Vasile Alecsandri - biografie

  • Published on
    24-Jun-2015

  • View
    10.430

  • Download
    0

Embed Size (px)

Transcript

VASILE ALECSANDRI (1821-1890) -viata si activitatea literaraVasile Alecsandri s-a nascut la 21 iulie 1821 la Bacau. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o in casa parinteasca. Intre 1828-1834 Alecsandri isi face studiile la pensionul lui Chenim. La sfirsitul lui iulie inceputul lui august 1834 Vasile Alecsandri "in virsta de zece ani trecuti" merge la scolile din Paris a "Craiei Frantei". La 27 octombrie 1835 trece cu succes bacalaureatul. Indata dupa bacalaureat incepe sa se pregateasca, intru indeplinirea dorintei tatalui sau, pentru studiul medicinii. Din noiembrie 1836 pina in aprilie 1837 Alecsandri urmeaza cursurile de drept roman la facultatea de drept. In 1839, probabil, pe la inceputul verii, intreprinde o calatorie prin Italia. Calatoria a durat cateva luni, insa in acel scurt timp Vasile Alecsandri viziteaza Livorno, Siena, Roma, Bolonia, Florenta, Venetia. Italia cu natura fermecatoare si cu imensele-i traditii si bogatii culturale au produs asupra tinarului scriitor o impresie profunda si de nesters. Prima sa scriere publicata- Buchetiera de la Florenta(1840, Dacia literara)- a fost scrisa la indemnul lui Mihail Kogalniceanu si isi datoreste aparitia intimplarilor din timpul acestei calatorii. Alaturi de "Buchetiera de la Florenta" in 1841 Vasile Alecsandri publica in revista "Spicuitorul moldo-roman" a lui G.Asachi poeziile "Catre d. De Lamartin(Oda unui tinar moldovean)", "Cazacul" si "Fiica cea tinara". La 11 noiembrie 1840 vede lumina tiparului prima sa opera dramatica-"Farmazonul din Hirlau". Incepind cu anul 1843, in diferite "Calendare", iar apoi in paginile "Propasirii" (1844), coredactor al careia era, precum si in alte publicatii, una

dupa alta apar numeroase scrieri in versuri si proza cum sint cunoscutele sale poezii "Baba Cloanta", "Hora", "Sora si Hotul", "Andrii Popa", "Strigoiul" s.a. scrise sub influienta nemijlocita a creatiei populare. Pe scena teatrului apar comediile satirice si farsele "Iorgu de la Sadagura"(1844), "Iasii in carnaval"(1845). A participat activ la actiunile revolutionare din anul 1848. Atunci apare si renumita sa poezie "Desteptarea Romaniei". In ianuarie 1885 Vasile Alecsandri este ministru plenepotential la Paris, post pe care l-a ocupat pina la sfirsitul vietii. Incepind cu anul 1888 pe scriitor tot mai des il incearca simptomele unei boli grave, care va deveni fatala pentru el. La 4 iunie 1890 in cautarea linistii mult rivnite si pentru ingrijirea sanatatii ruinate, poetul se intoarce la Mircesti. In seara zilei de 22 august 1890 Vasile Alecsandri se stinge din viata, mistuit de nemiloasa-i boala: cancer la ficat si plamini. Alecsandri pleca lasind, in urma-i o uriasa truda, desfasurata timp de jumatate de secol, cu o rara darnicie si abnegatie.

"Si-acel rege-al poeziei, vesnic tinar si ferice, Ce din frunze iti doineste, ce cu fluierul iti zice Ce cu basmul povesteste-veselul Alecsandri, Ce-nsirind margaritare pe a stelei blonda raza, Acum secolii strabate, o minune luminoasa, Acum ride printre lacrimi cind o cinta pe Dridri " (M.Eminescu) Personalitate marcanta a epocii de la 1848, prin "totalitatea actiunii sale literare"(Titu Maiorescu), Vasile Alecsandri a contribuit la fondarea si dezvoltarea a numeroase specii literare si a publicat prima mare culegere de poezie populara romaneasca.

