Vasile Alecsandri - Poezii

  • Published on
    20-Jun-2015

  • View
    899

  • Download
    8

Embed Size (px)

Transcript

Vasile AlecsandriNascut la 21 iulie 1821 la Bacau ; decedat la 22 august 1890 la Mirceti, judeul Iai a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician roman, creator al teatrului romanesc si a literaturii dramatice in Romania, personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul intregului secol al XIX-lea

1. Primii ani1821-07-21 Se naste cel de al doilea copil, Vasile, al medelnicerului Vasile Alecsandri si al Elenei, nascuta Cozoni, in orasul Bacau 1827 Ia primele lectii de la dascalul maramuresean Gherman Vida, profesor la Seminarul de la Socola. 1828 - 1834 Isi continua invatatura in pensionul lui Victor Cuenim, deschis la 1828 la Iasi. Verile si le petrece la Mircesti, unde tatal sau cumparase mosia.

2. Anii de formare1834 - 1839 Impreuna cu altii fii de boieri, Vasile Alecsandri isi face studiile la Paris. Dupa trecerea bacalaureatului literal se pregateste sa intre la medicina, dar abandoneaza. Urmeaza cursurile Facultatii de Drept, insa dupa cateva luni renunta. Se dedica literaturii, scriind primele versuri in limba franceza, intre care poemul Zunarilla. 1839 In drum spre tara, intreprinde o lunga calatorie prin Italia. Viziteaza Florenta, Roma, Padova, Venetia, Triest. Din aceasta calatorie culege impresii necesare scrierii primelor opere in limba romana : Buchetiera de la Florenta si Muntele de Foc. 1840 In revista Dacia literara (nr 3, mai-iunie), este publicata nuvela Buchetiera de la Florenta. Este numit, impreuna cu Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu, director al Teatrului din Iasi. Se reprezinta prima lui piesa, Farmazonul din Harlau, o adaptare. 1841 Pe scena teatrului iesean se joaca piesa lui Vasile Alecsandri : Cinovnicul si modista.

1842 Alecsandri calatoreste prin muntii si satele Moldovei, fapt care i-a prilejuit "descoperirea tezaurului poeziei populare". Sub influenta acesteia, scrie primele sale poezii romanesti - Doinele. 1844 La 18 ianuarie, are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primita de public cu deosebita caldura. Impreuna cu MIhail Kogalniceanu si Ion Ghica, scritorul se afla in fruntea revistei Propasirea. Aici sunt publicate o parte a doinelor sale, nuvelele "O plimbare la munti" si "Istoria unui galbin". Aflat pentru cura la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec. Da la iveala "fiziologia" Iasii in 1844 1846 - 1847 O insoteste pe Elena Negri in strainatate, pentru ingrijirea sanatatii. Italia, Austria, Germania, Franta, apoi din nou Italia, ii prilejuiesc impresii profunde. Insa boala Elenei se agraveaza, iubirea poetului stingandu-se din viata la intoarcerea in tara. Scrie comedia cu cantece "Peatra din casa" si nuvela "Balta Alba".

3. Exilul1848 (martie) - Incepe miscarea revolutionara din capitala Moldovei. Alecsandri scrie "Desteptarea Romaniei" si redacteaza impreuna cu alti patrioti petitia cuprinzand revendicarile ce trebuiau aduse la cunostinta domnitorului Mihail Sturza. Dupa inabusirea miscarii, se refugiaza in munti, apoi trece la Brasov. Scrie memoriul "Protestatie in numele Moldovei, a Omenirii si a lui Dumnezeu", publicat in brosura. Impreuna cu C. Negri, Alecu Russo, si altii redacteaza programul politic al democratilor moldoveni : Principiile noastre pentru reformarea Patriei. Evocarea acestor intamplari o face in fragmentul de proza "Un episod din anul 1848". 1849 Se intoarce de la Paris si este numit in functia de arhivist al statului. Redacteaza studiul "Romanii si poezia lor", sub forma unei scrisori catre A. Hurmuzachi, studiul fiind publicat in revista Bucovina. Colaboreaza la ziarul iesean Zimbrul.

