitudini de circa 600m.

Dealul Ciolanu este de asemenea, unul din cele mai masive din cadrul Subcarpatilor buzoieni si se dezvolta aproape paralel cu dealul Istrita. Spre sud este delimitat de depresiunea Niscovului, iar spre nord de izvoarele vaii Cricovului si Buzaului. Ca si la dealul Istrita, masivitatea si altitudinea sa sunt date de calcarele si gresiile sarmatiene, altitudinile variind intre 600 si 700m: PoianaHotilor (737m), Poiana Brosa (641m),Vf.Bradului (661m), Vf.Cetatuia(632m.) In partea de nord-est, respectiv intre Magura si Candesti, se desprinde o mica subunitate - dealul Cerbului (539m), constituit din formatiuni levantine (argile, nisipuri si pietrisuri), peste care se dispun stratele de Candesti. Din cauza constitutiei petrografice, dealul Cerbului, in ansamblul sau, prezinta multe degradari de teren. Depresiunea Niscovului este formata pe un larg sinclinal in care au fost sedimentate formatiuni levantine si cuaternare. Afluentii dezvolta aici conuri de dejectie foarte intinse. Insasi Niscovul, la varsare, a format un imens con de dejectie, in care apele sale se pierd total in perioadele fara ploi.Prin toate caracteristicile este o depresiune tipic subcarpatica. Grupa estica (Dealurile Calnaului), situata la est de valea Slanicului este drenata central de paraul Calnaului si delimitata de vaile Slanic si Ramnic. Grupa se poate subdivide in doua mari subunitati: una nordica,formata din sedimente mai vechi (varsta mio-pliocena), Dealurile Bisocii si o alta sudestica, formata din depozite levantine si cuaternare, divizata in trei culmi: Culmea Blajani, Dealurile Budei, Dealul Capatanii. Grupa vestica (Dealurile Priporului) este constituita dintr-o serie de dealuri relativ inalte si inseuari largi, foarte diferite sub aspectul structurii si compozitiei geologice. Se remarca