Vasile Alecsandri, in prefata la editia de "Poezii poporale ale romanilor", din 1852, defineste astfel creatiile populare "Comori nepretuite de simtiri duioase, de idei inalte, de notite istorice, de crezuri superstitioase, de datini stramosesti si mai cu seama de frumuseti poetice pline de originalitate si fara seaman in literaturi straine, poeziile noastre populare compun o avere nationala, demna de a fi scoasa la lumina ca un titlu de glorie pentru natia romana". Influientat de folclor a publicat ciclurile "Doine" si "Lacramioare"; a evocat in poeme ample trecutul eroic si mitologia nationala in ciclul "Legende"; a cintat momente de seama din istoria contemporana a tarii in "Ostasii nostri"; a celebrat viata rustica si miscarea ciclica a anotimpurilor in Pasteluri. Alecsandri a creat si a dus la celebritate pastelul - o specie a genului liric cunoscuta numai in literatura romana. Pastelul preia de la poezia discriptiva a vechilor romantici corespondenta dintre sentiment, natura, anotimp, apropiindu-l de arta plastica. Din pasteluri putem desprinde originalitatea poetului care se evidentiaza pe fonul poeziilor folclorice. Un rol important in activitatea lui Vasile Alecsandri l-a jucat teatrul. Teatrului i-a consacrat cea mai mare parte din activitatea sa. "Nu stiu daca am creat teatrul national, dar stiu ca i-am adus un mare concurs". Insa Vasile Alecsandri chiar a creat Teatrul National, deoarece il vedem in 1840 director al Teatrului National impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Costache Negruzzi. Creatia dramatica insumeaza monologuri (Cintecele comice), comedii satirizind atmosfera si moravurile epocii (Iasii in carnaval, ciclul Chiritelor), drame cu subiecte din istoria nationala sau din antichitate (Despot Voda, Fintina Blanduzei, Ovidiu) si o feerie (Sinzeana si Pepelea). Proza sa cuprinde jurnale de calatorie (O plimbare la munti, Calatorie in Africa) si scrieri romantice (Buchetiera de la Florenta, Istoria unui galban si a unei parale). Pasoptist prin convingeri si inima Alecsandri era incredintat ca arta trebuie sa slujeasca luptei pentru independenta nationala si modernizarea structurilor anacronice ale societatii romanesti; el a simpatizat deschis cu miscarea de emancipare a claselor asuprite si a categoriilor dezmostenite. Poeziile compuse in momentele de incordare nationala sint patrunse de caracter mobilizator si de spontanietatea unei emotii reale. Lirismul a exaltat, versurile se organizeaza ca un manifest, comunicind tensiunea participarii la marile framintari ale istoriei (cum o dovedesc poeziile Desteptarea Romaniei, Dezrobirea tiganilor, Hora unirii, Moldova in 1857 si altele).

Opera, dar in special arta poetica creata de Vasile Alecsandri a fost apreciata pina la Eminescu si dupa el. Titu Maiorescu a apreciat si el talentul poetului spunind ca "in Alecsandri vibreaza toata inima", iar meritul mare al poeziei lui consta in aceea ca "cind a fost chemat poporul sa-si jertfeasca viata in razboiul din urma el singur a incalzit ostasii nostri cu raza poeziei, a lui lira multicolora a rasunat la orice adiere ce s-a putut destepta in miscarea poporului nostru in mijlocia lui". Alecsandri nu este numai un deschizator de drumuri ci primul nostru scriitor complet, cu o opera demna de a fi mentinuta real si nu doar ipotetic, in toate cele trei compartimente ale ei: poezie, teatru si proza.

PASTELURILE-prezentare generalaIn ,,muzeul literaturii romane, V. Alecsandri isi are locul sau, un loc insemnat in toata dezvoltarea culturii romane, fiind ,,un om nascut in ceas bun (Slavici), ,,un noroc al istoriei noastre (P.Zarifopol), cu reale si importante contributii la unificarea constiintei nationale. Scriitor cetatean, Alecsandri a considerat ca radacinile adevaratei literaturi stau in folclor, in realitatea sociala si cea istorica. Marturisea: ,,daca imprejurarile m-au facut poet, aceasta am s-o multumesc poporului roman din care m-am nascut si care cuprinde in sanul sau comoara nesecata de cea mai sublima poezie. Alecsandri este cel mai important poet roman de pana la Eminescu. A daruit contemporanilor si urmasilor sai o uriasa opera cu larga deschidere catre poezie, proza si dramaturgie, cu innoiri remarcabile pentru fiecare gen si specie literara. El a daltuit si modernizat limba literara. Un contemporan al sau, Hasdeu, aprecia pe Vasile Alecsandri: ,,El este reprezentantul cel mai puternic, cel mai complet al gandirii si al simtirii romanesti. El a cantat toate dorintele, el a plans toate nevoile si necazurile romanimii El este gloria nediscutabila a literaturii romane. Geneza pastelurilor Alecsandri, din 1880 is creeaza un climat linistitor la Mircesti, eliberandu-se de corvezile politice si oferindu-si indelungate ore de meditatie critica asupra propiei creatii. Intuind si exigentele timpului sau, ii scrie lui Hurmuzachi in 1865: ,,Am scris bucati mai mult sau mai putin usoare, a venit timpul ca sa scriu ceva mai serios, mai literar. Peste trei