4. Anii de maturitate1850-04-09 Are loc reprezentatia piesei Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca. In aceasta perioada, incepe publicarea Canticelelor comice care il vor preocupa pana in 1875 (Soldan Viteazaul, Mama Anghelusa doftoroaie, Herscul bocceangiul, Surugiul, Ion Papusariul, Gura-casca om politic, Cucoana Chirita in voiaj, Haimana, Barbu Lautarul, Paraponisitul, Kera Nastasia sau mama pensiilor, Millo director, La Bucuresti, s.a.) 1851 Scrie libretul operetei "Crai nou", a carui muzica a fost compusa de Ciprian Porumbescu. Acum scrie si comedia "Doi morti vii". 1852 In aprilie, apare la Iasi prima fascicula din colectia de opere folcrorice : Poezii poporale. Balade (cantece batranesti) adunate si indreptate de V. Alecsandri. In

octombrie, apare, in doua volume, prima culegere a pieselor sale : Teatrul Romanesc Repertoriu dramatic. Are loc reprezentatia piesei Chirita in provincie. 1853 La Paris, Vasile Alecsandri publica primul volum de poezii originale, Doine si lacramioare, dispuse in trei cicluri : Doine, Lacramioare, Suvenire. La Iasi ii apare cea de-a doua fascicula de Poezii poporale. Vasile Alecsandri intreprinde o lunga calatorie in sudul Frantei, in Spania si in nordul Africii. Relatarea partiala a acestei calatorii este cuprinsa in "ziarul de calatorie" : Calatorie in Africa. 1854 Moare tatal scriitorului. Prelundu-si mostenirea, Alecsandri elibereaza tiganii robi de pe mosiile sale. 1855 Apare, sub conducerea poetului, revista "Romania literara", in care se publica "Anul 1855". Tot aici apar fragmente din "Calatorie in Africa" si nuvela "Balta Alba". 1856 Alecsandri se dedica integral luptei pentru Unire, facand parte din Comitetul Unirii, la Iasi. In "Steaua Dunarii", ziar condus de Mihail Kogalniceanu, apare la 9 iunie "Hora Unirii" 1857 Vede lumina tiparului culegerea de proza "Salba literara", continand povestiri, impresii de calatorie si cateva scrieri dramatice. In ziarul "Concordia", din Bucuresti, apare poezia "Moldova in 1857". 1858 Este ministru de externe intr-un guvern care trebuia sa vegheze la buna desfasurare a alegerilor de domn; in aceasta calitate, restabileste libertatea presei; figureaza pe lista candidatilor la domnie. 1859 Dupa alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleaca intr-o lunga misiune diplomatica la Paris, Londra si Torino, pentru a obtine recunoasterea Unirii Tarilor Romane sub un singur domn. La Paris, il viziteaza pe Lamartine si pe Merimee si cauta sa castige bunavointa ambasadorului Rusiei, contele Kiseleff, fostul guvernator al Principatelor intre 1829 si 1834 1860 Abandoneaza activitatea politica si se retrage la Mircesti, in mijlocul familiei, unde se dedica scrisului, compunand piese de teatru, printre care "Rusaliile" si cateva cantecele comice. 1862 Scrie "Istoria misiilor mele diplomatice". 1863 La Iasi, apare editia a doua a volumului Doine si lacramioare, la care se adauga si ciclul "Margaritarele". Apare partea a doua a "Repertoriului dramatic, cuprinzand ultimele piese ale scriitorului. Pleaca intr-o noua misiune diplomatica, trimis de Cuza. 1866 Apare intr-un volum intreaga colectie a "Poeziilor poporale". E numit membru al Societatii literare romane pentru cultura limbii, care in 1879 avea sa devina Academia Romana, luptand impotriva latinistilor, pentru impunerea pincipiului fonetic in scriere.