ani, ii marturiseste aceluiasi: ,,Am inceput o galerie de pasteluri ce va cuprinde diferite tablouri de frumuseti ale naturii si de munca campului. ,,Pastelurile au aparut in ,,Convorbiri literare intre 1868-1869, iar in 1875, au aparut in ,,Opere complete, intr-o selectie unitara, propusa chiar de poet, si cuprinzand 30 de poezii, carora le adauga 10 piese, nelegate organic de acestea. In fruntea ciclului de poeme sublime(Hasdeu), autorul a asezat Serile de la Mircesti, o idila de interior, si pastel ce exprima personalitatea creatorului sau, fiind si intaia poezie ce introduce la noi motivul meditatiei la masa de scris, cu somnolarea in fata sobei. Mircesti devine astfel resedinta poeziei, un spatiu unic, cu un bogat si tare aer spiritual, cu o atmosfera de o puritate aproape metafizica, fara povara.(V. Voiculescu) Pastelurile compuse acum, sunt expresia temperamentului sau clasic, inclinat spre soare. Ele constituie intr-o lirica a linistii si a fericirii rurale, un calendar al spiritului rural si al muncilor campenesti(G. Calinescu). Poeziile, compuse numai din catrene, au puncte de plecare hesiodice, horatiene si vergiliene, carora le adauga puternice valente de sensibilitate moderna. In vesnica rotire a anotimpurilor, Toamna, cea mai rasfatata de poetii romani, are la V. Alecsandri un singur pastel:Sfarsit de toamna. Imaginile ei constracteaza cu cele ale verii, avand corespondente cu pictura lui Andreescu Padurea desfrunzita. Anotimpul ramane bogat reprezentat in lirica romaneasca, prin Eminescu, Pillat In vie, Goga Coboara toamna, Voiculescu Faurirea toamnei,Bacovia In gradina, Blaga Bunatatea toamnei, demonstrand tot atitea valente ale anotimpului si reprezentari estetice. Astfel, preludiu poate fi sugerat de poezia lui Alecsandri si Goga, un crescendo al anotimpului se afla in creatiile celor trei siluete masive ale poeziei Voiculescu, Blaga, Bacovia, ultimul declansand spectacolul tragic shakesperean, Blaga propunand-o ca pe un catarsis. Iarna,desi neiubita de fiinta meridionala a lui Alecsandri, populeaza universul sau poetic, oferind un spectacol fascinant,presarat uneori cu amintirea unor intamplari parca uitate, cu zboruri fantastice, cu vise. ,,Iarna, ,,Viscolul, ,,Sania, ,,Miezul iernii, ,,Sfarsitul iernii, infatiseaza acest anotimp cu notele lui caracteristice ; zapada , crivatul , gerul , ce inunda vazduhul, campul, dealurile, apele, casele, padurea si vietuitoarele, ce fug spaimantate. Vara e la Alecsandri anotimp ce aminteste de iarna, prin acea liniste deplina, dar diferit de aceasta prin miscare, flora si fauna, ca si prin