1868 Publica in "Convorbiri literare", primele pasteluri : Sfarsit de toamna, Iarna, Gerul, etc. 1871 Isi da demisia din Societatea literara romana, dupa ce aceasta hotarase sa adopte principiul etimologic in scriere si sa publice dictionarul lui Laurian si Massim. 1872 Apare studiul "Introducere in scrierile lui Constantin Negruzzi", mai intai in "Convorbiri literare", apoi ca prefata la volumul de scrieri ale lui Negruzzi scos de Editura Socec. Scrie "Dumbrava Rosie", pe care o citeste la o sedinta a "Junimii". 1875 Apar primele sapte volume ale editiei sale de Opere complete, patru volume de Teatru si trei de Poezii. 1876 Apare volumul de Proza din seria "Opere complete". Scrie farsa de carnaval "Cucoana Chirita in balon". 1877 Inaugureaza prin Balcanul si Carpatul ciclul "Ostasii nostri". Tine, in folosul ranitilor, o serie de conferite, in mai multe orase. 1878 Scrie "Epistola generalului Florescu" si "Eroii de la Plevna", puternice satire impotriva conducatorilor regimului. Apare volumul "Ostasii nostri". 1878 - 1879 Se dedica lucrului la drama istorica "Despot Voda". In mai 1879, citeste piesa la o sedinta a "Junimii" bucurestene. Reprezentatia piesei are loc la Teatrul National din Bucuresti. Este invidiat sa-si reia locul la Academie si sa participe la lucrarile anuale, fiind ales in comisia pentru modificarea ortografiei. 1880 Apare cel de-al noualea volum din seria "Operelor complete", cuprinzand "Legende noua" si "Ostasii nostri". Scrie feeria "Sanziana si Pepelea". 1881 I se decerneaza Marele premiu "Nasturel-Herascu" al Academiei Romane pentru drama "Despot Voda" si poeziile din ultimul volum "Opere complete" 1883 Intr-o sedinta a "Junimii" si la Academie, Alecsandri citeste noua sa piesa "Fantana Blanduziei", jucata anul urmator, cu mare succes, pe scena Teatrului National din Bucuresti. 1885 Este reprezentata la Bucuresti piesa "Ovidiu". Este numit ministru plenipotentiar al Romaniei la Paris, post pe care il detine pana la moarte. 1888 Scrie poeziile, ramase postume: Plugul blestemat, Fluierul, Umor criticilor .. etc. Apar primele semne ale bolii care avea sa-l rapuna. 1890-08-22 Vasile Alecsandri se stinge din viata la Mircesti. Este inmormantat la 26 august in gradina casei, daruite in 1914 Academiei de catre sotia poetului. Deasupra

mormantului a fost ridicat un mausoleu din initiativa Acadeiei, in 1928. Intregul ansamblu a devenit muzeu memorial.

Vasile Alecsandri

AdioDe-a tri ct lumea-ntreag, Gndul meu la tine, drag, Vecinic, vecinic va zbura, -orice e mai sfnt n mine, Dulce nger! pentru tine, Pentru tine-1 voi pstra. Cea mai blnd-a mea gndire, Cea mai ginga simire, Cel mai falnic dor al meu ie numai, numai ie Le nchin pentru vecie Ca la nsui Dumnezeu! Tu, fiin de slvire! C-un cuvnt, cu o zmbire, Cu un dulce srutat! Mi-ai dat suflet, mi-ai dat via, i a raiului dulcea Tu n snu-mi ai vrsat! Tu mi-ai dat cu-a ta iubire Acea nalt fericire, Acel simt dumnezeiesc Ce puternic ne supune i ne-nalt de ne pune Sus, pe tronul ngeresc! Tu, Eleno!... dar, vai mie! ntr-o noapte de urgie Cerul crud ne-a desprit! Tu te-ai dus, te-ai dus, iubit... Fericirea-mi nesfrit ntr-o clip s-a sfrit! Aa-i soarta! aa-n lume Tot ce poart-un dulce nume, Tot ce-i falnic i frumos

Curnd trece, curnd moare, Ca un cntec, ca o floare, Ca un fulger luminos! Steaua vine, steaua piere! Astfel dulcea-mi mngiere A pierit de pe pmnt; A pierit, s-a dus cu tine n locaul de lumine... i eu plng pe-al tu mormnt! Singur, singur cu-a mea jale, Rtcit pe-a vieii cale, Ca un orb nenorocit, Viaa-mi scade, jalea-mi crete, -al meu dor n veci s-oprete Pe mormntul tu iubit! Adio! pe-aceste maluri De-ale Bosforului valuri ngnate lin, uor, Te las, nger de iubire! Cu a vieii-mi fericire, Cu-al meu suflet plin de dor!

Dan, cpitan de plai(XV secol)

Frunz verde de mlai; Cine merge sus la rai? Merge Dan, oiman de plai, C-a ucis el muli dumani, Un vizir i patru hani. Frunz verde lemn de brad, Cine merge jos n iad? Merg ttarii lui Murad, C-au ucis n zi de mai Pe Dan, cpitan de plai! (Fragm. de cntec poporal) I Btrnul Dan triete ca oimul singuratic n petera de stnc, pe-un munte pduratic, Privind cu veselie cum soarele rsare,