verdele, ce apare atat de rar in cromatica pastelului.,,Lunca din Mircesti, ,,Concertul in lunca, ,,Rodica, ,,Balta, ,,Secerisul, ,,Cositul si ,,Baraganul compun un scenariu original al anotimpului, simtit ca o simbioza a omului cu natura.Vara lui Alecsandri o anticipeaza pe cea a lui Cosbuc din ,,Vara si ,,Noapte de vara, pe Blaga din ,,Vara, St.O.Iosif din ,,Pasteluri, V.Eftimiu ,,Seceta, ori pe O.Cazimir,,Iulie. De asemenea ,,Cosasi odihnindu-se si ,,Tarancuta,cunoscutele picturi ale lui Grigorescu se pot asocia celebrarii acestui anotimp nuntit cu soarele. Doua serii de tablouri constante sunt definite in pastelurile verii: pe de o parte seceta, (la V.Eftimiu si O.Cazimir), pe de alta, rodnicia (la Blaga, G.Dumitrescu). La Alecsandri apare cel de-al-II-lea aspect, asociat cu prezenta campului. In cartea anotimpurilor, Primavara ocupa in pastelul romanesc o suprafata redusa, fiind infatisata in doua registre; unul de suprafata, ca anotimp al copilariei, al izbucnirii la viata, ca revansa la amorteala iernii, si celalalt, de adincime, de meditatie lirica. La mircesteanul Alecsandri se gasesc ambele aspecte. Strigatul triumfator al victoriei vietii izbucneste din cele mai mici glasuri: paraie, muguri, fluturi, firul de iarba si gandacul, copilasii veseli, ca in ,,Oaspetii primaverii, ,,Cucoarele, ,,Dimineata, ,,Tunetul, ,,Pastele,.Alte versuri sugereaza un vadit potential emotiv si meditativ al poetului care observa: ,, lumina e mai calda si-n inima patrunde. Unele poezii ale lui Pillat, Voiculescu si Blaga vor adanci aceste aspecte in viziuni proprii. In pastelurile romanesti, ca reper intermediar intre cosmic si uman, se concretizeaza diferite elemente caracteristice cum ar fi: marea, muntele, sesul, balta. Din acestea Minulescu, Baconski, Maniu au facut semnificatii mai adanci, simboliste. Alecsandri le-a transformat in efigii ale naturii, devenite la el insusi obiect al admiratiei. De exemplu, Baraganul lui Alecsandri, aflat in vecinatatea lui Odobescu din ,,Pseudokinegeticos, ocupa un loc important,impresionand prin lipsa semnelor de viata,prin tristetea sesului.Balta ce a debutat in literatura prin Alecsandri: in,,Malul Siretului, siBalta, creeaza un univers activ colcaind de viata incipienta, o expresie originala a fertilitatii spontane.In acelasi timp, in pastelurile lui Alecsandri lipsesc elementele extremitatii naturii, cum ar fi: marea si muntele. Ca aspect general, in pastel, umanizarea naturii este privita ca o infrangere, pierzind raporturile directe sau indirecte cu cosmicul, prin intrarea sub imperiul legii umane. Naturii i se amputeaza dimensiunile infinite, mai ales in poezia moderna, prin ingradirea ei de perceptii limitate

ale unui spatiu ca: targul, gradina, casa (prezentate miniatural, ori umoristic sau malefic). ,,Pastelurile lui Alecsandri contribuie la cunoasterea culturi romanesti cu inefabilul ei, cu farmecul vietii rurale.,,Pastelurile au reprezentat,,Una din insulele cele mai izolate de furtuni din arhipelagul poeziei noastre descriptive.Sunt Georgicele noastre ajustate la meridianul nostrul moldav(Perpessicius). Nu numai clasic sau numai romantic, Alecsandri este mai curand ,,un tip autohton de simtire gratioasa, de un lirism senin, de o anume contemplativitate etnica ( P. Constantinescu). Valorificand exprisivitatea limbii noastre, poetul ,,Legendelor, al,,Doinelor dar mai ales al,,Pastelurilor a facut sa sune intr-un mod nou ,,graiul cel mai dulce din tarile romane, parcurgand un drum de cautari fericite si impliniri.Pentru Alecsandri, limba ,,e cartea de noblete, testimoniul de nationalitate al unui neam, altarul imprejurului caruia toti se aduna, cu inima iubitoare si cu simtire de devotament unii catre altii. Limba si stilul o culme a artei sale poetice in ,,Pasteluri, ca o expresie a asimilarii superioare a folclorului, a limbii vechi, careia i-a adaugat elemente carturaresti si romantice.Astfel, poetul a depasit perioada copilariei estetismului, ,,pastelurile fiind ,,Cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste, dupa cum observa marele critic literar Titu Maiorescu. St...