Dnd via luminoas cu-o cald srutare, Privind cu jale lung cum soarele apune... Aa i el apus-a din zile mari i bune! Vechi pustnic, rmas singur din timpul su afar, Ca pe un gol de munte o stnc solitar, Dincolo din morminte el trist acum privete O tainic fantasm ce-n zare s-adncete, Fantasma drgla a verdei tinerei Ce fuge de rsuflul geroasei btrnei, i zice: "Timpul rece apas-umrul meu i ct m-afund n zile, tot simt c e mai greu! O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloas! Cnd, cnd s-a toci oare a vremii lung coas!" Apoi el pleac fruntea i cade n visare, Iar munii, albi ca dnsul, se-nclin-n deprtare. Ai timpilor eroici imagine august, Pe cnd era el tnr, lumea-i prea ngust Pentru bine, i larg, prea larg pentru ru! El ar fi vrut-o bun ca bunul Dumnezeu. Deci i plcea s-nfrunte cu dalba-i vitejie Pe cei care prin lume purtau bici de urgie, i mult iubea cnd ara stiga: "La lupt, Dane!" S vnture ca pleava otirile dumane. Atunci a lui mnie ca trsnetul era, n patru mari hotare tuna i fulgera, Iar ara dormea-n pace pe timpii cei mai ri Ct Dan veghea-n picioare la cptiul ei. Ades el pleca singur prin codri fioroi, n care luceau noaptea oeluri i ochi roi, i dac murgu-i sprinten da-n lturi sforind, Viteazul cu blndee l dezmierda grind: "N-aibi grij, mi oimane! eu am i duc cu mine O vraj rea de dumani i bun pentru tine". i murgu-i lua calea n linite deplin Prin codri fr drumuri i fr de lumin. Iar vulturii carpatici cu zborul ndrzne Fceau un cortegi falnic eroului drume. ncrederea-nflorete n inimile mari! II Btrnul Dan ascult grind doi vechi stejari Crescui dintr-o tulpin pe culmea cea de munte -avnd ca o coroan un secol pe-a lor frunte. "O! frate, zice unul, un vnt n miez de noapte

Adusu-mi-a din vale lung vaiet, triste oapte!... E sabie n ar! au nvlit ttarii! -acum n bli de snge i joac armsarii!" "Aa! rspunde altul, colo n deprtare Zrit-am ast-noapte pe cer lumin mare! Ard satele romne! ard holdele-n cmpii! Ard codrii!... Sub robie cad fete i copii. i-n fumul ce se nal cu larme zgomotoase Zbor suflete gonite din trupuri sngeroase!" Btrnul Dan aude, suspin i nu crede! Dar iat c pe ceruri din patru pri el vede Trecnd un stol de vulturi urmai de uli gramad, Atrai n orizonturi de-a morii rece prad. Un fulger se aprinde n ochii lui pe loc. "La lupt, Dane! ara-i n jar, ara-i n foc!" Btrnul Dan desprinde un palo vechi din cui, i paloul lucete voios n mna lui. Btrnul Dan pe snu-i apas a lui mn i simte c tot bate o inim romn. El zice cu mndrie, nlnd privirea-n sus: 'Pe inim i palo rugina nu s-a pus. O! Doamne, Doamne sfinte, mai d-mi zile de trai Pn' ce-oi strivi toi lupii, toi erpii de pe plai! F tu s-mi par numai atunci paloul greu, Cnd inima-nceta-va s bat-n pieptul meu, -atunci inima numai de-a bate s ncete Cnd voi culca sub trn a dumanilor cete!" Apoi el strnge chinga pe zdravenele-i ale, i face-o cruce, pleac i se coboar-n vale. III n scurtele rstimpuri cnd soarele declin i noaptea-i pune stema feeric, stelin, E un moment de pace n care, neoprit, Se pierde doru-n umbra amurgului mhnit. Atunci zrete ochiul minunile din basme, Acele legioane de tainice fantasme Care-ntre zi i noapte apar n loc oprite Cu mantii lungi i albe de-a lungul nvelite. Aa apare-n esuri mreul om de munte, Clcnd cu pai gigantici pe urme mai mrunte! Nu tiu de el copacii tineri, crescui pe maluri, Dar rul l cunoate i scade-a sale valuri, S treac nainte viteazul Dan la lupt.

i astfel tot el pas pe cale ne-ntrerupt Pn' ce sosete-n sear la casa lui Ursan. Om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan, Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros i lat, Cu bratul de brbat, cu pumnul apsat, E scurt la grai, nprasnic, la chip ntunecos. El e de peste Milcov pribeag misterios. Toi care tiu de dnsul spun multe, dar optind, i cale de o zare l ocolesc grbind, Dei-i place s creasc sirepe herghelii, Rzlete pe ntinsul cmpiilor pustii. Pe vremea lui, sub ochii lui tefan, domn cel mare...